297,094 matches
-
e frumoasă, încă e profesoară. Întoarcerea în timp, încă posibilă..." - pag. 157. La un moment dat, Răsvan Popescu se preface că ne dă cheia: "Jurnalul... O reglare de conturi cu mine însumi. Celelalte personaje sunt mai degrabă figurație." Aici încep problemele acestui așa-zis jurnal. De fapt, cheia este alta. Celelalte personaje sunt, "din întâmplare", foști și actuali președinți, prim-miniștri, miniștri, generali, ziariști, oficiali străini etc. Autorul este foarte familiar cu ei, ca un copil. Le vorbește la per tu
Curiozități frauduloase by Eugen Șerbănescu () [Corola-journal/Journalistic/14563_a_15888]
-
politice, culturale, jurnalistice etc. Forma folosită: delațiunea. Dacă acest "jurnal" n-ar conține cancanuri asociate unor personalități ale vieții publice, ar zăcea pe tarabe. Curățit de afirmațiile imunde la aderesa acestor personalități, jurnalul ar muri într-o anonimitate deplină. Însă problema de fond este alta. Între cartea lui Răsvan Popescu și recentele evoluții amendate de Consiliul Național al Audiovizualului, al cărui demnitar de stat se află, nu este nici o diferență de esență. E vorba tot de poluare, este tot o invitație
Curiozități frauduloase by Eugen Șerbănescu () [Corola-journal/Journalistic/14563_a_15888]
-
Mircea Mihăieș Să presupunem că dl. Geoană, ministru de externe în cabinetul Năstase, are dreptate. Să presupunem că "din punctul de vedere al relațiilor serviciilor române de informații cu partenerii lor occidentali, această problemă nu este o problemă de preocupare" (citatul reproduce întocmai subtila gândire geoaniană). Să presupunem că dl. Geoană nu minte când afirmă că problema securiștilor români "a fost rezolvată prin contacte directe pe canale speciale (cât de speciale, n.m., M.M.) specifice
În N.A.T.O. se intră pe ușa din spate a Olimpului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14587_a_15912]
-
Mircea Mihăieș Să presupunem că dl. Geoană, ministru de externe în cabinetul Năstase, are dreptate. Să presupunem că "din punctul de vedere al relațiilor serviciilor române de informații cu partenerii lor occidentali, această problemă nu este o problemă de preocupare" (citatul reproduce întocmai subtila gândire geoaniană). Să presupunem că dl. Geoană nu minte când afirmă că problema securiștilor români "a fost rezolvată prin contacte directe pe canale speciale (cât de speciale, n.m., M.M.) specifice (specifice cui?, n.m., M.M.
În N.A.T.O. se intră pe ușa din spate a Olimpului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14587_a_15912]
-
presupunem că "din punctul de vedere al relațiilor serviciilor române de informații cu partenerii lor occidentali, această problemă nu este o problemă de preocupare" (citatul reproduce întocmai subtila gândire geoaniană). Să presupunem că dl. Geoană nu minte când afirmă că problema securiștilor români "a fost rezolvată prin contacte directe pe canale speciale (cât de speciale, n.m., M.M.) specifice (specifice cui?, n.m., M.M.) și pot să spun cu toată răspunderea că nu există o problemă din punct de vedere al prezenței acestor
În N.A.T.O. se intră pe ușa din spate a Olimpului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14587_a_15912]
-
dl. Geoană nu minte când afirmă că problema securiștilor români "a fost rezolvată prin contacte directe pe canale speciale (cât de speciale, n.m., M.M.) specifice (specifice cui?, n.m., M.M.) și pot să spun cu toată răspunderea că nu există o problemă din punct de vedere al prezenței acestor lucrători de Securitate în structurile de informații românești sau în structuri guvernamentale". Nu zău?! Or fi "canalele" d-lui Geoană "speciale", or fi ele și adânci, dar nu știu ce legătură au cu mult mai
În N.A.T.O. se intră pe ușa din spate a Olimpului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14587_a_15912]
-
poate face lucrurile la fel de bine ca un bărbat), trecând la momentul afirmării, a scris această carte nu pentru a elogia femeia, ci pentru a înțelege și a defini mai bine rolul celor două sexe în tradiția iudaică. "Astăzi se pune problema următoare: poate fi redat femeilor un rol în cadrul cultului public, fără să se instaureze vreo formă a politeismului și a cultului divinităților feminine? Poate fi creat un monoteism nici masculin, nici feminin, în cadrul căruia bărbații și femeile se pot recunoaște
Singur cu forțele istoriei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14582_a_15907]
-
regretul acela de ușă, cu capul în jos, cu ochii închiși, și răspundeam la întrebările lor (...) politicos, dar anapoda, adică tot de-a-ndoaselea". O alegorie există, cu siguranță, însă aceasta vizează numai și numai condiția inadaptatului, a eternului inoportun, ros de probleme cerebrale, care nu reușește niciodată să se sincronizeze lumii exterioare. Orice altă lectură ar fi, pe acest calapod, deplasată, iar de multe ori "simbolurile" sunt rezultatul unor jocuri gratuite de limbaj: "Privind senin, superior, peste mulțime, începeam prin a-mi
Aleea debutanților întârziați by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/14590_a_15915]
-
totuși pe Daniel Tei. Povestirile sale sunt simple, în sensul că ele dezvoltă, într-un anumit context ficțional, o singură idee, însă nu sunt în nici un caz simplificante. Naivitatea" este una mimată, pe alocuri confundându-se chiar cu "ideea", cu problema în sine, pentru că ea reflectă imaginea inadaptatului într-o lume beckettiană, marcată de indiferență, blazare și nepăsare. "Marginalul" este chiar Omul, în sensul de ultim luptător al rezistenței, pe bastionul umanității, afectat de o amnezie temporară. El poate fi eroul
Aleea debutanților întârziați by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/14590_a_15915]
-
personaje frivole pentru a urca ierarhia socială (piesa Discurs pentru un fotoliu confortabil), Sisif însuși, a cărui dramă începe cu adevărat atunci când stânca nu mai vrea să se rostogolească la vale (Idolul de ceară) sau cerebralul, intelectualul inadaptat, care discută problemele artei înalte într-un mediu blazat, de cafenea, unde apare "anormal" și ridicol ("Nu vreau să dansez!"). Profesiunea "realei valori", ca și modestia sunt catastrofale, când se opun diletantismului arogant și oportunismului, iar timiditatea este un flagel care distruge din
Aleea debutanților întârziați by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/14590_a_15915]
-
sunt catastrofale, când se opun diletantismului arogant și oportunismului, iar timiditatea este un flagel care distruge din interior individul, anulîndu-i personalitatea și împingându-l către omogenizare, către orwelliana "asimilare". Lumea lui Daniel Tei este una onirică, bântuită de obsesii orwelliene. Problemele "fabulelor" sale, care țin de o sociologie în aparență desuetă și clișeizată, și-au păstrat actualitatea, în prezent. Singura piesă de teatru scrisă, de altfel, după 1989 ("Revuluție, Mițule, Revuluție!...") este o adaptare după I.L. Caragiale care se vizează, în
Aleea debutanților întârziați by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/14590_a_15915]
-
citim un foarte interesant interviu acordat d-lui Cassian Maria Spiridon de către dl Sorin Alexandrescu. Interviul are un punct de plecare aniversar (în august, criticul și eseistul împlinise 65 de ani), dar depășește cu mult circumstanța, ridicînd o sumă de probleme de interes general asupra cărora autorul face observații demne de a fi reținute. Prima se referă la cartea din 1969 despre Faulkner. Descoperirea lui Faulkner, ne spune azi dl Alexandrescu, s-a datorat în parte unei anumite fascinații față de "organicitatea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14613_a_15938]
-
nu mai era a mea (organicitatea rurală românească) și o lume care nu era încă a mea (modernitatea occidentală)". Astăzi dl Alexandrescu își declară convingerea că nu se poate aplica o hermeneutică post-modernă la o lume tradițională. O a doua problemă se referă la "prețul" Unirii din 1918 ce a trebuit plătit de generația interbelică de oameni politici. E în fapt reluarea unei teme din Paradoxul român. "Ar fi fost mai bine, scrie dl Alexandrescu, dacă întrebarea ar fi fost rostită
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14613_a_15938]
-
fi fost mai bine, scrie dl Alexandrescu, dacă întrebarea ar fi fost rostită, că ar fi putut corecta o anumită "cecitate politică" a elitei, datorită căreia ea a văzut dificultățile unificării ca un reziduu temporar al Unirii, nu ca o problemă de sine stătătoare pe termen mediu și lung". Pe termen mediu, greșeala de abordare a condus la centralizarea în Capitala țării întregită a tuturor deciziilor și la dispariția instituțiilor din noile provincii (așa cum se convenise în 1918). Naționalismul s-a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14613_a_15938]
-
nefiind separată de lupta contra capitalismului. Alexandra Kollontai (1872-1952) a fost numită Comisar al Poporului și conducător al Departamentului Central al Femeilor, ca răsplată pentru propaganda asiduă a ideilor marxiste (deși se formase intelectual citind Engels și Bebel), iar în ceea ce privește problemele femeilor în particular, Alexandra Kollontai predica necesitatea ca femeile să participe activ la eliberare și să nu aștepte ca revoluția să le ofere pe tavă eliberarea. Cerea și ea ceea ce ulterior vor solicita și Wilhelm Reich și feministele radicale: abolirea
Femei, comunism, psihanaliză by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14598_a_15923]
-
spune că-și sublimează libidoul în prelucrarea bumbacului, tot spre binele colectiv. Filatura este un stup bine organizat de muncitoare entuziaste, femei angajate în procesul de producție pentru care lucrul are o finalitate, să zicem, estetică. Ele sunt ajutate în problemele personale (casă, copii etc.) de statul atotmilostiv cu supușii, putând astfel să-și dedice energiile unui scop nobil, să-și sublimeze libidoul în activitatea estetică a depănatului bumbacului, așa cum și-ar fi dorit Reich, și pe urmele lui unele feministe
Femei, comunism, psihanaliză by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14598_a_15923]
-
Heidelberg Horst-Iurgen Gerigk, cu o comunicare deosebită (Dostoievski și Heidegger: un scriitor și un filosof escatologic) și cu intervenții interesante. Fără să aspir la prezentarea în totalitate a volumului, a comunicărilor și dezbaterilor aprinse, mă voi referi doar la cîteva probleme aparținînd sferei interpretării literare, teoriei culturii, esteticii și poeticii. La originea volumului se află începutul efervescent al studiilor dostoievskiene din Japonia. Pe Sadayosi Igeta, care a prezentat acum o comunicare sub titlul Dostoeivski și literatura japoneză din a doua jumătate
Dostoievski și civilizația japoneză by Albert Kovacs () [Corola-journal/Journalistic/14636_a_15961]
-
chemăm, dar ce facem cu ei? Ce locuri de muncă le oferim și de unde le asigurăm lefuri rezonabile, similare cu salariile din statele unde s-au stabilit? Suflând În trompeta demagogiei electorale, chiar politicienii de stânga s-au angajat În problema repatrierii milioanelor de emigranți români, oferindu-le o primă de instalare. Promisiunile populiste demonstrau că erau pe altă lume, În condițiile În care șomajul este Într-o creștere tot mai amenințătoare. Mai nou, nu sunt bani nici de salarii și
Hai acasă!. In: Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_344]
-
Márquez. Pătrunse de acest spirit cosmopolit, în paginile revistei stau alături pasaje de literatură (în special extrase din romane aflate în curs de apariție la diferite edituri românești), articole de analiză politică și istorică, câteva articole ce se concentrează asupra problemelor Americii Latine, cronică de film (vezi "Războiul ca o inițiere în bărbăție" de Mihail Rîklin), sau contribuții precum cea a lui Adrian Mihalache, "Impactul impertinenței", în care argumentul etic se împletește cu cel de natură filologică. Deși atât de diferite
Dialoguri de calitate by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14644_a_15969]
-
Pe de alta, case fără apă curentă și fără încălzire. Pe de-o parte, cinismul fără limite al clasei politice. Pe de alta, timorarea vecină cu paralizia a opoziției și societății civile. Setul antagonismelor ar putea continua la nesfârșit, dar problemele rămân aceleași. Pentru că, într-adevăr, la un pol tronează "ciocul mare" al potentaților, iar la celălalt se târâie "ciocul mic" al amărășteanului. Sus - clica profitoare a comuniștilor mascați în capitaliști. Jos - tot un fel de comuniști, victimele naivității și prostiei
Negrul de sub unghiile puterii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14615_a_15940]
-
nu se moare, literalmente, de foame pe stradă, înseamnă că ne aflăm în limitele cunoscutului. Dacă românii se mulțumesc doar cu negrul de sub unghiile pesediste, cu atât mai rău pentru ei și cu atât mai bine pentru restul planetei. Marea problemă a României e mizeria morală. Iar protestele împotriva acesteia nu se aud nici măcar sub forma bancurilor. Știu, sutele de ani trăite sub talpa ocupanților au lăsat amprenta unei umilități paralizante. "Românul se mulțumește cu puțin" e o frază auzită, încă
Negrul de sub unghiile puterii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14615_a_15940]
-
iubite de SRI-iști. Dar pentru că efectul operației este pur moral, nea Gheorghe și nea Mitică nu-și dau osteneala să-și ridice măcar privirea din paharul cu poșircă. Mai mult, pentru că le-a tulburat tihna cu astfel de inutile probleme, de vină sunt cei vreo zece-douăzeci de oameni vital implicați în procesul de curățire morală a societății. Aveți impresia că după emisiunea lui Tucă, în care s-au confruntat două din remarcabilele inteligențe ale țării, Andrei Pleșu și H.-R
Negrul de sub unghiile puterii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14615_a_15940]
-
pentru fonemul /î/ slovele @ și '(rareori, A). Valeria Guțu Romalo arată cu dreptate (p. 464-465) că Heliade făcea "concesie" tradiției grafice românești, dar uneori apar și grafii bizare (@nceput, 'nsuși, 'nsă și @ntr-'nsa etc.). Iată-ne deci în miezul problemei: (mai multe) de fapt două semne grafice pentru a nota pe /î/! În aceeași epocă, în Banat, alt reprezentant al Școalei Ardelene, Constantin Diaconovici Loga (1770-1850) propunea, într-o Gramatică românească pentru îndreptatea tinerilor, Buda 1821-1822, utilizarea lui la începutul
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
dar, acolo, și politice - solicitau o subliniere a "naționalității" latino-romanice, a "continuității", adică o rezistență împotriva tendințelor de nerespectare a majorității etnice românești, dacă nu de deznaționalizare. În Transilvania - ca și, mai tîrziu, în Basarabia - scrierea limbii române devenea o problemă politică, de afirmare națională: latinitatea era o emblemă a priorității istorice pe pămîntul țării. Atunci cînd Sextil Pușcariu, în 1931-1932, a primit din partea Academiei Române sarcina de a revizui normele ortografice ale limbii române, nu a ezitat de a aplica preceptele
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
În 1965, o hotărîre academică nouă reinstaurează pe "â" în termenii (naționali) mai sus-citați: de atunci, drept este a se scrie Român, român(esc)/ (ește), ca o "excepție". Cealaltă notație, "î", rămînea în vigoare. Iată, deci, intrată în domeniul politic problema ortografiei românești! De aici înainte apar exagerările "patriotice". Academia Română post-decembristă, care s-a vrut a fi legată de străvechea instituție desființată în 1948, a luat inițiativa schimbării ortografiei (considerate "comuniste", "slavofile" etc.). Printre cele dintîi măsuri, generalizarea scrierii cu "â
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]