1,916 matches
-
Dacă eliminăm opoziția religios vs laic, (mai ales militar), procesiunile și paradele se amestecă (o ceremonie de Încoronare include atât elemente de procesiune, cât și paradă; la fel, la funeraliile oamenilor politici sau la sărbătorile naționale fuzionează parada militară și procesiunea de depunere de coroane la monumentele consacrate). Dacă punem În surdină opoziția solemn vs sărbătoresc, procesiunile și paradele nu se mai pot distinge clar de mișcările carnavalești (paradele de măști și de dansatori specifice carnavalului). Dificultatea identificării unor linii de
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de Încoronare include atât elemente de procesiune, cât și paradă; la fel, la funeraliile oamenilor politici sau la sărbătorile naționale fuzionează parada militară și procesiunea de depunere de coroane la monumentele consacrate). Dacă punem În surdină opoziția solemn vs sărbătoresc, procesiunile și paradele nu se mai pot distinge clar de mișcările carnavalești (paradele de măști și de dansatori specifice carnavalului). Dificultatea identificării unor linii de demarcație inatacabile este relevată și de R. Grimes (1987, vol. XII, p. 1): De obicei, procesiunile
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
procesiunile și paradele nu se mai pot distinge clar de mișcările carnavalești (paradele de măști și de dansatori specifice carnavalului). Dificultatea identificării unor linii de demarcație inatacabile este relevată și de R. Grimes (1987, vol. XII, p. 1): De obicei, procesiunile și paradele sunt diferențiate prin considerarea primelor ca manifestări sacre și a celor din urmă ca manifestări profane. Distincția nu este foarte utilă, deoarece procesiunile par să penduleze Între aceste domenii, ca și Între alte sisteme de clasificare. Poate că
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
demarcație inatacabile este relevată și de R. Grimes (1987, vol. XII, p. 1): De obicei, procesiunile și paradele sunt diferențiate prin considerarea primelor ca manifestări sacre și a celor din urmă ca manifestări profane. Distincția nu este foarte utilă, deoarece procesiunile par să penduleze Între aceste domenii, ca și Între alte sisteme de clasificare. Poate că ar trebui să considerăm paradele și procesiunile drept manifestări ale aceleiași clase de acțiuni, una fiind definită prin caracterul celebratoriu, iar cealaltă prin aspectul solemn
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
primelor ca manifestări sacre și a celor din urmă ca manifestări profane. Distincția nu este foarte utilă, deoarece procesiunile par să penduleze Între aceste domenii, ca și Între alte sisteme de clasificare. Poate că ar trebui să considerăm paradele și procesiunile drept manifestări ale aceleiași clase de acțiuni, una fiind definită prin caracterul celebratoriu, iar cealaltă prin aspectul solemn. Dacă paradele și demonstrațiile par a fi manifestări ceremoniale asociate Îndeosebi cu societățile complexe, procesiunile reprezintă un fenomen ritualic istoric și geografic
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
că ar trebui să considerăm paradele și procesiunile drept manifestări ale aceleiași clase de acțiuni, una fiind definită prin caracterul celebratoriu, iar cealaltă prin aspectul solemn. Dacă paradele și demonstrațiile par a fi manifestări ceremoniale asociate Îndeosebi cu societățile complexe, procesiunile reprezintă un fenomen ritualic istoric și geografic general răspândit. Ele sunt atestate atât În marile civilizații dispărute (statele amerindiene, Egiptul, Grecia, Roma, China și India antice), cât și În societățile simple, fie ele exotice sau folclorice. Procesiunile pot avea un
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
cu societățile complexe, procesiunile reprezintă un fenomen ritualic istoric și geografic general răspândit. Ele sunt atestate atât În marile civilizații dispărute (statele amerindiene, Egiptul, Grecia, Roma, China și India antice), cât și În societățile simple, fie ele exotice sau folclorice. Procesiunile pot avea un caracter religios sau laic. Ele pot apărea ca unități autonome sau ca elemente ale unui alt complex ritualic (procesiunile care precedau sacrificiile din Grecia antică sau procesiunile integrate În sărbătorile calendaristice). Traseul lor poate fi circular (mai
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
amerindiene, Egiptul, Grecia, Roma, China și India antice), cât și În societățile simple, fie ele exotice sau folclorice. Procesiunile pot avea un caracter religios sau laic. Ele pot apărea ca unități autonome sau ca elemente ale unui alt complex ritualic (procesiunile care precedau sacrificiile din Grecia antică sau procesiunile integrate În sărbătorile calendaristice). Traseul lor poate fi circular (mai ales În procesiunile religioase În care un obiect sacru este scos din altar și plimbat prin comunitate) sau linear (participanții pleacă dintr-
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
cât și În societățile simple, fie ele exotice sau folclorice. Procesiunile pot avea un caracter religios sau laic. Ele pot apărea ca unități autonome sau ca elemente ale unui alt complex ritualic (procesiunile care precedau sacrificiile din Grecia antică sau procesiunile integrate În sărbătorile calendaristice). Traseul lor poate fi circular (mai ales În procesiunile religioase În care un obiect sacru este scos din altar și plimbat prin comunitate) sau linear (participanții pleacă dintr-un punct pentru a ajunge În alt punct
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
un caracter religios sau laic. Ele pot apărea ca unități autonome sau ca elemente ale unui alt complex ritualic (procesiunile care precedau sacrificiile din Grecia antică sau procesiunile integrate În sărbătorile calendaristice). Traseul lor poate fi circular (mai ales În procesiunile religioase În care un obiect sacru este scos din altar și plimbat prin comunitate) sau linear (participanții pleacă dintr-un punct pentru a ajunge În alt punct, deseori consacrat: procesiunile care precedă sacrificiile, cele legate de riturile funerare, cele ale
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
sărbătorile calendaristice). Traseul lor poate fi circular (mai ales În procesiunile religioase În care un obiect sacru este scos din altar și plimbat prin comunitate) sau linear (participanții pleacă dintr-un punct pentru a ajunge În alt punct, deseori consacrat: procesiunile care precedă sacrificiile, cele legate de riturile funerare, cele ale breslelor medievale etc.). Ele pot fi prevăzute În calendarul religios sau pot fi prilejuite de evenimente ieșite din comun (K. Ashley, 2001, pp. 7-10; B.I. Mullahi, 2003, vol. XI, p.
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
relicvele sfinte, cât și regele sau steagul breslei sunt aduse În spațiul public, pentru a fi astfel accesibile, pentru a facilita comunicarea cu ele, pentru a permite (În plan magic) transferul de puteri sau valori consacratoare dinspre unitățile constitutive ale procesiunii către publicul ei. Așa cum observă R. Grimes (1976, p. 62), „activitățile tipice din timpul unei procesiuni sunt mersul pe jos, purtarea unor obiecte, arătarea acestora, rugăciunile, cântecele, a privi Întregul ansamblu și a fi privit de alții. Într-o procesiune
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
astfel accesibile, pentru a facilita comunicarea cu ele, pentru a permite (În plan magic) transferul de puteri sau valori consacratoare dinspre unitățile constitutive ale procesiunii către publicul ei. Așa cum observă R. Grimes (1976, p. 62), „activitățile tipice din timpul unei procesiuni sunt mersul pe jos, purtarea unor obiecte, arătarea acestora, rugăciunile, cântecele, a privi Întregul ansamblu și a fi privit de alții. Într-o procesiune, aceste activități umane obișnuite capătă o semnificație simbolică neobișnuită”. După această logică funcționează și unele manifestări
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
procesiunii către publicul ei. Așa cum observă R. Grimes (1976, p. 62), „activitățile tipice din timpul unei procesiuni sunt mersul pe jos, purtarea unor obiecte, arătarea acestora, rugăciunile, cântecele, a privi Întregul ansamblu și a fi privit de alții. Într-o procesiune, aceste activități umane obișnuite capătă o semnificație simbolică neobișnuită”. După această logică funcționează și unele manifestări folclorice care au fost rareori analizate din perspectiva acestor concepte: este vorba despre procesiunile cetelor din folclorul românesc, care pot avea caracter inițiatic și
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Întregul ansamblu și a fi privit de alții. Într-o procesiune, aceste activități umane obișnuite capătă o semnificație simbolică neobișnuită”. După această logică funcționează și unele manifestări folclorice care au fost rareori analizate din perspectiva acestor concepte: este vorba despre procesiunile cetelor din folclorul românesc, care pot avea caracter inițiatic și magic (călușarii), pot aduce cu ele măști și alte obiecte considerate a avea puteri magice (cetele de mascați, drăgaica, junii) sau pot transmite un mesaj verbal propițiator (colindătorii). Deoarece procesiunile
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
procesiunile cetelor din folclorul românesc, care pot avea caracter inițiatic și magic (călușarii), pot aduce cu ele măști și alte obiecte considerate a avea puteri magice (cetele de mascați, drăgaica, junii) sau pot transmite un mesaj verbal propițiator (colindătorii). Deoarece procesiunile religioase sunt cele mai cunoscute, vom reproduce aici descrierea unei asemenea manifestări, În care Însă religiosul se Întrepătrunde cu politicul: În ajunul sărbătorii Sfintei Paraschiva (14 octombrie), ocrotitoarea capitalei și a Întregii Moldove, Curtea se mută la Trei Ierarhi, biserica
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
este Începutul celebrării publice: racla sfintei Înconjoară de trei ori biserica, fiind urmată de alaiul condus de principe și de mitropolit (R. Păun, 2007, pp. 104-105). Această sinteză, bazată pe descrieri de epocă, scoate În evidență importanța deplasărilor În constituirea procesiunii: domnitorul se deplasează cu Întreaga Curte (persoane și obiecte-Însemne ale Puterii) În spațiul bisericii (centrul Puterii lumești este dislocat și mutat În zona puterii sacrale), iar moaștele sfinte se deplasează din inima spațiului religios către o „periferie” semiprofană, unde devin
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
actor reintră În posesia propriului spațiu: „sfintele moștii se ridic din oltariu și să duc de să pun iarăși În racla lor ce iaște În mijlocul bisearicii”, iar monarhul se Întoarce la palat (R. Păun, 2007, p. 106). Caracterul public al procesiunii este mai mult decât evident, dar el implică forme de acces strict ierarhizate: oamenii sunt Întâi Înștiințați de direcțiile și etapele traseului (prin sunetul clopotelor), iar apoi sunt invitați să vină să sărute moaștele. Pozițiile În alai sunt strict definite
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
traseului (prin sunetul clopotelor), iar apoi sunt invitați să vină să sărute moaștele. Pozițiile În alai sunt strict definite, apropierea de moaște și ordinea sărutării acestora exprimând centralitatea În sistemele Puterii religioase și lumești. În plus, pe trunchiul principal al procesiunii se altoiesc elemente din alte ritualuri: mulți dintre cei care vin să sărute moaștele sunt la sfârșitul unui pelerinaj, ziua slujbei este precedată de numeroase rituri de purificare, actul de a săruta sau de a atinge moaștele dezvăluie un substrat
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de purificare, actul de a săruta sau de a atinge moaștele dezvăluie un substrat magic (magie prin contagiune), iar arătarea domnitorului și a familiei sale În văzul „norodului”, precum și confirmarea puterii lui de către reprezentanții Puterii divine țin de riturile politice. Procesiunile și paradele au rolul de a afirma și de a expune public, În exprimări ceremoniale, anumite sisteme de valori, ierarhii, norme care definesc o anumită ordine socială. Acest lucru este posibil datorită câtorva caracteristici esențiale. În primul rând, caracterul public
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
materializare, amintire și consacrare atât a victoriei militare Împotriva invadatorilor, cât și a identității naționale). Deoarece permit multor oameni să asiste ca spectatori pe străzi sau prin intermediul transmisiilor de radio și televiziune (ulterior, a relatărilor din presa scrisă), paradele și procesiunile dau o imagine vie, materială (prin contactul fizic sau prin imaginea vizuală și sonoră) a puterii societății și, mai ales, a instituțiilor care materializează această putere: guvernul, armata, partidele, președintele sau regele. „Această nevoie de a se arăta În fața vecinilor
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
puterii societății și, mai ales, a instituțiilor care materializează această putere: guvernul, armata, partidele, președintele sau regele. „Această nevoie de a se arăta În fața vecinilor, de a se număra și de a măsura puterea solidarității explică importanța considerabilă acordată tuturor procesiunilor organizate care traversează orașul, indiferent de ocazie. Aceste cortegii dau o idee exactă, vizuală, asupra stării unui grup și a coeziunii sale” (J. Heers, 1983, p. 194) În al doilea rând, amploarea sau, În formularea lui Oliver Ihl (1996, p.
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de ocazie. Aceste cortegii dau o idee exactă, vizuală, asupra stării unui grup și a coeziunii sale” (J. Heers, 1983, p. 194) În al doilea rând, amploarea sau, În formularea lui Oliver Ihl (1996, p. 349), „elocvența numerelor”: paradele și procesiunile pun În mișcare mase de spectatori și numeroși „performeri”: reprezentanți ai clerului și ai instituțiilor Puterii, unități militare, grupuri de sportivi, alte categorii implicate În defilare (pompieri, poliție, elevi etc.), artiști (cântăreți, dansatori, muzicieni, oameni de circ). Mulțimea participanților este
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
și modelarea felului În care mesajul este receptat și descifrat, ceea ce Înseamnă, de fapt, să impui destinatarului un anumit cod de interpretare a lumii. Sesizarea imediată a sensului presupune posedarea acestui cod. Transparența semnelor marchează astfel victoria evidenței ideologice”. Studiul procesiunilor și paradelor evidențiază grija organizatorilor de a construi aceste ceremonii ca mijloace capabile să „comunice unitatea fundamentală a unei comunități risipite Între zone geografice diferite, dar legate Între ele” și să „dezvăluie și să dea o expresie materială unei comunități
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
să dea o expresie materială unei comunități imaginare altfel fragmentate” (N. Jarman, 1997, p. 98; K. Ashley, 2001; C. Blehr, 1999; D. Bryan, 2000; C. Farber, 1983; Th. Spencer, 2000). În al treilea rând, caracterul de metaforă socială: paradele și procesiunile apar ca reconstituiri simbolice ale structurilor sociale. Acest lucru se realizează prin mai multe sisteme semiotice. Astfel, traseul acestor manifestări consacră o anumită geografie socială, care, la rândul ei, exprimă imaginea valorilor și ierarhiilor care Întemeiază ordinea comun acceptată. Procesiunile
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]