1,870 matches
-
faza inițială de consolidare a puterii, atingând un nivel de popularitate nesperat 6 pentru un membru al partidului neremarcat până atunci, În ciuda funcțiilor pe care le avea pe linie de partid. 1) Se Împlinesc, În 1977, 100 de ani de la proclamarea independenței țării, În urma Războiului de Independență din 1877 cu Imperiul Otoman. 2) Se comemorează 70 de ani de la răscoala din 19077. 3) Un alt eveniment, aparent mai puțin important În economia simbolică a evenimentelor, dar care va deveni pregnant În
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
cuvinte magice: "Lavola-dolada, lavoladolid./ Sufiexodimero uburumabora/ Alimer, palimer. Abolirovagara./ Lavaladolado, lavaladolado, lavala-dolid/ Îngerul respiră, cântec lin din liră". "Între floare și fruct" (1974) se deschide cu aceeași preocupare pentru actul poetic: "Orișiunde te-ai duce, trecerea timpului tot te atinge." "Proclamarea poetului." "O scrie cu propriul sânge". Poezia este regina albastră, este doamna și fecioara care-i va sorbi răsuflarea: "Să curgă toată vremea într-un cântec mai bogat/ prin ochi ca niciodată n-au să apună,/ să ne oglindim într-
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
pe conexiuni delirante, pe stereotipii și false analogii radicalismul și arbitrarul în construirea textului poetic, realizat prin dicteu automat suprarealist, prin tehnica dadaistă a colajului cuvintelor decupate din ziar, prin inspirația onirică etc. cultivarea unor categorii estetice noi, specifice antiliteraturii proclamarea programatică a subiectivității absolute a artistului, căruia i se atribuie o libertate totală de creație, vizând demolarea tiparelor discursive, sfidarea normelor gramaticale și a convențiilor scrierii corecte promovarea unor manifeste literare (model impus de Filippo Tommaso Marinetti, care, în 1909
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
realitate pe care a încercat s-o reconcilieze cu rațiunea prin intermediul unui principiu ordonator, după ce tot ea îi abolise rațiunii privilegiile absolutiste. Pe lângă predispoziția spre melancolie, acest scepticism filozofic trezește în plan artistic binecunoscutul pesimism romantic. Într-un asemenea context, proclamarea Marelui Tot, a unui organism universal, ni se pare mai degrabă un deziderat motivat psihologic; în același timp, putem interpreta aceasta și drept o soluție de compromis, un fel de List der Idee, un expedient simptomatic pentru romanticul măcinat de
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
atenția faptul că acesta se autodefinește prin contrast cu cel vechi; el se afirmă prin negație, ca o replică modernă, progresistă, care contestă ideologia demodată, retrogradă, a stilului anterior. Când, în capitolul introductiv, ne-am referit la motivația psihologică a proclamării Marelui Tot de către romantici (care vedeau în acesta o soluție ideală pentru inadaptarea lor la realitate), vizam doar un aspect particular. Acum, judecând lucrurile pe urmele lui Dilthey, vom spune că succesiunea epocilor și, implicit, a stilurilor este motivată psihologic
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
eficace în gestiunea sa, dar care dirijează din ce în ce mai mult Partidul către o cale reformistă, în ciuda discursului revoluționar pe care acesta continuă să-l țină. O prăpastie se adîncește tot mai mult între ceea ce se spune și ceea ce se face, între proclamarea unei politici marxiste revoluționare și practica cotidiană, care dispare treptat. Într-un asemenea sistem, competența gestionară devine tot mai necesară: ea favorizează la toate nivelurile stabilitatea conducătorilor în detrimentul mobilității lor. Acest lucru nu poate decît să întărească și mai mult
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
europene sînt profund ostile sau cel puțin rezervate, în legătură cu construcția Europei. Referitor la prima problemă politică de importanță pe care noua organizație, recent constituită, trebuie să o abordeze, aceasta nu poate decît să țină seama de dezacordurile partidelor sale aderente. Proclamarea Internaționalei Socialiste, în iulie 1951, a fost precedată, cu două luni mai devreme, de un eveniment de rău augur: în timp ce socialiștii englezi și germani refuză să sprijine acordul din 18 aprilie 1951, instituind crearea CECA, socialiștii francezi, olandezi și belgieni
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
partide în țările lor, într-un trecut mai mult sau mai puțin apropiat". Este destul de surprinzător să vezi Internaționala Socialistă împiedicîndu-se într-o chestiune, care se va pune într-un context, evident complet diferit, începînd cu primăvara anului 1990, data proclamării independenței Țărilor Baltice: istoria recentă a acestor țări, care datează numai de o jumătate de secol, devine în situația de față o miză politică importantă. Dacă istoria nu se repetă întotdeauna, este frapantă totuși recurența anumitor probleme, precum și a folosirii
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
măsură. Altfel, "fluieratul" lui Walter revine la aceeași partitură a libertății celibatare, străvezie în porecla dată de Nory lui Lică (Mierloiul). Ea se repetă în aria solemnă pe care Walter o simte invadîndu-l, la gîndul morții Lenorei ("Lenoras Tod!" în proclamarea patetică a soțului). În tiparul moștenirii palatului pe calea incestuoasă, regăsit la cele trei grupuri de relații intersectate, adastă și un domeniu comun, al ramurii gineko-medicale, implicat de specializarea Linei, de moartea Siei și de boala fatală a Lenorei, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
în devenirea umană sub genericul “Sportul încă un mijloc de promovare a educației, sănătății, dezvoltării și păcii”, în care se înscrie și Rezoluția Adunării Generale a O.N.U nr. 58/5/2003 prin care s-a hotărât, în unanimitate, proclamarea anului 2005 ca “Anul Internațional pentru Sport și Educație Fizică”. Constatând că sportul nu se regăsește încă printre componentele social-educative cu impact semnificativ în crearea unei lumi mai bune, pentru dezvoltare și pace, Secretarul General al O.N.U., Kofi
Paradigma educaţiei fizice şi Sportului by Mihailescu Liliana () [Corola-publishinghouse/Science/1777_a_3169]
-
timp de teritorii încă dependente de factorul hegemon britanic, i-au facilitat regatului saudit un statut privilegiat în relațiile internaționale, în ciuda regimului intern foarte sever și restrictiv în privința legăturilor cu exteriorul, determinat de puritanismul wahhabismului autohton. Astfel, în 1935 (după proclamarea independenței și descoperirea hidrocarburilor), Arabia Saudită stabilise deja relații diplomatice cu principalele puteri din epocă (7 state), pentru ca în intervalul 1950-2000 numărul legăturilor diplomatice bilaterale să crească în progresie aritmetică, cu o rație medie de cca. 27 state/deceniu, ajungând de la
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]
-
include Adenul și protectoratul britanic al Arabiei de sud (platoul Hadhramaut) în nou creata Federație a Sultanatelor și Emiratelor de la Golful Persic. Acest gest a declanșat în 1962 rezistența armată a grupărilor arabe autohtone (sprijinite de U.R.S.S.), soldată cu proclamarea independenței Republicii Populare a Yemenului de Sud la 30.11.1967 (din 1970 R. D. P. Yemen). Penetrarea franceză în spațiul arab, spre deosebire de cea britanică, a fost însoțită încă din momentul inițierii sale și până la sfârșitul proiectului colonial, de acțiuni
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]
-
rezistență autorităților coloniale. Sfârșitul hegemoniei franceze în Algeria a fost, din păcate, identic cu începutul sub aspectul raporturilor conflictuale. După 1950, mișcarea de eliberare algeriană ia forma luptei armate conduse de Frontul de Eliberare Națională, între 1954 1962, finalizată prin proclamarea independenței Alegeriei la 03.07.1962. Aventura conflictului algerian a fost pentru Franța, alături de cel din Indochina (1946-1954), cea mai violentă pagină din istoria postbelică a relațiilor “de peste mări” ale Parisului, ce a zguduit din temelii clasa politică și sistemul
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]
-
Parisului, ce a zguduit din temelii clasa politică și sistemul constituțional francez. Din acest punct de vedere episodul algerian poate fi considerat un eveniment important din clasa mezoevenimentelor, ce a adâncit criza politică de sistem din Franța și a catalizat proclamarea celei de-a 5-a republici în 1958 de către Charles de Gaulle. În Algeria a determinat, pe lângă defluirea a peste 1 milion de etnici francezi (“pieds noires”) spre Franța, instalarea unei puteri de stânga cu atitudini antifranceze, antioccidentale și într-
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]
-
1944, iar din 1953 îmbracă haina luptei armate. Măsurile de forță adoptate în acest context de autoritățile franceze (între care exilarea sultanului Mohammed al V-lea în Corsica și Madagascar) au determinat radicalizarea atitudinii protestatare a opiniei publice, culminând cu proclamarea independenței Marocului la 02.03.1956. Acest eveniment are o anumită importanță și pe plan internațional, întrucât apariția Marocului independent cu atuurile și aspirațiile sale regionale (marea stabilitate internă, pretențiile asupra Saharei Occidentale, diferendele teritoriale cu Algeria) au determinat reconfigurarea
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]
-
ale culoarului de tranzit care face legătura între bazinele Oceanului Atlantic și Oceanului Indian, via MediteranaSuez-Marea Roșie: Gibraltar în vestul culoarului și Bab-el-Mandheb în sud-est. Inițial Marea Britanie stăpânea ferm toate nodurile acestui traseu strategic (Gibraltar, Suez, Aden), dar criza Suezului (1956) și proclamarea R.D.P. Yemen (1967) au făcut ca Regatul Unit să piardă controlul asupra a celor două puncte nodale ale rutei în cauză (Suez și Aden), câștigate la început de ex-U.R.S.S, iar în prezent de S.U.A. Prin urmare, date fiind
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]
-
R.S.S. în regiunea Golfului Aden, ce-i deschidea perspectiva controlării traficului dintre Mediterana și Oceanul Indian. Dată fiind această uriașă miză geostrategică, toți actanții interesați asupra zonei și-au adus o “contribuție” la alimentarea declanșării unui prim conflict intern imediat după proclamarea suveranității statului sud-yemenit în 1967 și un al doilea în 1986, soldate cu peste 10.000 victime. conflictele interne din Republica Yemen (statul yemenit reunificat în 1990) au apărut în 1994 ca urmare a neînțelegerilor dintre corpurile de armată și
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]
-
la putere fără întrerupere până în prezent, indiferent de succesiunea liderilor de la Damasc. schimbările de regim politic din Liban au fost legate în principal de îndelungatul conflict intern, cele mai importante fiind cele postconflict, ce au dus la stabilizarea situației interne. Proclamarea celei de-a doua republici la 21.09.1990 a condus la amorsarea prelungitului război civil, iar alegerile generale din 1998 (inclusiv a președintelui Emil Lahoud) inaugurează o nouă etapă de normalizare a vieții politice libaneze. Asasinarea premierului Rafik Hariri
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]
-
alături deEgiptși Siria, înRepublicaArabă Unită între 1958 1961.Apoi, lovitura de stat din 26.09.1962 a înlăturat monarhia și a proclamat Republica Arabă Yemen (Yemenul de Nord). Rezistența armată antibritanică din protectoratul Adenului, inițiată în 1962, a culminat cu proclamarea independenței Republicii Democratice Populare a Yemenului (Yemenul de Sud) la 30.11.1967, consumându-se astfel a treia schimbare importantă din spațiul politic yemenit. Al patrulea și al cincilea episod curmă brusc și violent evoluția vieții politice din Yemenul de
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]
-
evoluția geopolitică a țării. “Revoluția ofițerilor liberi” (în realitate o lovitură de stat militară) de la 23.07.1952 este primul dintre ele, care a constituit preambulul celui de-al doilea eveniment petrecut un an mai târziu, respectiv abolirea monarhiei și proclamarea republicii la 18.06.1953. A treia schimbare importantă în viața statului egiptean a fost proiectul Republicii Arabe Unite, din care Egiptul a făcut parte alături de Siria și Yemen între 1958-1961, proiect inspirat în bună măsură de ambițiile militantismului panarab
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]
-
din Libia la 1 septembrie 1969, prin “Marea Revoluție de la 1 septembrie”, în fapt o lovitură de stat condusă de colonelul Moammer el-Ghaddafi, soldată cu înlăturarea monarhiei, a reprezentat singurul eveniment mai important din viața politică a Jamahiriei libiene de la proclamarea independenței în 1951.Autoritarismul intern alregimuluimonarhic anterior, precumși a celui instaurat de Ghaddafi, a limitat posibilitățile de creare a unor mișcări protestatare și a făcut posibilă relativa stabilitate a Marii Jamahirii Arabe Libiene Populare Socialiste, care după “revoluția” din 1969
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]
-
a devenit poligonul înfruntărilor indirecte ale tuturor actorilor mari și mici, interesați strategic în regiunea Orientului Apropiat, derulate prin intermediul exponenților locali din Liban. Îndelungatul conflict intern (soldat cu 200.000 victime, 1 milion de expatriați) a cunoscut o ameliorare după proclamarea celei de-a doua republici în 1990, conducând la dezangajarea treptată a forțelor implicate, retragerea trupelor israeliene și dezarmarea așa-numitei armate a Libanului de sud (creată și finanțată de Israel) în anul 2000, retragerea celor 15.000 de militari
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]
-
coaliții guvernamentale conduse de social-democratul Karl Renner. În acest timp, influențat de "experiențele" maghiare și bavareze, împins de Béla Kun, partidul comunist se lansează într-o tentativă insurecțională la Viena, pe 15 iunie, tentativă care eșuează lamentabil. Ca urmare a proclamării Republicii Austria, PC își schimbă numele în septembrie și devine partidul comunist al Austriei (KPÖ). Dar nu-și revine din eșec și va rămîne structurat în grupuri pînă la venirea la putere a lui Dollfuss, în 1934. Partidul Comunist German
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
duce la izolarea partidelor comuniste. Dacă acestea rămîn formațiuni de masă și păstrează un electorat deloc neglijabil, ele nu mai au aproape deloc influență asupra procesului de decizie a diferitelor eșaloane ale societății. Cazul partidului comunist german este specific. După proclamarea Republicii Federale Germane urmată de cea a Republicii Democrate, KPD, din Vest, se desprinde organic de SED-ul est-german, dar formează împreună cu el, la 14 februarie 1947, o comunitate a muncii socialiste. Jucînd, ca și SPD, pe cartea naționalistă, KPD
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
la longevitatea excepțională a conducerilor comuniste occidentale începînd cu al Doilea Război Mondial. Mai mult, partidele comuniste și-au fondat identitatea pe modelul ce-l reprezenta, în ochii lor, Uniunea Sovietică, pe voința de a exprima lupta clasei muncitoare, pe proclamarea radicalității revoluționare. Mitul revoluției ruse, știrbit cu ocazia celui de al XX-lea Congres al PCUS în 1956, fisurat în august 1968, s-a prăbușit odată cu reformele lui Gorbaciov. Anii'70 vor reprezenta tot atîtea demersuri bîjbîite în căutarea noilor
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]