3,283 matches
-
Mehedinți), poet, prozator și traducător. Este fiul Mariei (n. Hurduc), moașă, și al lui Alexandru Tărăbâc, învățător. A urmat școala primară în comuna natală (1943-1947) și Liceul „Traian” din Turnu Severin (1947-1954). Absolvind Facultatea de Medicină din București (1961), a profesat medicina generală și pediatria în mai multe localități din județele Bacău, Călărași, Constanța și Prahova până în 1975, când a renunțat, dedicându-se activității literare. Începând din 1965 a publicat proze în „Luceafărul”, iar „România literară” l-a lansat în 1969
IZVERNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287658_a_288987]
-
apare în alianță cu insolitul, prozaicul cu poeticul uneori sublim, realul cu oniricul și fabulosul livresc. Reminiscențe de simbolism decadent sunt încorporate într-o imagistică de tip suprarealist, pătrunsă de spiritul expresionismului. Modurile poetice mai ușor identificabile sunt evazionismul fantezist, profesat cu deosebit răsunet în epocă de Constant Tonegaru, și ironismul lui Geo Dumitrescu, temperat prin exprimarea constantă a palpitului propriu-zis afectiv. Într-un poem reprezentativ, Studiu la proiectul de poduri, personajul liric anunță o „Domnișoară Inginer” că „au înflorit trandafirii
LITUON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287836_a_289165]
-
GEORGESCU, Liviu (7.05.1958, București), poet. A absolvit Liceul de Muzică din București (1977) și Facultatea de Medicină din București (1984). Profesează ca medic până în 1989. În 1990 se stabilește în Statele Unite ale Americii ca azilant politic. Până în 1995 e internist la Montefiore Medical Center, Albert Einstein College of Medecine din New York. Se specializează în boli autoimune și reumatologie și face cercetări
GEORGESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287220_a_288549]
-
Datele despre G.-V. sunt puțin cunoscute. Se știe că se numea Domnica Moraru, că era originară din Oltenia și că a urmat Facultatea de Litere și Filosofie (secția limbi moderne) a Universității din București. Din cauza sănătății precare, nu a profesat niciodată. Luminoasă prezență în viața culturală a Brașovului, G.-V., devenită soția poetului D. Gherghinescu-Vania, a fost și ea o subtilă scriitoare, revelată postum prin fragmente de jurnal și decupaje din corespondență, ce intră în Cartea pierdută (1973) și în
GHERGHINESCU-VANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287248_a_288577]
-
procesarea imaginii de către creier funcționează autonom și, În orice caz, individual. Dar Halbwachs Încearcă și o critică a ideii de memorie universală a speciei umane. În acest fel, el se situează Împotriva unor convingeri de tip platonician, cum sunt cele profesate de C.G. Jung cu privire la inconștientul colectiv. Cum se vede, autorul francez scoate din discuție dimensiunea individuală a fenomenului memoriei, socotind-o irelevantă, iar pe de altă parte, refuză viziunile metafizice asupra acestuia, preferând să-și situeze discursul În sfera socialului
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
asemenea, traducerile în engleză din poezia noastră sunt realizate cu o mare exactitate a rezonanței lirice. D. a fost și un excelent pedagog; în afara orelor sale de la Facultatea de Limbi Străine a Universității bucureștene (unde a fost invitat târziu să profeseze, la începutul anilor ’60), pe care foștii lui studenți le țin minte ca pe niște întâlniri pline de căldură, care nu excludeau, însă, seriozitatea actului didactic, el a întocmit, împreună cu bunul său prieten Leon Levițchi, un manual, Să învățăm limba
DUŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286923_a_288252]
-
literară a Liceului «Sf. Sava»”, cu o traducere din Horațiu, urmată de câteva proze scurte. După susținerea bacalaureatului, se înscrie la secția de limbi clasice a Facultății de Litere din București. Licența și-o ia în 1930, dar nu va profesa, dedicându-se scrisului. Fire complexată, pătrunde greu și numai cu ajutorul prietenilor (Mircea Eliade și Mihail Sebastian) în lumea presei. În 1932 dă la iveală, în „Floarea de foc” și în „Cuvântul”, trei fragmente dintr-un roman care în același an
FANTANERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286951_a_288280]
-
poezia lui George Coșbuc, versurile publicate în F.-F. nu pot depăși sfera epigonismului. Eticul și etnicul prevalează în alchimia acestei poezii. G. Tutoveanu scrie poeme senine, optimiste, situate între descriptivism pur (Stol) și discursivitate triumfalistă (Fii gata). D. Nanu profesează un lirism duios, cu accente reflexive (Primăvara, Sunt mângâierile durerii), dar și epicul istoric (Pribegia lui Petru Rareș). Corneliu Moldovanu aruncă o privire nostalgică spre vechea boierime românească, în versuri ce vor constitui mai târziu substanța volumului Flăcări. Poezie mai
FAT-FRUMOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286969_a_288298]
-
a copiilor într-un articol din „Cuvântul” (1925). Învață într-un institut privat de fete, ulterior frecventând Conservatorul craiovean „Cornetti”,unde își susținea examenul final la secția artă dramatică, în pragul celui de-al treilea deceniu. Câțiva ani după absolvire profesează ca actriță la Craiova, în trupa Teatrului Național, și, episodic doar, la Cernăuți. Cu Tantzi Cocea, Lucia Demetrius și Emil Botta evoluează, de asemenea, entuziast, în cadrul companiilor de teatru experimental „Masca” și „Treisprezece și unu”, fondate la București, în 1932
FARAGO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286957_a_288286]
-
și „Gh. Lazăr”). Ultima clasă o urmează la Liceul „N. Bălcescu” din Brăila, unde își ia, în 1930, și bacalaureatul. S-a înscris la Facultatea de Drept a Universității din București, pe care o va absolvi în 1933. Nu a profesat avocatura, preferând să lucreze la Editura Cultura Națională (Ciornei). În 1929, pe când era încă elev la Brăila, publică în gazeta locală, „Luceafărul”, mai multe poezii și poeme în proză. Un text trimis lui Sașa Pană îl entuziasmează pe acesta, iar
FAUR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286971_a_288300]
-
Junimea era în floare, ceea ce explică adeziunea sa de mai târziu la multe din ideile susținute de aceasta. Absolvind liceul (1880), își face studiile universitare la Viena, unde participă la activitatea Societății România Jună, iar după terminarea lor (1886) va profesa mult timp medicina la Karlsbad. Iubitor de călătorii, cunoscător a șapte limbi, M. cutreieră Europa, notându-și de multe ori impresiile, care vor fi editate mai târziu în volum. Colaborează cu basme și nuvele la „Familia”, „Convorbiri literare”, „Tribuna” (Arad
MERA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288090_a_289419]
-
diferit de ceea ce propovăduia maniheismul, care făcea o distincție foarte riguroasă între desăvârșiți și novici. Oricum, consecința a fost aceea că Augustin a abandonat definitiv maniheismul și s-a apropiat de neoplatonismul creștin, constatând că și retorica pe care o profesa el îi oferea tot mai puține satisfacții. Adeziunea la neoplatonismul creștin fusese pregătită și de lectura unor cărți ale autorilor neoplatonici. Nu se știe dacă era vorba de cărți ale lui Plotin sau Porfiriu și nici de care anume. Oricum
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și Milano. A șaptea carte este plină de reflecții teologice și filosofice prilejuite de descoperirea „cărților platonicilor”, care l-au ajutat pe Augustin să se apropie de creștinism, în forma sa neoplatonică, la preț în cercurile creștine din Milano și profesată de Simplicianus, Manlius Theodorus, Ambrozie; în timp ce în cartea a opta narațiunea se concentrează asupra convertirii care se rezumă la trei episoade fundamentale: colocviul cu Simplicianus care îi povestise despre convertirea faimosului retor păgân Marius Victorinus; întâlnirea cu Ponticianus, care, la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și un caracter juridic și politic, determinându-l pe Augustin să formuleze o teorie conform căreia e necesar să le fie aplicate donatiștilor și puterile, chiar dacă de esență exclusiv civilă, ale coercitio, adică să fie obligați prin măsuri polițienești să profeseze credința catolică. În această situație grea, Augustin se apropie tot mai mult de episcopul Cartaginei, Aureliu, cu care era prieten de mult, o persoană energică, un bun conducător, care îl va susține și în bătăliile următoare. Augustin nu se sustrage
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
care îl practică și în domeniul căruia ajunge și antrenor. Frecventează cenaclul Sburătorul după moartea lui E. Lovinescu și, potrivit propriei mărturisiri, colaborează cu versuri „la mai toate revistele literare”. Nici acum, nici mai târziu nu se poate spune că profesează propriu-zis o îndeletnicire stabilă, și anii în care a fost metodist la Casa Centrală a Creației Populare (1966-1968) nu fac decât să sublinieze acest lucru, accentuat și de statutul său de pensionar al Uniunii Scriitorilor. În 1979 i s-a
GEORGE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287216_a_288545]
-
GHIȚULESCU, Zeno (3.VII.1929, Band, j. Mureș), poet. După studii liceale la Făgăraș și Târgu Mureș, absolvite în 1947, urmează Facultatea de Medicină la Cluj, luându-și licența în 1953. Până în 1991 profesează ca medic radiolog la Târgu Mureș, unde a condus cenaclul „Liviu Rebreanu” (1955-1965). Debutează cu poezie în „Steaua roșie” (1957). Colaborează la „Steaua”, „Tribuna”, „Vatra”, „Viața românească”, „România literară”, „Luceafărul”, „Igaz Szó”, „Poesis”, „Cátó” ș.a. Din 1990 este membru în
GHIŢULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287274_a_288603]
-
București, absolvită în 1950. Lucrează o vreme ca desenator, funcționar de poștă etc. Din 1955 intră în magistratură (angajat, succesiv, ca judecător la diferite tribunale din provincie, consultant juridic la Tribunalul Suprem, judecător la Curtea Superioară de Control Financiar), ulterior profesând avocatura. Este diplomat al Facultății pentru Studierea Dreptului Comparat din Strasbourg (1974). Între 1992 și 1996 este vicepreședinte al Fundației Culturale Române și din nou magistrat, la Curtea Supremă de Justiție. Debutează cu o povestire (Săptămâna are șase zile), în
GIUGARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287283_a_288612]
-
satiră, umor (10/1962), Matei Călinescu este autorul unui amplu comentariu intitulat Critica literară și actualitatea. Problemele literaturii în lumina Congresului al III-lea al PMR (14/1961), în care se poate citi, printre rânduri, o delimitare de jdanovismul dogmatic, profesat în continuare, cu sârguință, de S. Damian ori de Mihail Novicov. La sfârșitul anului 1961 începe o lungă dezbatere pe tema Critica despre critică, la care participă Al. Dima, Al. Căprariu, Eugenia Tudor, Ion Oarcăsu, Tudor Vianu, Savin Bratu, Perpessicius
GAZETA LITERARA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287200_a_288529]
-
1909, Cisteiu de Mureș, j. Alba - 7.X.1995, Cluj-Napoca), poet. Este fiul Altiței (n. Timar) și al lui Vasile Gruia, preot. Face liceul la Turda (1919-1922) și Aiud (1922-1927), apoi urmează Facultatea de Drept a Universității din Cluj (1927-1932). Profesează avocatura la Ocna Mureșului, Huedin și Cluj. Debutează cu versuri în revista liceului din Aiud, „Ghionoaia”, și editorial cu volumul În țara toamnei (1929). A colaborat la „Fire de tort” (Turda), „Unirea” (Blaj), „Patria” (Cluj), „Tribuna”, „Reacțiunea literară” (București). Debutul
GRUIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287378_a_288707]
-
, Emil (15.V.1907, Giurgiu - 20.XI.1942), poet, publicist și traducător. Părinții, Elena și Iulian Ionescu-Gulian, erau intelectuali, profesând în învățământ și, respectiv, în magistratură; fratele mai mic, Constantin-Henri, va fi profesor de filosofie și academician. În perioada când a urmat cursurile Liceului „I. Maiorescu” din orașul natal, G. a făcut parte din societatea culturală a elevilor, în a
GULIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287384_a_288713]
-
la fostul sediu al cenaclului Sburătorul. Își continuă studiile la Facultatea de Filologie a Universității din Cluj. Îndeplinește, după absolvirea facultății în 1958, funcția de secretar al Societății de Științe Istorice și Filologice din Oradea, apoi, între 1959 și 1965, profesează în învățământul preuniversitar, la școli de diferite grade din același oraș. Între anii 1965 și 1974 este redactor la revista „Familia”. Și-a luat doctoratul în 1975 la Universitatea din București. Debutează ca elev, în 1952, la ziarul „Crișana”, revenind
GRIGURCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287364_a_288693]
-
își ia bacalaureatul. Se înscrie în 1896 la Facultatea de Drept a Universității ieșene, obținând licența în iunie 1900. În toamna aceluiași an pleacă la Bruxelles; aici, în 1903, își susține la Universitatea Liberă examenele de doctorat. Întors în țară profesează ca avocat, dar va opta, din 1905, când începe să suplinească, la Facultatea de Drept din Iași, cursul de procedură civilă, pentru o carieră universitară. Nu renunță însă nici la avocatură, profesiune în care se impune, ajungând unul dintre fruntașii
HEROVANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287431_a_288760]
-
dificile, se pensionează în anul 1939. Primele încercări literare și publicistice ale lui H. sunt adăpostite în paginile unor reviste centigrafiate pe care, împreună cu B. Brănișteanu, colegul său de la gimnaziul din Roman, le scoate prin anii 1891-1892. Simpatia pentru ideile profesate de socialiștii vremii îl face să-și înceapă adevărata activitate publicistică și literară cu note și versuri pe care le va tipări încă din perioada liceului, sub pseudonim, în gazetele „Adevărul” (1893), „Munca” și „Lumea nouă”. Din 1894 încep să
HEROVANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287431_a_288760]
-
o veche familie răzeșească. Și-a făcut studiile la Liceul „A.T. Laurian” din Botoșani, continuându-le, după ce a participat la primul război mondial (când a fost și rănit), la Universitatea din Iași, unde a urmat dreptul și filosofia. A profesat toată viața avocatura la București. Având simpatii legionare, după 1950 a făcut mai mulți ani de închisoare, unde l-a cunoscut, printre alții, pe N. Steinhardt. Debutul lui L. are loc în săptămânalul craiovean „Drum drept” (1915), cu nuvelele Vanușa
LEONTESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287781_a_289110]
-
centrată pe tată), în care viața de familie se concentrează în jurul mamei. Trecerea de la matriarhat la patriarhat s-ar fi săvârșit, în opinia lui, prin apariția unor zeități noi (mai ales la greci). Astăzi, din perspectiva rigorii teoretice și empirice profesate de sociologie, încercările de acest fel par naive. Să nu uităm însă că ele au fost un gen de analiză de conținut - e adevărat că impresionistică -, sugerând unele idei tematice și metodologice. 1.5.2. Studiile întreprinse de L. Morgantc
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]