700 matches
-
Nădejde, unde a copilărit alături de cei șase copii ai acestora. La Iași s-a mutat și Profira Băncilă, în mahalaua Țicăului, foarte aproape de casa Sofiei de pe Sărăriei, unde Ioan Nădejde a fondat revista "Contemporanul", în vecinătatea bojdeucii lui Ion Creangă. Profira era atât de săracă încât nu și-a putut crește singură copiii - ci doar pe Elena, fiica cea mică. Elena s-a căsătorit mai târziu cu pedagogul Ion Teodorescu și a locuit la Broșteni unde Octav Băncilă a poposit verile
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
doar pe Elena, fiica cea mică. Elena s-a căsătorit mai târziu cu pedagogul Ion Teodorescu și a locuit la Broșteni unde Octav Băncilă a poposit verile pentru a picta peisaje și scene de muncă. Pentru a avea un venit, Profira presta munci prost plătite și de multe ori umile. Adesea , ea lucra mult cu acul, așa cum Octav o va înfățișa mai târziu în câteva portrete. Octav Băncilă a urmat cursurile gimnaziale de la școala primară din Iași și două clase la
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
o situație financiară grea și un lot de strânsură, condamnat la Divizia B. Prima grijă a lui Sechelariu a fost să întărească lotul, astfel că au fost aduși sau readuși de urgență Firici, Motroc, frații Skala (Iuri și Serghei), Alexa, Profir, Scânteie și alții. Situația la echipă s-a mai redresat, dar FCM Bacău tot n-a izbutit să evite retrogradarea. Echipa a produs însă surpriza campionatului, învingând în deplasare pe Dinamo, golul lui Sorin Condurache răpindu-le Câinilor Roșii bucuria
FCM Bacău () [Corola-website/Science/302539_a_303868]
-
Bucovinei, Austro-Ungaria; d. 4 iunie 1946, satul Colacu, com. Fundu Moldovei, județul Suceava) a fost primar al orașului Cernăuți în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. A salvat de la deportare 20.000 de evrei din Bucovina. Dosar 0499. Inginerul Grigore Profir era directorul morii de făină Dacia din Iași. În iunie 1941, când a aflat că evreii erau aduși la secția de poliție, a adunat câțiva evrei i-a dus la moară și i-a pus să descarce sacii de făină
Drept între popoare () [Corola-website/Science/304148_a_305477]
-
închisoarea Jilava) a fost un general român de securitate, care a îndeplinit funcția de șef al Direcției contrainformații economice din Departamentul Securității Statului. S-a născut la data de 9 octombrie 1927, în municipiul Galați, fiind fiul lui Vasile și Profira Macri. A absolvit numai cursurile de liceu. A condus, împreună cu generalul Nicolae Pleșiță, reprimarea minerilor care au participat la greva minerilor din Valea Jiului din 1-3 august 1977. În 1989 era șef al Direcției contrainformații economice din Departamentul Securității Statului (Direcția
Emil Macri () [Corola-website/Science/311764_a_313093]
-
populare culese de Vasile Alecsandri pe la mijlocul secolului al XIX-lea: „Șalga” - de unde a preluat chipul femeii energice, hotărâte să se răzbune pe cei care au prădat-o - și „Dolca” - de unde a preluat motivul animalului credincios. Vorbind despre scrierea acestui roman, Profira Sadoveanu, fiica scriitorului, își rememora astfel acea perioadă de efervescență literară a tatălui ei: „Cum cuprinde furtuna năvalnic într-o clipită munți și păduri, așa-l cuprinde și pe Sadoveanu imboldul de-a scrie fără întârziere povestea acelui baltag, pe
Baltagul (roman) () [Corola-website/Science/311765_a_313094]
-
reeditată la Londra în 1965 și la New York în 1991), franceză ("Le hachereau", Editions Le Livre, București, 1955; traducere de Al. Duilio Zamfiresco, reeditată în 1963 la București și în 1965 la Paris; o altă traducere a fost realizată de Profira Sadoveanu și publicată în 1973 de Editura Minerva din București), suedeză ("Yxan", Rabén & Sjögren, Stockholm, 1959; traducere de Ingegerd Granlund), poloneză ("Zaginiony", Państwowy Instytut Wydawniczy, Varșovia, 1960; traducere de Rajmund Florans), portugheză ("A machadinha", Edicăo Livra do Brasil, Lisabona, 1962
Baltagul (roman) () [Corola-website/Science/311765_a_313094]
-
Comisia de elaborare a lucrării a fost formată din: Prof. dr. ing. Constantin Atanasiu, Acad. Ștefan Bălan, Prof. ing. Ioan Grosu, Acad. Ștefan Nădășan, Acad. Costin D. Nenițescu, ing. Carol Neuman, ing. membru corespondent al Academiei Alexandru Priadcencu, Acad. Nicolae Profiri, Acad. Remus Răduleț, Conf. ing. Oliviu Rusu. Colectivul de coordonare și redactare a fost format din: Primele 18 volume au în total cca. 12000 de pagini, cu 68550 de articole, în care sunt tratați cca. 110000 de termeni (fără traduceri
Lexiconul Tehnic Român () [Corola-website/Science/308958_a_310287]
-
picturi de gen așa cum au rămas moștenire "Târgul Moșilor cu curiozitățile lui", lucrare care amintește de pânzele documentare ale lui Carol Popp de Szathmári, Amedeo Preziosi, Emil Volkers sau Henric Trenk, sau ca "Trei băieți diavoli, sorbind ca o picătură profirul din pahare la umbra frunzarului din fața cârciumii", tematică împrumutată din opera lui Theodor Aman, sau ca "Țăranca ducând merinde la câmp". Sava Henția a realizat picturi care au statut documentar, din ele transpare pitorescul iarmaroacelor și a îngrămădirilor comerciale rurale
Sava Henția () [Corola-website/Science/308924_a_310253]
-
(n. 13 februarie 1935 în Zaim, raionul Căușeni, județul Tighina) este un poet, prozator, publicist și dramaturg din Republica Moldova. Părinții săi au fost țărani: Profir Cărare și Nadejda Duca. Clasa întâia (românească!) o trece în 1942-43. A urmat școala medie de cultură generală din comuna natală. A absolvit Facultatea de Jurnalistică a Școlii Centrale Comsomoliste din Moscova (1956) și Cursurile superioare de literatură de pe lângă Institutul
Petru Cărare () [Corola-website/Science/306320_a_307649]
-
ostașilor au trecut în neființă până la 1992, n-au mai ajuns să fie reabilitați pentru a purta titlul de veteran al războiului al doilea mondial. Deși relativ tânăr, sătul a crescut. Cele mai numeroase familii din sat: Aftinescu Fidos și Profira , Perju Ion și Veronica, Oselschi Zaharia și Marioara, Bostan Fiodor și Maria, Perju Grigore și Liuba, Aftinescu Mihail și Maria, Lachei Ivan și Evghenia , Aftinescu Valentin și Maria, Șaruc Nicolae și Valentina, Șaruc Vladimir și Eudochia, Oselschi Eugen și Eudochia
Mărinești, Sîngerei () [Corola-website/Science/305242_a_306571]
-
an. 1929: Cucueții-Vechi- 572 de locuitori. Tribunal în or. Bălti. Judecătoria de ocol Copăceni. Există școală primară. Băcanii: Șerman Moșcu. Cucueții-Noui- 583 de locuitori. Tribunal în or. Bălti. Judecătoria de ocol Copăceni. Există școală primară. Cîrciumari: Daciman B; Fierari: Petuhov profir; Agricultori: Coțefi A Constantin-41 ha; Coțefi A Dumitru-41 ha; Coțefi A Nicolae-41 ha. Ivănești (Ionești) a intrat pînă în anii 1930 în s. Sturzeni că cătun- 126 de locuitori. Tribunal în or. Bălti. Judecătoria de ocol Copăceni. Mori: Cheptănaru Alexandru
Cucuieții Vechi, Rîșcani () [Corola-website/Science/305240_a_306569]
-
Dragomirescu, prof. Traian Gheorghiu, prof. Constantin Ionescu-Mihăești, dr. C. Kana, col. Mihail Maltopol, dr. Max. Marbe, col. Egizio Massini, dr. Ștefan-Marius Milcu, prof. Gheorghe Nicolau, dr. Simion Oeriu, prof. C.I. Parhon, Constantin Titel Petrescu, prof. Grigore T. Popa, prof. Nicolae Profiri, prof. Alexandru Rosetti, prof. Emil Stihi, avocatul Petre Viforeanu (însărcinat cu legalizarea asociației ca persoană juridică, având scopul declarat de a ajuta la cunoașterea reciprocă și promovarea legăturilor de prietenie dintre România și URSS la Tribunalul Ilfov, secția Notariat) . În
ARLUS () [Corola-website/Science/314545_a_315874]
-
Ilfov, secția Notariat) . În aceeași zi au fost adoptate actul constitutiv, statutele și programul asociației, apoi a fost ales Comitetul de conducere format din: 1 președinte - C.I. Parhon; 6 vicepreședinți - toți profesori universitari: Simion Stoilov, D. Danielopol, Gh. Nicolau, N. Profiri, Dumitru Bagdasar și Dimitrie Gusti; 2 secretari generali - prof. P.P. Stănescu și dr. Simion Oeriu; 3 secretari de ședință - toți doctori - N. Enăchescu, Eduard Mezincescu și Șt. Milcu; casier - prof. E. Stihi; bilbliotecar - prof. Traian Săvulescu; comisia de cenzori - ing.
ARLUS () [Corola-website/Science/314545_a_315874]
-
de cele două fiice, Elena și Aura Teodorini. Teatrul Teodorini a avut două formații distincte de operetă, conduse de Al. G. D. Marinescu și A. Bobescu. Elena Teodorini are un rol important în modificarea repertoriului, alături de Ion Anestin, Ion și Profira Farcășanu, Margareta Dumitrescu-Dan, Alecu Bărănescu, Constantin Grigoriu, Nicu Poenaru, Irina de Vlădaia, etc. În anii următori "Mam'zelle Nitouche" de Herves, obține un mare succes în interpretarea Irinei de Vlădaia, orchestra fiind condusă de E. Companiski-Niedola. În 1894, repertoriul este
Teatrul de Operă și Operetă Elena Teodorini () [Corola-website/Science/313520_a_314849]
-
și cu absidele laterale semicirculare în interior. Edificiul este compartimentat în pridvor închis, pronaos, naos și altar. În partea de sud a altarului se află un diaconic-veșmântar. În anul 1854 s-a realizat un amvon frumos sculptat cu cheltuiala vornicesei Profira Crăstescu. Biserica a fost pictată în perioada 1869-1870 de schimonahul Vladimir Machedon, care a realizat și catapeteasma. Cheltuiala pictării bisericii a fost suportată de către vornicul Iorgu Vârnav, soția sa Anastasia și sora sa, schimonahia Epraxia Vârnav, după cum reiese din inscripția
Mănăstirea Vorona () [Corola-website/Science/313822_a_315151]
-
rezidit din temelie de către marele vornic Dimitrie Cantacuzino-Pașcanu (1789-1862?), "„făcându-i din nou bolțile și catapeteasma, mărindu-i ferestrele și înfrumusețându-le cu cele din lăuntru și cele din afară podoabe”". Dimitrie Cantacuzino-Pașcanu s-a căsătorit în 1814 cu Pulcheria (Profira) Beldiman (1792-1870), fiica vornicului Alecu Beldiman. În perioada 1851-1858, cei doi au ctitorit Spitalul "Sf. Treime" din Iași, cunoscut astăzi ca Spitalul Pașcanu. Vornicul a rămas epitrop al bisericii timp de 35 de ani, adică de la 1827 până la 1862. În
Biserica Talpalari () [Corola-website/Science/317941_a_319270]
-
să prevadă o continuitate între cele două instituții. Concomitent, a fost întocmită o nouă listă de membri ai Academiei R.P.R. Noua listă cuprindea o serie de nume noi, ale unor personalități legate de Partidul Comunist, cum erau Mihai Roller, Nicolae Profiri, Ștefan-Marius Milcu, Simion Iagnov, Petre Constantinescu-Iași și alții. Peste 100 de membri ai Academiei Române nu au fost incluși în Academia R.P.R. Ulterior, instituția s-a transformat în "Academia Republicii Socialiste România". În perioada 1948-1989, în timpul dictaturii comuniste, decernarea titlului de
Academia Română () [Corola-website/Science/297366_a_298695]
-
Scriitorilor din România și, începând cu anul 1921, membru al Academiei Române. A primit Premiul Lenin pentru Pace în 1961. În anul 1928 devine Mare Maestru al Marii Loji Naționale din România. A fost cumnatul criticului literar Izabela Sadoveanu-Evan. Copiii săi, Profira și Paul-Mihu Sadoveanu, au mers pe urmele tatălui și au devenit la rândul lor scriitori. s-a născut la Pașcani, în estul Moldovei. Părinții lui Mihail Sadoveanu au fost avocatul Alexandru Sadoveanu (d. 1921) din Oltenia, și Profira Ursache (d.
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
Copiii săi, Profira și Paul-Mihu Sadoveanu, au mers pe urmele tatălui și au devenit la rândul lor scriitori. s-a născut la Pașcani, în estul Moldovei. Părinții lui Mihail Sadoveanu au fost avocatul Alexandru Sadoveanu (d. 1921) din Oltenia, și Profira Ursache (d. 1895), fată de răzeși analfabeți din localitatea Verșeni. Părinții nefiind căsătoriți, paternitatea scriitorului și a fratelui său Dimitrie (mort de scarlatină în 1888) au fost recunoscute abia în anul 1891. Familia își avea originile în Sadova, conform numelui
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
mare familie. Inițial, familia Sadoveanu a locuit într-o casă deținută de celebrul povestitor Ion Creangă, mutându-se apoi într-o nouă casă, aflată în vecinătatea "Grădinii Liniștii". Scriitorul a avut unsprezece copii, dintre care trei fiice: Despina, Teodora și Profira Sadoveanu, ultima devenită la rândul ei poetă și romancieră. Dintre fii săi, Dimitrie Sadoveanu a devenit pictor, în timp ce Paul-Mihu, cel mai tânăr dintre ei (n. 1920), a scris romanul "Ca floarea câmpului..." publicat postum, după moartea sa prematură pe Frontul
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
căsătorește. În august 1944, prin Lovitura de stat de la 23 august 1944, România întoarce armele, trecând de partea aliaților, trupele române luptând cu sau fără voie alături de Armata Roșie. Paul-Mihu Sadoveanu moare pe front, la 22 septembrie, în Transilvania.. Conform Profirei Sadoveanu, durerea resimțită de scriitor îl împiedică pentru totdeauna să scrie cel de-al patrulea și ultim volum al Fraților Jderi. Tot în 1944, Sadoveanu candidează la președinția Societății Scriitorilor Români, dar este învins de Victor Eftimiu. Cea de-a
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
care Ovid S. Crohmălniceanu, Paul Georgescu, Traian Șelmaru, Mihai Novicov, Eugen Campus și Dumitru Isac, în timp ce o reeditare din 1953 a "Baltagul"ului a fost publicat în 30000 de exemplare (un număr rar întâlnit în acel context). În următorii ani, Profira Sadoveanu ba devenit o promotoare cunoscută a operei și imaginii sale, publicând cărți biliografice pentru copii, ilustrate de Mac Constantinescu (ediția din 1955). Deși Sadoveanu a continuat să fie apreciat drept un mare scriitor în perioada ceaușistă, iar aniversarea de
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
se potrivi cu îndrumările ideologice, fiind parțial refăcut la cererea autorităților. Mircea Drăgan a regizat ecranizarea din 1965 a romanului "Neamul Șoimăreștilor" (cu un scenariu scris și de Constantin Mitru) și "Frații Jderi" (1973; la care au contribuit Mitru și Profira Sadoveanu). În 1969, la studiourile românești s-a filmat "Baltagul", regizat de Mircea Mureșan, cu Sidonia Manolache în rolul Vitoriei Lipan. Zece ani mai târziu, Constantin Vaeni lansează "Vacanță tragică", bazată pe "Nada Florilor", urmată de o adaptare în 1980
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
și la Universitatea din București, membru corespondent al Academiei Române, fondatorul învățământului electrotehnic din România și colaborator al soților Marie și Pierre Curie. Provine dintr-o familie obișnuită fiind fiul cel mare a lui Martin Hurmuzescu, funcționar al poștei și al Profirei, casnică. Își începe studiile la unica școală primară din Sectorul Galben al Bucureștiului din str. Polonă. În 1884 absolvă cursurile Colegiului Sfântul Sava, după care urmează cursurile Facultății de Științe a Universității București până în 1887. Pe timpul liceului rămâne orfan de
Dragomir Hurmuzescu () [Corola-website/Science/298286_a_299615]