2,031 matches
-
mai mult sau mai puțin pricepuți; în timpul acestui proces apar modificări cauzate de erori, armonizări, corecturi conjuncturale etc.; 4. comunitatea care acceptă un astfel de text încearcă să prevină modificarea lui luând următoarele măsuri: a. fixarea textului consonantic; b. păstrarea pronunției corecte prin introducerea unor semne 3. 1.3. Manuscrisele de la Qumran - variante textuale ebraice ale Vechiului Testamenttc "1.3. Manuscrisele de la Qumran - variante textuale ebraice ale Vechiului Testament" Descoperirea manuscriselor de la Qumran a modificat substanțial istoria textului ebraic al Vechiului
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
versetul 7 din Psalmul 48 apare în forma următoare: „nimeni (ka) nu poate să plătească lui Dumnezeu preț de răscumpărare”; cu toate acestea, în alte manuscrise, apare: „nimeni nu poate să-și mântuiască fratele”. Această deosebire apare din cauza asemănării în pronunție a fricativului „k” și a guturalului „x”. 3. În cazul scrierii de mână, adesori se întâmplă ca cel care scrie să inverseze literele. Astfel, în loc de „mai” poate să scrie „mia”. Textele Vechiului Testament abundă în exemple de inversare a consoanelor
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
de accentuare. Manuscrisele altor opere literare iudaice, cum ar fi Mișna, Midrașul și Talmudurile, se deosebesc în multe privințe de edițiile standard, diferențele principale vizând adăugarea sau omiterea unor cuvinte sau expresii, schimbarea ordinii cuvintelor într-o propoziție, variante de pronunție. Comparată cu acestea, transmiterea textului biblic ebraic este virtual perfectă datorită dezvoltării regulilor masoretice 1. Încercări de transmitere a textelor clasice sau a lucrărilor sfinte se întâlnesc și în alte culturi. De exemplu, literatura greacă clasică, în special opera poetică
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
apare de cinci ori în textul ebraic, în trei dintre aceste cazuri cuvântul situându-se la începutul versetului. 3.2. Masora parvatc "3.2. Masora parva" Talmudul babilonian 1 spune că „scribii” au făcut în principal trei lucruri: • au fixat pronunția; • au șters anumite cuvinte; • în anumite cazuri au propus alte variante în locul celor deja existente: uneori înlocuind pur și simplu cuvinte deja existente, iar alteori adăugând unele noi. Unele modificări făcute de către masoreți, cunoscute sub numele de sebirin, au substrat
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
nouă de vocalizare a textului biblic, cunoscută astăzi sub numele de „sistemul tiberian”, cel mai complet sistem de vocalizare și de accentuare. Scopul acestor masoreți era probabil acela de a păstra, cu ajutorul vocalelor și al punctuației, cât mai mult posibil, pronunția ebraică de atunci. În acest sens, au făcut mult mai mult decât a adăuga vocale la consoane: au introdus semne care reprezintă accente ale cuvintelor și propozițiilor. Cel mai vechi manuscris biblic cu vocalizare tiberiană este codexul Profeților din genizah
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
celelalte semne masoretice în anul 896, de către Moșe ben Așer, al cărui fiu, Aaron, a vocalizat celebrul „manuscris Alep” ce conținea toată Biblia. Desigur, nu putem nesocoti posibilitatea ca masoreții occidentali să fi avut în vedere o anumită sistematizare a pronunției, mai ales în faza terminală de copiere a textelor. Entuziasmul și simțul urgenței care, cu șapte sau opt secole în urmă făcuseră posibilă închegarea canonului ebraic al Vechiului Testament și stabilirea acelui textus receptus consonantic, erau acum canalizate în vederea fixării
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
pronunțării exacte, prin intermediul semnelor vocalice, a Scripturii ebraice. Deși ebraica devenise o limbă moartă, rămânea în continuare, poate mai mult ca niciodată, limba ritualului prin care se păstra vie legătura poporului cu Dumnezeu. În comparație cu textele palestiniene, textele masoreților tiberieni indică pronunția într-un mod mult mai limpede și folosesc un sistem mult mai uniform de reprezentare în scris 1; în textele palestiniene se foloseau cel puțin 11 sisteme de reprezentare în scris, iar valorile fonetice ale acestor sisteme nu erau foarte
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
Palestina, în special școala de la Tiberiada (masoreții apuseni). I. Qere/Ketiv: se referă la acele note care apar pe marginea textului și care atrag atenția că un anumit cuvânt nu trebuie pronunțat așa cum apare scris în text (ketiv), ci potrivit pronunției transmise prin tradiția orală (qere)1. Se consideră că este vorba despre un sistem care încearcă să păstreze variantele din vechile manuscrise biblice sau o modalitate de a corecta cuvintele (expresiile) dificile, mai puțin obișnuite. La început, toate formele qere
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
critic, editorii au depus o muncă epuizantă, constând din notarea mai multor detalii: variații ale accentelor, lacune textuale (1Sam. 2,8 unde sunt menționate în notă de subsol câteva litere care lipsesc dintr-un manuscris de la Qumran); diferite variații de pronunție (în funcție de meteg, dagheș), semne masoretice critice, mai multe remarci gramaticale (morfologice, sintactice, lexicografice, stilistice). Aparatul critic se aseamănă uneori foarte mult cu cel al BHK, însă de cele mai multe ori este considerabil diferit. Notele care însoțesc textul cărții Iosua au scăzut
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
cu mare libertate de textul biblic; cu toate acestea, după ce s-a fixat conținutul tradiției samaritene, textul Pentateuhului samaritean se copia cu foarte multă atenție, asemenea textului masoretic. Cele mai multe diferențe sunt de natură ortografică sau se datorează metodelor diferite de pronunție. Desigur, aceste diferențe nu sunt deloc de neglijat, din moment ce aruncă o lumină nouă asupra istoriei limbii ebraice și asupra metodelor de pronunție în diferite locuri. Imediat după 1616, când Pietro della Valle a adus o copie a Pentateuhului samaritean în
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
foarte multă atenție, asemenea textului masoretic. Cele mai multe diferențe sunt de natură ortografică sau se datorează metodelor diferite de pronunție. Desigur, aceste diferențe nu sunt deloc de neglijat, din moment ce aruncă o lumină nouă asupra istoriei limbii ebraice și asupra metodelor de pronunție în diferite locuri. Imediat după 1616, când Pietro della Valle a adus o copie a Pentateuhului samaritean în Europa, cercetătorii au și început discuțiile legate de valoarea textului. Întrucât bibliștii protestanți acceptaseră textul masoretic drept textus receptus al Vechiului Testament
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
că felul I din meniurile consultate prin restaurante este felul 1, și nu felul „i“ de tipar; de asemenea, felul II este 2 și așa mai departe; când citim, folosim cifrele, și nu literele, pentru a nu face confuzie la pronunție între felurile II și III. Recomandări de meniuri în funcție de stadiul de training în care vă aflați: în primele zile Felul I - pâine ruptă în bucăți Felul II - apă/lapte/suc/bere sau alte băuturi alcoolice - după gust Felul III - dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
propriul adversar. +++ Ideea 16. Bătrân prea repede și dăștept prea târziu Bunicul meu era un emigrant din Europa și proverbul lui preferat din țara de origine suna astfel: „vei fi bătrân prea repede și dăștept prea târziu”. Litera „ă” reflecta pronunția lui stricată, dar mesajul era clar și concis. Referitor la stimularea oamenilor, el credea cu tărie că provocarea este atât de mare și că multiplele situații în care este pus cineva sunt atât de intimidante, încât oricine are nevoie de
151 De Idei Eficiente Pentru Motivarea Angajațilo by Jerry Wilson [Corola-publishinghouse/Science/1850_a_3175]
-
particulare cel mai bine reprezentate sunt accesibilitatea, oralitatea, naturalețea și expresivitatea; - raportarea la normele limbii literare este mai liberă, abaterile fiind mai frecvente decât în cazul celorlalte stiluri funcționale; - nivelul fonetic este caracterizat prin fenomene lingvistice generate de oralitate, de pronunții populare sau regionale; - nivelul lexicosemantic dezvoltă preponderent sensurile denotative; lexic variat, natural, nepretențios, ticuri verbale, mărci ale subiectivității, ale implicării afective. Este marcat de particularități socioprofesionale (elemente de jargon/de argou), locale (regionalisme, termeni din limbajul popular sau din cel
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Brânzovenescu, dependenți unul de altul (farfuria și brânza) ; Agamemnon (numele marelui războinic asociat cu dandana încurcătură) ; Cetățeanul turmentat reprezintă alegătorul anonim amețit mai degrabă de vorbește goale ale politicienilor. Comicul de limbaj este remarcabil: 1. greșelile de vocabular, deformarea neologismelor (pronunție greșită: renumerație, bampir); etimologie greșită ("capitaliști" pentru locuitorii capitalei); lipsa de proprietate a termenilor ("liber-schimbiști" cel care promovează libertatea comerțului are pentru Cațavencu sensul de flexibil în concepții); 2. încălcarea regulilor gramaticale și a logicii: polisemia "ne-am răcit împreună
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Istorice: Fata Moartă, Mănăstirea Cașin, Siliștea, Drumul Mocanilor, Căiuți, Straja etc.; IV. Psihologice: Calea Bătrână, Dezrobiți, Mânioasa etc. În ceea ce privește “comportamentul” lingvistic al toponimiei din această zonă, de hotar între Transilvania și Moldova, e necesar să facem două precizări: 1. în privința pronunției, încă există deosebiri între generația vârstnică, la care mai întâlnim fenomene fonetice specifice graiului local și generația tânără, care utilizează forma literarizată, oficială. De aceea, în cazul unor nume topice, întâlnim două fenomene de fonetică regională, specifice subdialectului moldovenesc: palatalizarea
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
ο redus ο extrem de sărac • Exprimare: ο corectă ο greoaie ο incorectă • Expresivitate: ο Foarte bună ο Bună ο Acceptabilă ο Slabă • Conduita de ascultare: ο Foarte bună ο Bună ο Acceptabilă ο Nesatisfăcătoare • Deficiențe de limbaj: ο oral / de pronunție dislalie ο citit / lexie dislexie ο scris / grafie disgrafie ο altele (bâlbâială, rinolalie, mutism, întârzieri în dezvoltarea vorbirii etc.) ¾ Memoria • Memorează: ο ușor ο dificil ο mecanic ο logic • Reactualizează: ο recunoaște ο reproduce materialul de învățat • Reține: ο pentru
Metode de cunoaștere a individalității elevilor utilizate în obținerea informației by Lenuța Barbu / Florentina Chitic () [Corola-publishinghouse/Science/1662_a_3065]
-
ο redus ο extrem de sărac • Exprimare: ο corectă ο greoaie ο incorectă • Expresivitate: ο Foarte bună ο Bună ο Acceptabilă ο Slabă • Conduita de ascultare: ο Foarte bună ο Bună ο Acceptabilă ο Nesatisfăcătoare • Deficiențe de limbaj: ο oral / de pronunție dislalie ο citit / lexie dislexie ο scris / grafie disgrafie ο altele (bâlbâială, rinolalie, mutism, întârzieri în dezvoltarea vorbirii etc.) ¾ Memoria • Memorează: ο ușor ο dificil ο mecanic ο logic • Reactualizează: ο recunoaște ο reproduce materialul de învățat • Reține: ο pentru
Metode de cunoaștere a individalității elevilor utilizate în obținerea informației by Lenuța Barbu / Florentina Chitic () [Corola-publishinghouse/Science/1662_a_3064]
-
sunete se aflla mijloc. și sle așeze pe coloane, pentru a le putea compara intuitiv. Ex: barcă-parcă, bere-peredSe cere elevilor sformeze cuvinte din litere decupate Sfie antrenați cât mai mulți analizatori, exercițiile solicitând auzul, senzațiile kinestezice senzațiile musculare din timpul pronunției sunetelor, senzațiile tactile copilul urmărește cu degetul conturul unor litere în relief; învățătorul deseneazcu degetul pe mâna copilului conturul unei litere și-i cere so recunoască, etc. Monitorizare Înregistrarea rezultatelor și interpretarea lor în caietul de observații al învățătorului fișa
MĂRTURII DE LA CATEDRĂ by TASIA AXINTE () [Corola-publishinghouse/Science/1657_a_2968]
-
ales pentru oi și capre, dar și pentru vaci, boi, câini, țapi. Urmează esența monografiei, capitolul Texte, la începutul căruia Densusianu prezintă alfabetul diacritic pe baza căruia s-au efectuat culegerile sale cu scopul de a conserva cât mai fidel pronunția locală . Monografia propriu-zisă are 360 texte literare, un loc important ocupându-1 povestirile libere. Iată cum transcrie un text Ovid Densusianu în această monografie : "La noi trăim rău de tot acuma; anu ăsta nu s-o făcut cucuruz; avem noroc că
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
interdental este clasificat, pentru vorbitorii de limbă română, drept deficiență. Același subiect, aflat într-un mediu de limbă engleză, va fi apreciat că se exprimă corect din punctul de vedere al regulilor acelei limbi. Rămânând tot în sfera tulburărilor de pronunție: un "r" grasiat nu este socotit corect în limba română, dar poate fi "normal" în limba franceză. Sau: lipsa ori înlocuirea sunetului "r" (rotacism sau, respectiv, pararotacism) nu constituie deficiență în limba chineză, unde acest sunet nu este folosit. Un
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
copilărie petrecută în mijlocul unor grave carențe sociale. Într-un mediu familial în care se folosește un vocabular restrâns, copilul va adopta același limbaj rudimentar. Printre manifestările limbajului oligolalic, în afara unui lexic sărac, a unei exprimări extrem de concrete, a deficiențelor de pronunție, a unui ritm inadecvat al exprimării, apar ecolalii, confuzii între cuvinte, o topică nepotrivită a frazei, numeroase dezacorduri, reducerea propozițiilor doar la predicat etc. În calitate de suport al gândirii, este esențial ca limbajului să i se aloce un buget însemnat de
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
ticuri decât se întâlnesc la restul populației. Este vorba de stereotipuri acționale care, asemenea oricărei deprinderi, odată formate, sunt dificil de eliminat. În plan particular, putem surprinde un tablou extrem de variat de deficiențe asociate. Cele mai frecvente sunt cele de pronunție. Aceasta deoarece, în lipsa imitării mișcărilor aparatului fono-articulator, în special a buzelor, vorbirea se formează mai greu, mai încet și mai aproximativ. Sunt afectate, în acest sens, în special, sunetele anterioare. În lipsa conotaților vizuale, și recepția semantică este diferită. Vocabularul este
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
forme, rezonanță și timbru diferite, producând sunetele vorbirii: vocale și consoane 121. "Este considerat ca având o întârziere în apariția și dezvoltarea vorbirii copilul care, până la vârsta de 3 ani, folosește un număr redus de cuvinte, aproape întotdeauna alterate ca pronunție, și care nu formează încă propoziții simple deși auzul este bun, organele fono-articulatorii sunt normal constituite, iar dezvoltarea intelectuală este corespunzătoare vârstei cronologice. La autorii anglo-saxoni și germani se întâlnește uneori denumirea de "întârziere idiopatică în vorbire""122. Această definiție
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
rățușcă", dezmierdându-l și încurajându-l prin aceasta să persiste să pronunțe așa. În consecință, pentru a avea succes în munca logopedică, părinții trebuie să fie informați de cauzele deficienței, de complexitatea urmărilor care nu se reduc doar la o pronunție greșită -, de momentul în care trebuie să se intervină, precum și de specialiștii cărora trebuie să li se adreseze. Încadrarea corectă a subiectului în grupul din care face parte La fel ca și în cazul altor deficiențe, încadrarea potrivită pentru corectare
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]