1,085 matches
-
o bună parte din parcul de rezervoare. Goale, ruginite și câteva dintre ele turtite de bombele americane... Rar de tot, câte o garnitură trecea de casa lui Mihalcea, și mai niciodată nu ajungeau tampoanele ultimului vagon din garnitură să se proptească în tampoanele ruginite din capul liniei moarte. Chiar așa! mai niciodată... De la tampon puteai să cobori într-o fuguță rapidă de vreo douăzeci de metri până în poarta terenului de fotbal Ileana. Dar Rareș rămânea de cele mai multe ori sus pe terasament
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
înseamnă dezertare! Ce zici tu? „Ceilalți n-au decât să-și pună pielea la bătaie. Eu mă ascund.” Marș înainte, stârchitură!!! Rafalele de automat nu conteneau. Limbosu s-a lăsat cu greu mișcat din loc. Atunci Toaibă i s-a proptit în față cu țeava automatului sprijinită în pieptul lui: Dacă nu te miști, te fac ciur, nenorocitule!!! Cercetașii lui Trestie se retrăgeau ca niște umbre, adăpostindu-se după fiecare copac sau ridicătură de pământ, fără să apese pe trăgaci... Când
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
o husă, scoțându-l numai atunci când fotografiați. Evitați atingerea lentilelor cu degetul, pentru că sunt tratate special, antireflex Țfluorurare), iar urmele lăsate de degetele dumneavoastră pe lentile pot deteriora acest strat. Nu încercați să trageți de obiectivul aparatului sau să-l proptiți de ceva atunci când fotografiați macro și folosiți zoom-ul optic; rezultatul va fi deteriorarea mecanismelor fine care realizează focalizarea. Iarna, după ce fotografiați în exterior, la revenirea în cameră țineți cont că se poate produce condens pe piesele metalice ale
Primii paşi în lumea fotografiei digitale by Florin Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91495_a_107361]
-
victoria fiarei din om. Căci în fiecare dintre noi, lângă Dumnezeu se află și o fiară, nu-i așa? Fiara doarme și așteaptă. Și cum adulmecă singurătatea, deschide ochii și mârâie. Iar în pustiu se trezește de-a binelea. Se proptește dinaintea lui Dumnezeu și începe lupta. Dumnezeu din noi contra fiarei din noi. Dacă biruie Dumnezeu, pustnicul devine sfânt. Dacă biruie fiara, pustnicul devine și el fiară. Dar cel mai adesea e învins Dumnezeu. Sânt foarte puțini sfinți pe lume
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Și toți locuitorii Egiptului vor ști că Eu sunt Domnul, pentru că au fost o proptea de trestie pentru casa lui Israel. 7. Cînd au pus mîna pe tine, te-ai rupt, și le-ai străpuns tot umărul, cînd s-au proptit de tine, te-ai sfărîmat, și le-ai scrîntit șoldurile." 8. De aceea, așa vorbește Domnul Dumnezeu: "Iată, voi aduce sabia împotriva ta, și voi nimici cu desăvîrșire din mijlocul tău oamenii și vitele. 9. Țara Egiptului va ajunge o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
mersul și roatele rosese de-aproape genunchii lui Lică. - Prends garde, imbecile! strigă un glas ascuțit de femeie. Trubadurul ridică obraznic mustața în sus, spre capra înaltă, strîngîndu-și ochii strălucitori subt pleoape, pe când mâna lui mică, ca de femeie, se propti viguros în grumazul murgului ce cabra, oprit brusc. Lică nu înțelesese apostrofa. Limbile străine îl uimeau si îi erau nesuferite. Nici n-avea cum să le înțeleagă, deoarece se învățau în cărți tot nesuferite. De la unguroaicele, nemțoaicele cu care uneori
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
omul era sau nu era fericit... Și doctorul ce spunea: "Nimic nou! Avem același suflu cavernos sus în stânga și opacitate la vârf. Precauțiuni mari! . . . Aer . . . Sobrietate . . . supraalimentație și... Leysins . . . Leysins!" Atâta spunea doctorul despre chinul lui cel mare. Maxențiu se propti și mai tare în mâini. Picioarele păreau a patina pe nisipul lunecos al covorului și biblioteca, în fața lui, era un orizont nestabil. Amețea. Se lăsă ușor într-un fotoliu. Nu se mai gândea nici la Ada, nici la Lică. Aștepta
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
umilință, ambiție. Odată el dispărut, toate simțurile astea erau păgubite și ar fi vroit parcă să le ia de aiurea. Prințul mai fusese pentru el și un parapet de care își rezema lenea și nepăsarea și acum trebuia să se proptească singur, să se repeadă cu capul înainte înspre coarnele de taur ale vieții. Da! Cu Ada avea de socotit! Locul prințului mai întîi, și lui Lică i se părea că și titlul îi revine deodată cu locul . . . Apoi slugile obraznice
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Și i-au nvelit cu o pătură, parțial pe sub ei, parțial pe deasupra. Buimaci, neștiind șiî neînțelegând ce-i cu ei și cu ce se întâmplă acolo, priveau năuciți împrejur. Apăru, pe partea de dinafara gardului, nagâța aialaltă, geamăna Natalia.își propti mâinile în șolduri, îi scuipă în obraz și-ntre ochi, printre barele de metal forjat, pe miri, după care, rosti, gâfâit: na! Să vă fie de bine: și nunta, și dragostea, și vila și întreaga viață viitoare, pe care v-
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
de Monitor oficial. Colinda, conștiincios, toate ulițele cu mersul lui stânjenit de un defect care-l făcea să șchiopăteze și, la fiecare răspântie, se oprea, ducea goarna la gură, scoțând niște zbierete metalice, după care trăgea aer în piept, se proptea mai bine pe picioare și începea, plin de importanță: "Oameni buni, se aduce la cunoștință că..." Slujbașul primăriei mai și pocea numele prim-miniștrilor demisionari sau înscăunați, când anunța vreo schimbare de guvern, dar cui îi păsa de asta? Oamenii
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
drept În palmă, sărut-mîna, părinte. Părintele Aurelio se Îndepărtă demn, În timp ce Susan, la volanul Mercedesului, moțăia și parcă-și amintea vag că trebuie să se Întoarcă acasă, dar nu vedea de ce ar fi trebuit să se grăbească și rămase nemișcată, proptindu-se cu mîinile de volan. Julius, care se topea de dragul ei, Îi scoase din poșetă cheia de contact și i-o Întinse. „Ah!“ spuse, scoțîndu-și baticul de mătase, scuturîndu-și părul blond pînă simți În nări mirosul de suc de portocale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
întoarse ca să se uite la casă. La anul pe vremea asta nu va mai fi aici, se va prăbuși sau va fi dărâmată cu buldozerul, ca și cum n-ar fi existat niciodată. Acoperișul ca o carte deschisă, ușa piezișă a pivniței, proptită în fundația de cărămidă, ciotul pătrățos în formă de cutie, ițindu-se la orizontul pustiu. Adăpost pentru nimic. —Mai ții minte când tu și tati ați încercat să curățați rezervorul ăla înfundat? El se lovi peste cap, de parcă s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Goethe, Goethe, Goethe, Wim Wenders Emotion Pictures... Nevasta (presupună unuia dintre cei doi indivizi care se tot holbează la mine își face drum peste linoleumul albastru (exact ca ecranul din Blue al lui Jarmană al sălii de așteptare și se proptește în picioare în dreptul meu. Vrea ceva, vrea ceva de la mine și orice-ar vrea, sunt sigură că n-am să-i dau. Aș vrea să fie capabilă să citească asta pe fața mea. Nu e. — Mă scuzați, zice. Nu vreau
100 de zile. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ioana Morpurgo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1775]
-
cam strîmbă și nu foarte curată; lumină palidă și obositoare; Leo, barmanul gușat și negricios ca noaptea, plin de solicitudine profesională; iar În fund, chipurile pierite, pecetluite de noapte, scrîșnetul aspru al vocilor de bețivi, fluturi de noapte cu coatele proptite În bălțile de bere. Clopoțelul sună, Leo privește neîncrezător prin fanta deschisă, ușa se crapă și intră omul cel Înalt, de care se apropie imediat Pat Grogan - isteț din fire, descendent din neam de celți, acum un adevărat veteran al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
din Columbus, Carolina de Sud... Doamne, cei mai negri din cîți negri ai văzut vreodată beau și chefuiau și risipeau banii celor care plăteau taxe și umblau Îmbrăcați În cele mai grozave costume, cu trabuce mari În gură, cu picioarele proptite pe birouri de mahon, mai zi ceva dacă poți, și cum mai miroseau... păi, nu le-am văzut toate astea În poza aia, Nașterea națiunii, făcută după cartea lui Tom Dixton, și zice taică-tu: „Da, da, ăsta-i adevărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
aspirante de pe corpul său. De fapt, când le simți, se sperie. Îngheță fără să se mai poată mișca. Pentru că... era ridicol! Pentru că - nu avea încă nici o memorie despre cum i se putea întâmpla așa ceva. Conștient, își făcu singur curaj. Își propti mâinile bine pe suprafața moale de sub el. Și, cu ajutorul lor, se ridică. Sau, mai bine zis, încercă să se ridice; capul i se izbi de ceva, tot moale, așezat aproape, deasupra lui. Se întinse la loc, speriat. Dar imediat exploră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
oferit generos de icoanele fără chip în care apar citate evanghelice frumos împodobite cu boboci de roze de pe pereții bucătăriei personale în care baba soră se deda la alchimia subtilă care da naștere prăjiturilor "haioș-chifli". Trecea sora cu Biblia sfios proptită în dreptul inimii ca să ne dea de înțeles că ne pierdem viața în zădărnicii duminicale în loc să ne încredințăm veșniciei celei de peste fire. Ar fi de spus că neputința care îmi dădea ghes în fața versului aceluia publicat, după cum m-a încredințat junele
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
unicul sertar mare de jos. înăuntru nu era nimic în afară de hîrtia maronie de pe fundul lui. Scoase hîrtia, o împături în dreptunghiuri îngrijite și, rupînd-o atent de-a lungul marginilor, făcu un teanc de aproape douăzeci de foi. Scoțînd sertarul, îl propti pe verticală lîngă scaun și puse hîrtia pe el, apoi scoase un stilou din buzunarul hainei, se așeză și începu să scrie cu litere mici, bine conturate, pe prima pagină: Primul lucru pe care mi-l amintesc este După ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
rame, care veni lîngă patul lui Lanark și se lăsă greu pe margine, ștergîndu-și fruntea cu o petic de tifon. — Săman amărît, s-a vindecat de boala lui. Dumnezeu știe cum își va reveni în urma călătoriei pînă aici. Sub veioză, proptită de mai multe perne era un chip care semăna atît de șocant cu un craniu gălbejit, că singurul indiciu în ce privea vîrsta și sexul era o mustață albă cu colțurile căzute. Orbitele îi erau atît de adîncite, că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
am prefăcut, nu prea convingător, că-mi leg șireturile. Mai tîrziu, m-am așezat pe un scaun rotativ deasupra unui gol nemăsurat, unui gol cenușiu peste tot în jur, în afara unui creion, la vreo doi metri în dreapta, care se mișca proptit în vîrf de-a lungul unui blocnotes înclinat, ceea ce indica locul în care se afla secretara mea, scriind ce-i dictam. Mîna mea dreaptă părea că se odihnește pe genunchi, dar nu vedeam decît cadranul ceasului. La cinci și jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
n-are sex appeal, atunci e ca alămurile dintr-o fanfară sau un talger țuitor. — Vorbești isteric. — Da. E un ghinion, nu-i așa? — Du-te la culcare, Duncan, și-o să-ți aduc un grog cald. Se așeză în pat proptit în perne ca să facă somnul mai anevoios. Inventă un vierme, Puripăduchele. Era alb și fără vreo trăsătură în afară de partea de desubt, care era formată din guri. Creștea în țesuturile conjunctive și se deplasa devorînd suprafețele prin care circula. Se întindea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
o tablă de șah în care piesele se mișcă singure. Nu prea sînt sigur spre ce pătrat să mă îndrept. Cu toate astea, nu poate fi un joc dificil, majoritatea îl joacă instinctiv. — Regulile sînt destul de simple, spuse McAlpin. Te proptești lîngă piesele asemănătoare ție și te miști odată cu ele. Tipii de acolo sînt în corul școlii. Clanul de-acolo este de la munte. Ăștia patru din colț sînt catolici serioși. După anul doi, ți se decide grupa după disciplina în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
i-am luat. — Și acum, Roșcatul stă acolo, privat de prada cuvenită, zise domnul Drummond. Stătea întins în patul din nișă, cu ochelari pe nasul lui colțuros, cu un fes turtit pe cap, cu o carte de la bibliotecă deschisă și proptită pe cuvertura de pe genunchi. Janet tremura și-i spuse: — E o cruzime să-l lași așa, deasupra lui. — Ce? zise Drummond. Fă niște ceai, Duncan pare obosit. Șoriceii ăști sînt aproape orbi, Duncan. Dacă suferă cineva, ăla e Roșcatul. Drummond
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Duncan pare obosit. Șoriceii ăști sînt aproape orbi, Duncan. Dacă suferă cineva, ăla e Roșcatul. Drummond plecă din cameră și se întoarse cu un tablou în care era pictat el, dînd cu creta un tac, lîngă o masă de biliard. Propti pictura de dulap, luă vopsea și pensule și începu să schimbe poziția și numerele bilelor. Aerul începuse să se îmbibe cu un miros plăcut de ulei de in și terebentină. Din cînd în cînd, Drummond se trăgea în spate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
o prăpastie. Fiecare pas acoperea un teritoriu din ce în ce mai mare, pînă cînd țipă: Rima! Oprește-te! Oprește-te! — Cad dacă încerc să mă opresc! — O să cădem dacă nu ne oprim. Devine prea abruptă. Dă-mi mîna. Se prinseră de mînă, își proptiră bine călcîiele în pămînt, alunecară pînă se opriră și rămaseră într-un echilibru precar, legănîndu-se. — Trebuie să mergem încet și cu multă atenție. O s-o iau eu înainte. își luă mîna dintr-a ei, păși încet și atent înainte, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]