2,861 matches
-
Crapul aștepta și el la rând, având pregătită aceeași soartă ca și cea a confraților săi mai mici. Căpățânile și cozile erau tranșate pentru borșul de acasă, dacă va avea chef colega de baltă de așa ceva, iar restul, acoperit cu prosoape curate, la umbra mașinii, era în așteptare pentru sfârâitul pe grătarul încins. Când a fost grătarul gata, am așezat peștele pe el și, în scurt timp, mirosul ne-a adus aminte ce poftă și foame aveam amândoi. Amica mea și-
VALEA MARE – VALEA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344410_a_345739]
-
lăsă îmbrățișat de aceasta ca și când ar fi fost în brațele Georgianei. Aproape că dormita sub balsamul îmbietor al băii înmiresmate cu tot felul de esențe naturale. Prefera preparatele naturale în pofida celor chimice, de laborator. Ajuns în fața oglinzii acoperit de moliciunea prosopului său din bumbac sută la sută, parcă nu era el cel ce se reflecta în imaginea obiectului din fața sa. Simțea că era altcineva venit din alte timpuri, cineva dintr-o poveste atemporală, un Făt Frumos, așa arăta de bine, cu
FĂT FRUMOS DIN OGLINDĂ (DIN LUMEA COPILĂRIEI) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347991_a_349320]
-
război, din lână sau de cârță (coade făcute din haine rămase mici). În casa de la Hodac pot fi admirate atât costume populare vechi, cât și noi. Costume de demult pentru femeie se compun din: șapțcă, o căciuliță neagră, cu un prosop (ștergar) alb deasupra, cămașă din pânză țesută în război, cusută cu mărgele, cu motive geometrice sau florale, cheptar din catifea cusut cu flori, șorț din glot (o pânză neagră), bogat ornamentat cu motive florale, cusute cu mâna, tricolor la brâu
FESTIVALUL VAII GURGHIULUI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1174 din 19 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347906_a_349235]
-
Publicat în: Ediția nr. 265 din 22 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Amândoi priveam năuciți la furtuna care se iscase din senin tunetele și fulgerele cădeau întruna peste plaja care căpătase un miros canin Pescărușii se zbenguiau înalt, cu un prosop deasupra capetelor, noi fugeam mereu către un alt adăpost pentru amândoi Cântam și doream să ne plouă, alergam ținându-ne de mână o singură făptură din două părea peste toate stăpână urcând cu încetinitorul, mereu treptele unui-de-vis curcubeu Referință Bibliografică
ALERGÂND PRIN PLOAIE de ION UNTARU în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348124_a_349453]
-
fond turcoaz cu floricele albe și roșii, nici prea minuscul, dar nici prea mare, care îi scotea în relief formele de invidiat, iar sutienul era parcă cu un număr mai mic după cum se reliefau sânii săi pietroși în cupe. Luă prosopul în geanta de plajă, ochelarii de soare pe nas, șepcuța să-i protejeze capul și soluțiile antisolare alături de carte în aceeași geantă încăpătoare. Porni agale pe cărarea cu dale din beton sau plăci din piatră calcaroasă, coborî prin mijlocul grădinii
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347552_a_348881]
-
teama ce i se strecurase în suflet. Stropii de apă țâșneau din pâlnia dușului, o răsfățau și îi alungă definitiv din memorie visul după amiezii de iulie, în prima sa zi de cazare la malul mării. Revenind în cameră cu prosopul înconjurându-i trupul tânăr, ștergându-și picăturile de apă ce străluceau pe pielea înfrigurată de răceală lor, o privi pe Cristina cum dormea liniștită, parcă fără nicio grijă, cu picioarele strânse și cu genunchii aduși până sub bărbie. Dormea ca
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347552_a_348881]
-
străluceau pe pielea înfrigurată de răceală lor, o privi pe Cristina cum dormea liniștită, parcă fără nicio grijă, cu picioarele strânse și cu genunchii aduși până sub bărbie. Dormea ca un copil. O admiră cum respira liniștită. Foșnetul produs de prosop peste corp, o trezi pe fată, care deschizând ochii mari, întrebă: - Cât este ceasul? Nu mai dormi? E târziu? Văd că încă este lumină afară, nu-i noapte, așa-i? - Mai poți dormi dacă vrei, este abia ora patru. M-
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347552_a_348881]
-
era mai groasă, mai distantă dar nu respingătoare. Închizând camera, au plecat direct pe scările de serviciu, nemaiașteptând liftul să apară. În trei minute erau pe plajă. Nu mai era aglomerația de dimineață, iar valurile erau mai liniștite. Au întins prosoapele, s-au uns din nou cu soluții antisolare și s-au întins una lângă cealaltă, astfel încât să atragă asupra lor toate razele soarelui după amiezii. Adia o briză mai răcoroasă, nu caniculară ca prima dată. Discutau nimicuri să le treacă
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347552_a_348881]
-
mă gândeam eu când tremuram de frica înecului? - Lasă că nu te înecai, după cum avea grija ta să plutești ori să-i stai în brațe, o tachină Ana pe fată. Ieșind din apă, fetele s-au șters de stropi cu prosoapele și s-au întins la soare să mai prindă ceva culoare. Aveau pielea ca de găină din cauza răcelii apei. Adia un vânt din nord care adusese curenți reci din larg și răcise apa. Buzele Cristinei erau vineții. - Stai jos să
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347552_a_348881]
-
Suntem medici. Trebuie să fim înțelegători! Pretind ca nu te-am auzit pronunțând aceste cuvinte. Cand am mers la baie dimineață, m-a încolțit pe palier...Colonelul se lupta deja cu mașina de gătit, camuflat strategic de o grămadă de prosoape de bucătărie, iar un morman de crătiți i se urcau în față ca o piramidă. - Ea ne face să ne simțim consumați de vină! - Elena, Victor...Elena, Victor...! țipă strident o voce ca glaspapirul de partea cealaltă a ușii. Un
PROZĂ SCURTĂ – DOUĂ POVESTIRI CU DIALOG de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 736 din 05 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350180_a_351509]
-
părul ce se lăsase peste urechi și ochi. Deodată, ridicând privirea, l-a zărit în oglindă. - Am venit să văd dacă ai cu ce te șterge aici, i-a vorbit el imediat, arătând cu mâna locul în care atârnau două prosoape, anulând țipătul ce stătea pe buzele ei strânse de frică. Văd că bluza este udă ... Vezi că în sacul acela ai bluze de la soră-mea. Te îmbraci și vii, că te aștept la masă. Mișu nu s-a mai uitat
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361827_a_363156]
-
autocar, dar mă pot mândri că am fost agățat (și) în Elveția. Pentru că veni vorba de lacuri, menționez că n-am ratat nicio ocazie - mi-am băgat picioarele în fiecare din ele. Leni îmi știe mania și pune totdeauna un prosop de picioare în sacoșa de voiaj. Dacă Renașterea italiană a avut un loc de naștere, acela nu poate fi decât Florența. Nu voi enumera lungul șir de nume celebre care s-au născut sau s-au afirmat în Florența. În
PE URMELE LUI MICHELANGELO de DAN NOREA în ediţia nr. 1257 din 10 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361995_a_363324]
-
mă scufundasem în apa caldă a căzii, meditând. Auzind sunetul prelung, neîngăduitor al telefonului m-am ridicat și, cu apa șiroind pe trupul meu am străbătut holul, care lega camera băii de sufrageria casei. Am reușit să-mi șterg cu prosopul doar palmele pentru a putea ridica receptorul. Până să-l ridic, clinchetul strident al aparatului, încorsetat într-o carcasă neagră de ebonită, tăcu. Am ridicat și sunetul de ton îmi apăru în ureche. Am pus receptorul în furcă și am
LUMINA ZĂDĂRNICITĂ ÎN ÎNTUNERIC de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362030_a_363359]
-
decât în medicina alopată, am încercat să aflu singur remediul, dar nu am reușit. Știu de când eram copil că durerea de cap trecea aproape instantaneu dacă îmi puneam felii proaspăt tăiate de cartofi pe frunte și mă legam cu un prosop. Am avut iarăși situații când pentru o durere mai rebelă de cap, era suficient să fac câteva seri, baie fierbinte la cap înainte de culcare. De data asta ușurare nesemnificativă însoțită de ciuda nereușitei. Am mai încercat frecție abundentă cu spirt
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET (28) de ION UNTARU în ediţia nr. 637 din 28 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365803_a_367132]
-
prins din nou somnul. Era de înțeles, după ce plecase așa de dimineață de acasă. Îl furase un pui lung de somn. Când se trezi, era deja trecut de după amiază. Își aminti de merindele puse de maică-sa pentru prânz. Scoase prosopul din traistă, înfulecă bucatele până n-a rămas nimic. Coborî la pârâu să bea din apa bună și rece ca gheața. Mai avea însă de stat. Până la sfârșitul zilei mai era mult. Găsise ceva de lucru, cercetă niște cuiburi de
LA VRĂJITOARE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1221 din 05 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365943_a_367272]
-
o femeie, o aduse acasă, îi explică amănunțit ce avea de făcut, după care intră în baie să se spele. Văzu niște muște ce bâzâiau între pereții albi... „Și astea sunt purtători, așa zicea ăla la aparat”. Ațâțat, înșfăcă un prosop și începu o vânătoare turbată în spațiul strâmt al băii. Câteva muște se refugiaseră deasupra rezervorului de la toaleta, hotărât, se sui pe cadă, învârti ștergarul și, poc, alunecă în cadă cât era de lung. Se ridică după un timp, amețit
NĂPRASNICA FOBIE A LUI POLICARP RESTEU de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365983_a_367312]
-
care vor face și schimb de partenere. Albert și-a închipuit mai întâi femeile trecând dintr-o cabină într-alta. A gândit că nu se cuvine ca ele să fie expuse astfel. S-a văzut apoi pe sine, despuiat cu prosopul înfășurat împrejurul torsului, schimbând cabina, petrecându-se cu inițiatorul acțiunii aflat în aceeași postură. A fost îndeajuns pentru a renunța dintr-un început. Ranchiuna față de cel vizat a lăsat loc interesului pentru sex. Apoi i s-a aprins dorința, născându
XX. ECOU RĂTĂCIT (IȚE PESTRIȚE ȘI UN FIR ROȘU) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365365_a_366694]
-
sau ieșire trebuia să arăți legitimația, erai controlat corporal de sus până jos, lampa o aveai desfăcută și dacă santinela voia îți scotea și carbidul din lampă. Nu aveam voie să învelim pachetul cu mâncare în ziare, ci numai în prosoape sau hârtie albă. Nu exista un tren subteran și deplasarea se făcea pe jos. Pentru a ajunge în timp la apel, trebuia să plecăm cu mult înainte de la dormitor. Apelul începea cu circa o jumătate de oră înainte, căci și
1961 DE LA UCENICIE LA MUNCA ÎN SUBTERAN de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 940 din 28 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365148_a_366477]
-
cu marmură și cu pereții complet placați numai în faianță cu model floral, fondul fiind de culoarea cerului senin, iar florile din centrul plăcii în culori naturale. Pe un perete trona o oglindă generoasă, iar pe suporții metalici nichelați, atârnau prosoape mari, albe și pufoase, brodate cu monogramă hotelului pe țesătură. Pe cadă era lipită o bandă de hârtie cu un scris mare în albastru „dezinfectat”. Parcă intrase cei de la Sanepid să deratizeze baia! Era singurul lucru care contrasta luxului și
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. IX CALATORIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1134 din 07 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364831_a_366160]
-
place să cred, că vrei să te culci cu un patron bogat și nu unul intrat în faliment. Ochii Soniei aruncau săgeți asupra Olgăi, dar în sinea ei i-a dat dreptate”. Cu apa șiroind s-a ridicat din cadă, prosopul lung acoperea trupul femeii. Cu o cârpă uscată a șters oglinda aburită, de dincolo de geam a apărut chipul unei femei frumoase, cu ochii mari și luminoși. Sânii plini, cu sfârcurile întărite și-au făcut apariția după îndepărtarea prosopului. Olga i-
DRACU * NU ESTE AȘA DE NEGRU IX de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2108 din 08 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366434_a_367763]
-
din cadă, prosopul lung acoperea trupul femeii. Cu o cârpă uscată a șters oglinda aburită, de dincolo de geam a apărut chipul unei femei frumoase, cu ochii mari și luminoși. Sânii plini, cu sfârcurile întărite și-au făcut apariția după îndepărtarea prosopului. Olga i-a privit cu drag, era mândră de corpul ei, pentru o clipă și-a amintit aventura trăită cu Eugen. Îl vedea, cum îi mângâia, cum îi săruta sânii plini de dorință, au fost săruturi pline de pasiune, o
DRACU * NU ESTE AȘA DE NEGRU IX de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2108 din 08 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366434_a_367763]
-
pui pălăria mea de fetru, neagră, cu funda din satin, cu care mergeam duminica la biserică! Tu trebuie să te ocupi și de prepararea pachetelor și de colivă, de orânduielile bisericești, în tine am încredere, știu că te vei descurca! Prosoapele sunt în dulap, în partea dreaptă, batistele deasupra lor, toate sunt aranjate așa cum trebuie. Nu puteam să scot niciun cuvânt! Doar atât am putut; să dau din cap, afirmativ. - Zaharia, tu să ai grijă ca, imediat ce-mi dau sufletul
MĂTUŞA ANICA ŞI PLĂCINTA CU MERE de VASILICA ILIE în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366653_a_367982]
-
Vale a Prahovei, așa că toți erau nerăbdători să se lase cât mai repede seara și să meargă la căminul cultural, la reuniunea tovărășească, cum îi spuneau oficialii primăriei, care au organizat acest eveniment. Fetele Fanei și-au luat cu ele prosoape și schimburi și au plecat la râu să se îmbăieze. După terminarea barajului de la Paltinu, exista trasă în sat și apă curentă, chiar dacă existau și fântâni, însă fiind vară, preferau o scaldă în Florei în locul unei ape fierte la aragaz
PRIMA LECTIE DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 189 din 08 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366680_a_368009]
-
de pământ, albă, parcă diformă, dar atât de frumoasă), cu fotografiile de pe pereți, cu calendarul ortodox și candela păzind Estul... pe masa dintre cele două paturi își fac apariția oglinda, pămătuful, aparatul de ras, cana cu apă, pasta de ras, prosopul și ligheanul de aluminiu... tataie se așază pe scaun în fața mesei din dreptul ferestrei care dă spre grădina din fața casei... își pune ligheanul cu apă pe picioare, își potrivește oglinda... înmoaie pămătuful și îl trece o dată pe toată barba... apoi
BACIYELMICĂ... de IOAN ADRIAN TRIFAN în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365646_a_366975]
-
cu spuma albă și apoi de a trece lama de-a lungul, de-a latul și în răspăr pentru a lăsa acel chip limpede, senin... la urmă rămânea privirea: tandră și plină de înțelepciune... apoi reflectoarele se stingeau încet, așa cum prosopul ștergea chipul bătrânului... privirea era aceeași... curios e că niciodată nu l-am jucat pe Quijote cu coif... cât de baciyelmic e totul... și cât de simplu e de înțeles Quijote! tot ce trebuie să știi e ce-i acela
BACIYELMICĂ... de IOAN ADRIAN TRIFAN în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365646_a_366975]