856 matches
-
n-ar fi fost cu...“, ziceau. Și la fel e totdeauna. Dacă n-ar fi b în loc de c și nu s-ar fi oprit în l, atunci s-ar fi oprit în z. Și stai să asculți toate raționamentele curat prostești de speța asta. Și nu uita nici că proștii nu mai sunt legiune, ci sunt partid. Și iarăși Augusto Pérez mi-a dispărut în norul negru. Și când m-am întors din vis, mi-am spus: Cine pune ordine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
erau alți clienți la casă. Eram în drum spre ușă, când mi-am dat seama. M-am oprit doar ca să țin ușa unei femei cu doi copii. Cum aș fi putut să nu fac asta? Restul poveștii este atât de prostesc, încât mi-e rușine să mi-l amintesc. Sincer vorbind, a fost comic. Genul de lucru pe care l-ar face Dussel, prostul, dacă scenariștii l-ar duce în suburbiile americane. Dussel și-ar pierde mințile în parcarea plină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
șansele de pace erau nule, cel puțin pentru viitorul apropiat. Chiar În dimineața asta, hotărî Fima, va trebui să intre la Țvika și să aibă cu el un schimb greu de cuvinte În legătură cu defetismul intelectualității; nu acel gen de defetism prostesc și răutăcios de care ne acuză oponenții noștri din dreapta „vulturilor“, ci unul mai profund și infinit mai grav. Mânia care se trezi În el avu cel puțin un rezultat benefic: imediat ce părăsi magazinul, Fima schimbă drumul, tăie un maidan gol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
acuzat că nu mă iubește. Bănuiesc că pentru el căsătoria a fost cel mai frumos cadou pe care mi-l putea face. — Dar sunt sigură că ați discutat despre asta, nu? Maria nu-nțelegea nimic. Și avea dreptate. Poate părea prostesc, dar nu am reușit niciodată să-i spun lui Mark de ce am vrut să ne căsătorim. Mi-am imaginat că-și va da seama. — Am vorbit, i-am spus eu. Îmi amintesc clar că am avut o discuție în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
moartea violentă a unei căsnicii. Mă întrebam dacă Mark a pomenit de propria indiscreție despre Kieran și Tally. Asta ar explica de ce Kieran era așa de panicat să mă vadă. —Ei, a trecut totul, am trâmbițat eu cu o veselie prostească, neconvingătoare. Kieran aprobă din cap înțelegător. —O, desigur. Bănuiesc că ai venit ca să discutați despre măreața idee a Lisei de a te vinde ca pe o mașină de tuns gazonul nedorită. Asta o să vândă câteva sute de mii de exemplare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
va întâmpla. M-am gândit la asta atunci când am aflat că ai luat cina cu tipul ăla, dar încă mă simt căsătorit cu tine. Știu că am avut o reacție exagerată în legătură cu mesajele, dar mi-a trecut. Am fost doar prostesc de gelos. A fost doar o cină la urma urmelor; acum înțeleg. Nu vreau pe altcineva și sper că și tu simți la fel. Oare-mi vedea inima bătând prin tricoul lui Ed? O, Doamne, eu eram încă îmbrăcată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
mine, am început. Te plăcea foarte mult, deși știa că nu-ți plac jocurile și filmele proaste. Așa că mă întrebam de ce e așa necesar ca toți iubiții tăi să-ți împărtășească pasiunile? Maria m-a privit uimită. —E o întrebare prostească. E de la sine înțeles că iubiții trebuie să aibă lucruri în comun. — Da, dar nu trebuie să faceți exact aceleași lucruri. Paul Newman și Joanne Woodward sunt căsătoriți și fericiți de ani de zile, și pe nici unul nu-l interesează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
soție, Margaret Îl trata cu dispreț: „Cu egoismul adânc Înrădăcinat al bărbatului, crezi că te iubesc, așa cum ai crezut Încă de la Început. Tocmai de aceea am Îngăduit acestui experiment să continue: pentru a te pedepsi pentru eroarea ta gravă și prostească.“ Acest gest de respingere se dovedea Însă, ulterior, a fi o minciună, sau măcar o minciună față de ea Însăși. Oare Constance Îl considera cu adevărat egoist sau gândul acesta reprezenta singura modalitate În care Își putea controla sentimentele față de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
părea să fi uitat prin ce diferă un vagon restaurant dintr-un express de lux de un auditoriu de călugări mireni lipsiți de apărare, repeta nu știu ce paradox despre trebuința de a-ți pierde sufletul pentru a-l mântui: bizantinisme teologale prostești, care au Întunecat limpezimea Evangheliilor. Noblesse oblige: ignorarea afrodisiacilor nuri ai doamnei baronne m-ar fi acoperit de ridicol; chiar În noaptea aceea m-am strecurat În vârful picioarelor În cușeta ei și, ciucit pe vine, sprijinindu-mi țeasta visătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
el, ce crezi că s-a Întâmplat aici? De ce a rămas numai această femeie? — Cred că deținea un post important În cadrul expediției, spuse Beth. Poate era chiar comandantul sau ajutorul acestuia. Ceilalți au fost În majoritate bărbați. Au făcut ceva prostesc - nu știu ce - ceva ce ea i-a sfătuit să nu facă, și, ca urmare, au murit cu toții. Ea singură a rămas În viață pe astronavă. Și a pilotat-o Înapoi spre casă. Apoi, ceva i s-a Întâmplat - ceva ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
spre surpriza lui, s-a trezit la o cu totul altă destinație: Mulțumirea Visătoare. Ceea ce vă asigur că a stârnit o avalanșă de confuzie și consternare în flancuri. O mulțime de gânduri dezamăgite au rămas în formație, în uniformele lor prostești, uitându-se fiecare după propriul aghiotant, în speranța că acesta îi va lămuri, cât de cât, ce s-a întâmplat. „Băieți, ce dracu’ se-ntâmplă aici?“, „Cine conduce?“, „Ne-am rătăcit“, „Asta nu face parte din fișa noastră de post
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Cine ți-a vorbit de el? — Nici măcar asta nu știu. Erau niște fete care pălăvrăgeau la masa Învecinată În barul ăla nenorocit! — Bun, liniștește-te. Noua afacere a lui Duke. Dă-i bătaie. — Dom’le, era doar unul din visurile prostești ale lui Dukey. — De ce nu mi-ai spus mai Înainte? Nu știi vorba aia, „despre morți numai de bine“? — Mda. Ai auzit de lesbienele alea bărbătoase de la Închisoarea de femei...? Cindy suspină. — Visul numărul șase mii și ceva al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
și că Ed Exley a avut o contribuție la chestia asta. Să nu care cumva să te răzbuni. S-a Înțeles? Sedanul roșu - poate. Poate. Apartamentul lui Cathcart Întors pe dos și curățit, iar hainele lui răvășite...??? Cindy Păcătoasa: visul prostesc al lui Duke cu vînzarea de materiale porno. Royko Fulgușor despre Duke: „Preocupat de o afacere nouă“. Dukey, omul cu talente deosebite, Încercînd să recruteze dame de companie. Moravurile au fost pe fază: nimic concret În cazul cu materialele porno
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
iar cealaltă pacientă zace pe-o parte și geme întruna, n-are cui spune nimic, nimeni nu o contrazice, nimeni nu râde de ea, până și asta i-ar plăcea: să râdă cineva de ea și de toate gândurile astea prostești, până se va molipsi și va înlătura cu un gest a lehamite furtuna. Gânduri prostești? Dar până și ele, oricâtă teamă-i produc, i se par firești. E cupa dată peste cap, să sorbi și ultima picătură, pentru că n-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
nimeni nu o contrazice, nimeni nu râde de ea, până și asta i-ar plăcea: să râdă cineva de ea și de toate gândurile astea prostești, până se va molipsi și va înlătura cu un gest a lehamite furtuna. Gânduri prostești? Dar până și ele, oricâtă teamă-i produc, i se par firești. E cupa dată peste cap, să sorbi și ultima picătură, pentru că n-ai de unde ști dacă lacrima care abia se mai scurge pe pereții paharului nu-i cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Ripple. Asta părea însă mai solidă, mai groasă și mai consistentă. Mai cumpărasem și un pachet de Maltesers, dar n-am avut chef să-l desfac. Abia așteptam vizita la Peacock Press, parțial dintr-un motiv care va părea poate prostesc. Prima persoană cu care vorbisem acolo - persoana care mă abordase de fapt pentru a scrie cartea despre familia Winshaw - era o femeie pe nume Alice Hastings și cred că ne-am plăcut reciproc imediat. Ar mai trebui să adaug că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
dar nu avusese niciodată curajul pentru că știa că îl veneram - că, dintre ei doi, el fusese preferatul meu. Bineînțeles că am negat atunci asta, dar era adevărat. Îmi scria toate scrisorile alea când eram mic. Scrisori născocite, pline de glume prostești. Au fost primele scrisori pe care le-am primit. Mama n-ar fi făcut niciodată așa ceva. Da, era adevărat: era preferatul meu. Întotdeauna fusese. Pe urmă a început să-mi spună cum se cunoscuseră, cum erau în același club de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
tem că l-am distrus. Curând după aceea. Phoebe se ridică și se așeză la măsuța de toaletă, unde începu să-și perie părul. — Nu din cauza a ceea ce ți-am spus, cu siguranță...? Ea nu răspunse. — A fost o greșeală prostească din partea mea. — Unii oameni pot fi lezați ușor, Michael. Se întoarse spre el. Se înroșise a față. Acum nu mă mai simt lezată așa de ușor. Dar atunci eram foarte tânără. Și nu foarte sigură pe mine. În orice caz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
auzim. Am stat aici acum câteva ore și am ascultat ce scandal au făcut când le-a citit Sloane testamentul și și-au dat seama că nu vor scoate un ban de la mine. Un plan ingenios, presupun. Făcu o grimasă. Prostesc. Ca orice altceva. Pic. Mortimer închise ochii, ca și cum îl durea ceva. — Am dus o viață inutilă, domnule Owen. Mi-am irosit-o în cea mai mare parte. M-am născut bogat și, la fel ca restul familiei, am fost prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
care s-ar fi putut face așa ceva și pe care i le Înșirasem lui Emily când Îmi Înmânase celularul - obiect standard pentru toți angajații Runway - și Îmi spusese să răspund Întotdeauna, fuseseră eliminate rapid. Dar dacă dormi? pusesem eu Întrebarea prostească. — Te scoli și răspunzi, răspunsese ea În timp ce-și pilea o unghie ruptă. — Și dacă ești la o cină festivă? — Faci ca orice alt newyorkez și vorbești la masă. Sau dacă ești la un examen ginecologic? — Ei asta-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
un banc. Ce i-a spus sutienul pălăriei? o Întrebă ea pe Julia. Julia se gîndi. — Nu știu. Ce? — Tu ia-o Înainte, iar eu o să le salt pe-astea două. RÎseră - dar nu atît de banc, cît de gestul prostesc pe care-l făcuse Helen spunîndu-l. Julia Își ținea capul dat pe spate, iar rîsul, care i se oprise În gît, clocotea copilărește, plăcut - și nu era rîsul ei convențional, „de societate“, care o frapa Întotdeauna pe Helen prin moliciunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
a readus În minte un lucru pe care doream să-l uit. Clătină din cap. E o prostie, pe bune, pentru că, oricum, mi l-am amintit. El nu o forță să-i mai spună nimic. Rămaseră acolo cu prăjiturile acelea prostești Între ei, iar el amestecă În restul de cafea care se răcea, ca și cum ar fi meditat la sensul cuvintelor ei. Apoi spuse pe un ton gînditor: — Războiul e o perioadă a bunătății. Toți avem tendința să uităm. În ultimele luni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
CÎnd Helen se Întoarse În seara aceea, casa era goală. Rămase În hol strigînd-o pe Julia, dar, chiar În timp ce o striga, era conștientă de nemișcarea totală dinăuntru. Luminile erau stinse; În bucătărie, soba și ceainicul erau reci. Primul gînd, nebunesc, prostesc, a fost că Julia o părăsise, și intră cu un sentiment de spaimă În dormitor și deschise Încet ușa garderobului, fiind sigură că hainele Juliei fuseseră luate... Făcu toate aceste gesturi Înainte de a-și scoate pardesiul și, cînd constată că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
punîndu-le În pachetul de țigări... procedînd repede astfel Încît prietenii lui să nu vadă. I se păru că inima Îi explodează În piept. Se temu din nou să nu plîngă. Dar nu trebuia să facă asta. Plînsul era o chestie prostească, fără rost! Ce pierdere oribilă de timp. Ridică un ghiocel și-l scutură ușor, apoi se uită la chiuvetă. — Ar trebui să-i pun În apă. — SÎnt aproape ofiliți. Prindeți-i la rochie. — N-am nici un ac. El Îi scoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mai bună partidă de sex de care am avut vreodată parte. Când ai avut sentimente atât de puternice pentru un bărbat și apoi el dispare din viața ta, după o vreme ajungi să crezi că a fost doar o iluzie prostească din partea ta și că cealaltă persoană și-a continuat drumul neabătută, fără cicatrice. Dar poate că și cealaltă persoană a simțit la fel. Încă mai am ultimul lui mesaj: De la: Jack Abelhammer Către: Kate Reddy Kate, Nu am mai primit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]