1,000 matches
-
Pe ăia doi, de la televizor, tu i-ai omorât.“ Șerloc Holms! „Cum, ești nebună?“ „Drăgilă Lucia, procuror acuzator“ - pe chestiile alea care vin de la tribunal. Spune: judecător, asesor, procuror acuzator Drăgilă Lucia. „Tu i-ai omorât! Pe mine nu mă prostești...“ - „Da, domnule, uite-așa, uite-așa, uite-așa. Am făcut-o. Normal, am vrut să fac altceva și uite ce-a ieșit.“ Mai dădeam un pumn, mai tăiam pe unul cu briciul, mai nu știu ce. Mai închidea ochii... Acuma, că m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
nu-și dorească să fie În pat, În pijamale, uitîndu-se la televizor. 24 — Mamă! Lisa face ochii mari cînd mă apropii de colțul În care stă, la Queens. — Să fie asta Ellie a noastră cea scumpă și dragă? — Place? Mă prostesc răsucindu-mă și mîndrindu-mă cu noul pulover, dîndu-mi părul pe spate și făcînd botic. — Arăți superb, zice Încuviințînd din cap. Cine s-ar fi gîndit ca o să te ferchezuiești așa? — O, mersi, mă strîmb eu. Cu prietene ca tine... — Stai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
căci, după părerea lui, să nu-ți cunoști viitorul Îți dădea sentimentul libertății. Iar mama Îi atrase atenția că spusese asta pentru că era tânăr. Proful se Înroșise cu totul, căci era Într-adevăr tânăr, iar mama se apucase să se prostească și, ca să-l distreze, Îi povestise cât de instabile erau locurile de muncă pe care le găsise ea În ultimii ani. Lucrase Într-un bar, dar apoi proprietarul o concediase, pentru a angaja o româncă pe care o plătea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
încă strigă: Te iubesc! Am încercat să trec peste... și așa-m crezut, Am încercat să fiu fericită și să zâmbesc, Dar pentru moment, te-am văzut; Iar inima-mi spunea: Nu vreau să-mi amintesc! Înainte ne tachinam, ne prosteam, ne iubeam Acum suntem doar doi străini ce-și aruncă o privire-n treacăt... Unde a dispărut vechiul el de care m-am îndrăgostit prima dată? Olteanu Alina-Nicoleta, clasa a VII-a Școala Gimnazială „Dimitrie Ghica” Comănești - Bacău profesor coordonator
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
prințese. Nu stăteai o clipă singură în așternut. Erau întotdeauna brațe care să te țină, care să te alinte, care să te legene. Te ungeam cu ulei dimineața și seara. Îți cântam cântece, dar când vorbeam cu tine nu ne prosteam. Ți-am vorbit de la început ca unui om mare, cu toate cuvintele, ca și cum ai fi fost deja sora noastră. Și înainte să împlinești un an, ne-ai răspuns și tu, fără nici o urmă din pelticeala copiilor. În timp ce treceam din brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
vor mai ajuta pe Laban, spunea ea cu un aer șiret. Bilha și Lea chicoteau la ideea că Laban o să rămână fără idoli. Bătrânul își consulta statuetele pentru fiecare decizie pe care o avea de luat. Sătea ore în șir prostit în fața lor. Să-l lași fără ele era ca și cum ai fi luat sânul plin de la gura unui copil flămând. Laban avea să fie nebun de furie. Dar Rahela avea și ea oarecare drepturi asupra terafim-ului. În vremuri îndepărate, pe când familia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
s-o contrazică. Nu eram la fel de îndrăzneață ca Lea și lacrimile mele din fiecare noapte aveau de multe ori gustul rușinii, nu doar al singurătății. Rebeca își rezerva însă partea cea mai veninoasă a limbii pentru bărbatul ei. Isaac se prostise la bătrânețe, spunea ea și mirosea într-un fel pe care ea nu-l putea suporta. Uitase ce-i datora, pentru că nu făcuse ea bine când îl convinsese să-i dea binecuvântarea lui Iacob? Vorbea neîncetat despre ingratitudinea lui Isaac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
a aplecat să bea, i-am și zis s-o ia mai încet, n-a văzut ce scrie, gravidele n-au voie să bea, dar Szabi n-a râs deloc, deși altădată o făcuse, acum a zis să nu mă prostesc, că asta-i treabă serioasă, trebuie să iei țeava în gură astfel încât apa să nu curgă pe lângă, și nai voie să bei imediat, trebuie să numeri până la o sută cel puțin, iar când presiunea apei în țeavă e așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
servus Dzsátá, recunoștea din prima pe oricine după voce, deși era orb, știa mai bine decât mulți alții pe unde umblă, avea în mână damigeana lui de trei litri, știam că merge să-și ia apă de la cișmea, l-a prostit careva că dacă timp de un an o să bea zilnic trei litri de apă de la Fântâna Crăiască, o să-și recapete vederea, deci în afară de el n-am întâlnit pe nimeni, stăteam acolo și-mi bibileam briceagul, gândindu-mă ce rău e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
pe cineva, a văzut el limpede că-n fața postului de observație e o lance înfiptă în pământ, cu un cap însângerat de copil în vârf, și atunci i-am spus că nu cred, și pe mine să nu mă prostească, dar Puiu mi-a zis, dacă nu cred, să mă uit și eu, m-am sprijinit deci și eu pe un genunchi și m-am uitat și am văzut cum deasupra miradorului dădeau târcoale porumbei și, într-adevăr, în pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
gîtuită de teamă. Închise ușa În urma lui, Încuie o dată cu cheia și Încremeni văzînd o foaie Îngălbenită pusă la vedere pe pat. Necunoscuta din Molène. Era originalul articolului apărut la 5 iunie 1968 În Le Télégramme de Brest. PM se uita prostit la ziar, cînd un glas se făcu auzit. - A cui a fost ideea de a a vă juca de-a jefuitorii În noaptea aceea? A lui Gildas, Yves, Loïc, Gwenaëlle, Christian... Sau a ta, frățioare? Glasul acela cu inflexiuni tandre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
dintre corpuri. Nepercepute, lipsite de ecou, parcă suspendate ridicol În aer, cuvintele lui Începeau să putrezească și să pută, era neîndoielnic. Pus În context, cuvântul poate să și separe. La piscină, se Întinse pe un șezlong. Adolescentele se bâțâiau, se prosteau, ca să-i incite pe băieți să le Împingă În apă. Soarele era la zenit; trupuri lucioase și goale circulau În jurul suprafeței albastre. Ignorându-le, Bruno se cufundă În Les Six compagnons et l’Homme au gant, probabil capodopera lui Paul-Jacques
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Știu că ar trebui să stau în banca mea, să-mi păstrez demnitatea ; dar pur și simplu nu mă mai pot abține. Nu vrei să mai ai de-a face cu mine, așa-i ? izbucnesc. — Samantha ! spune stresat. Nu te prosti. — Sunt aceeași persoană. Credeam că ești prietenul meu, Guy. Sunt prietenul tău ! Dar nu te poți aștepta să... trebuie să țin cont și de ce spune Charlotte... nici nu avem chiar atâta loc... Uite ce e, sună-mă peste câteva zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
prea strâmți, cu pieptul gol și incredibil de păros. Iisuse. Nu știu nici eu cum, dar reușesc să nu scap tava pe jos. — Îmi... cer scuze, spun bâlbâindu-mă, făcând un pas înapoi. Nu mi-am dat seama... — Nu te prosti ! Intră ! exclamă Trish veselă, părând că s-a împăcat total cu ideea că eu mă aflu în dormitorul ei. Nu suntem pudici. OK, sinceră să fiu, mi-ar fi plăcut să fie. Mă apropii cu grijă de pat, trecând peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
printr-un maldăr cu rufe curate din cămăruță. — Cămăși... cămăși... Nathaniel, dă-ți te rog cămașa jos o clipă. Încremenesc. Când mă uit la Nathaniel, văd că și el a încremenit. — Hai, măi mamă! Râde jenat. — Ei, hai, nu te prosti, dragul meu, spune Iris impacientă. Poți să ți-o dai jos o secundă. Doar n-o să ne jenăm acuma. Te jenezi cumva, Samantha ? — Îhm... Am vocea ușor spartă. Îhm... nu, sigur că nu... — Fii atentă, pe aici iese aburul. Apasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Nathaniel, răspund fără să mă gândesc. — La Nathaniel ? Trish pare total luată prin surprindere. Acasă la grădinar ? De ce ? Imediat îmi dau seama ce gafă uriașă am făcut. Nu pot să-i spun „ca să învăț să gătesc”. Mă uit la ea prostește preț de câteva clipe, încercând să inventez un motiv plauzibil. — Doar ca să... îl salut, doar atât... zic într-un final, dându-mi seama că pare că nu vreau să spun mai multe. Și că obrajii mi s-au colorat instantaneu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
sub tălpi. Când ajung la poartă, inima începe să-mi bată nebunește. În fața mea, trei fete de la PR stau una lângă alta, barându-mi drumul. Haide, Samantha, spune una dintre ele pe un ton de polițistă de treabă. Nu te prosti. Hai să ne întoarcem la conferința de presă. Una dintre ele se apropie de mine precaută, cu mâinile întinse în față. — Lasați-o să iasă ! se aude o voce ca de trâmbiță din spatele meu. Ridic ochii și, spre mirarea mea, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
cale. O simt de la o poștă. — Ce vrei să spui ? zice mama. Nu contează, spune Kerry. Am să... găsesc eu altceva. Nu te Îngrijora. Se face că bagă plicul Înapoi În geantă. — Kerry, scumpa mea ! spune mama. Termină ! Nu te prosti. Despre ce e vorba ? — Ei bine, spune Kerry. Se pare că Emma și cu mine am avut aceeași idee. Îi Întinde mamei plicul, rîzÎnd. Îți vine să crezi ? Încremenesc brusc, cuprinsă de o ușoară teamă. Nu. Nu. Nu se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
unul la celălalt. — Bine, spune Jack Într-un final și ridică resemnat din umeri. Bine. Te va conduce Daniel. Probabil că așteaptă afară, În mașină. — Nu mă duc acasă cu mașina ta ! zic oripilată. Mă descurc, mulțumesc. — Emma. Nu te prosti. — La revedere. Și mulțumesc foarte mult, adaug către chelner. Ați fost extrem de atenți și de drăguți cu mine. Ies În grabă din restaurant și descopăr că afară a Început să plouă. Și n-am umbrelă. Ei, asta e, nu contează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
vrut să decurgă lucrurile. Mă privește serios. Îmi mai dai o șansă ? Un autobuz roșu uriaș cu etaj se apropie hurducăindu-se de stație și ridicăm amîndoi privirea. — Trebuie să plec, spun, ridicîndu-mă. Mi-a venit autobuzul. — Emma, nu te prosti. Vino În mașină. — Nu. Mă duc cu autobuzul ! Ușile automate se deschid și mă urc În autobuz. Îi arăt șoferului abonamentul de călătorie, iar acesta Încuviințează din cap. — Vorbești serios, vrei să pleci cu chestia asta ? spune Jack, urcîndu-se În urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
tomberoanele de gunoi. Și nu-mi pasă deloc despre ce e vorba. Și nici de el. — Vreau să uit toată povestea asta, zic, și mă Închid În mine. Vreau să trec mai departe. — Ba nu ! răspunde Jemima. Emma, nu te prosti. Asta e marea ta șansă să te răzbuni. O să-l facem arșice. În viața mea n-am văzut-o pe Jemima atît de pornită. Își ia geanta și scoate o mică agenduță lila Smythson și un stilou Tiffany. Așa, deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
acoperiș. Nu vreau să aflu secretul lui Jack, OK ? Nu vreau decît să uit complet de povestea asta. Trebuie neapărat să-l oprești pe tip. — În nici un caz ! spune, ca un copil Încăpățînat de șase ani. Emma, nu te mai prosti ! Nu poți să lași bărbații să te calce În felul ăsta În picioare și să-i lași să scape. Trebuie să plătească ! Mami zice mereu... Se aude un scîrșnet brusc de roți. Ups ! Stai, c-am intrat În ceva. Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
imediat și-și ia expresia tipică de Lissy. Am fost sub orice critică... — Termină ! o Întrerup. Lissy, a fost fenomenal. Tu ai fost fenomenală. — Am fost vai de capul meu, mai ales la... — Te rog eu mult, nu mai vorbi prosti, că n-ai fost deloc vai de capul tău ! aproape că urlu. Ai fost fenomenală. Repetă după mine. Repetă după mine, Lissy. — Păi... OK. Cu efort vizibil, surîde larg. OK. Am fost... fenomenală ! RÎde fericită. Emma, În viața mea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
și totuși vii. De ce vii? BĂRBATUL CU BASTON: Vin, de ce să nu vin? Dumneata de ce vii? BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Eu nu vin! BĂRBATUL CU BASTON: Poftim, el nu vine! Cum nu vii când ai venit deja? Pe cine vrei să prostești? (Câinele începe să urle agonizant.) BĂRBATUL CU PĂLĂRIE (În culmea excitației.): Poftim! Câinele moare și noi ne certăm. BĂRBATUL CU BASTON: Da’ nu ne certăm deloc. Răspunde la ce te-am întrebat. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Nu m-ai întrebat harnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
poate. VOCEA BĂRBATULUL CU PĂLĂRIE: Trei bidoane cu benzină pentru o săptămână. Hm? Crezi că merită? BĂRBATUL CU BASTON: Ascultă, pune apa acolo și gata. Nu mai sta de vorbă cu jigodiile alea. Tu nu vezi că vor să te prostească? Pun apa își vino sus! VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Trei bidoane cu benzină sunt totuși trei bidoane cu benzină. BĂRBATUL CU BASTON: N-au decât să-și țină benzina. Nu schimbăm nimic VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Ăștia spun că sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]