7,270 matches
-
surprinzătoare, postmodernista (că tot e la modă curentul și provoacă, întocmai ca montarea, polemici nenumărate) și baroca, am putea spune, viziune și realizare sînt explozive, încărcate de o atmosferă balcanică colcăitoare, de o vînzoleala comică cu consecințe dramatice (nu pentru protagoniști - niște ăhopa-mitică" ce pică mereu în picioare - ci pentru masele de alegători, manipulate și manipulabile). Aceste consecințe se simt și pe scenă, dincolo de valul parodic și satiric care se coboară în interpretarea regizorului și dincolo de lungimi și redundanțe. Praful secolului
Aria scrisorii pierdute by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17574_a_18899]
-
a figurile destinului unui om.) * Numărul e întregit cu texte antologate din cărțile lui Costache Olăreanu și cu exegeze semnate de Gh. Crăciun, Nicolae Oprea, Dumitru Augustin Doman și cu un foarte exact portret făcut din tuse scurte (și numerotate) protagonistului de către Mircea Horia Simionescu, sub titlul Lucrurile care ne leagă. Iată cîteva: "Sistematică aproape didactica nu-i secătuiește verva, gustul sau schemă povestirii orale, din care, încă o dată rafinat, se-alege scrisul.( 24) Baroc că preclasicii, folosind glumă în cheia
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17578_a_18903]
-
săi, că societatea nu-și bea mințile și nici nu se lasă filmată că actrița de filme sexy, așa cum au făcut-o cei doi. * La începutul săptămînii trecute, toată presa centrală a consemnat, pe prima pagină, accidentul auto al carui protagonist a fost cîntărețul de muzică folk Vali Sterian. Cu o alcoolemie determinată cu probe de 1,4 la mie, Sterian se consideră nevinovat, potrivit ziarului NAȚIONAL, de un accident în care, e adevărat, el n-a făcut decît să lovească
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17578_a_18903]
-
abrupt, sunt încă prea vii reflexele formate în totalitarism, deprinderile înrădăcinate în nespus de mulți oameni, toate opunându-se, obiectiv, "tranziției". Sunt în fine exponenții vechilor structuri de putere și de represiune, reactivați după temporară lor repliere tactică, reciclați în protagoniști ai înnoirii, ai schimbărilor repezi, erijați, tocmai ei, în agenți ai tranziției, ai prefacerilor din temelii, sociale și morale. Sunt "bestiile" care profită de moliciunea și apatia "nebunilor", pentru a redeveni iarăși ce au fost, si mai mult decât atât
Nici învins, nici învingător by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17583_a_18908]
-
spinarea umedă a unei stânci gata să se fărâmițeze. Cu o astfel de temelie, cu blocarea încă din prima clipă a accesului la adevăr, tot ce am construit riscă să se prăbușească asemeni unui castel din cărți de joc. Iar protagoniștii - politicieni, jurnaliști din presa scrisă și, mai ales, din televiziune, precum și complicitatea vinovată a unei mari părți a populației - adaptându-se perfect scenariului mincinos au desăvârșit tragedia națională. Ce distanță enormă de la lozincile care l-au menținut pe Iliescu la
Conturile noastre n-au asemănare! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17599_a_18924]
-
două decenii mai tînără decît el, de care s-a îndrăgostit pe cînd era elevă de pension, în vîrstă de 19 ani. Corespondență se arcuiește pe o perioadă considerabilă, între 1932 și 1960, reflectînd nu doar ipostazele relațiilor celor doi protagoniști, al căror matrimoniu a durat zece ani, ci și împrejurările vieții scriitorului în contextul istoric, de la activitatea acestuia la Gîndirea, Curentul, România (această din urmă un cotidian carlist, la a cărui direcție suveranul l-a invitat pe celebrul romancier) pînă
Cezar Petrescu, îndrăgostit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17602_a_18927]
-
au decurs lucrurile în realitate? Trebuie recunoscut, e fapt unic în istorie ca un sistem, pentru pieirea căruia mulți se rugau de șaptezeci și ceva de ani, să devină deodată ținta atacului atât a rivalului de totdeauna, cât și a protagonistului său en titre, uniți miraculos în aceeași pasiune demolatoare. Ce altă șansă ar mai fi avut cei ce așteptau „căderea“ grupului de țări organizate într-un bloc militar, înarmate până în dinți și supervigilente? Evenimentul a consternat atât de mult lumea
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
Protagoniștii celor două Realități, Elan Schwarzenberg și Sebastian Ghiță, și-au dat întâlnire , marți dimineața, la CNA, după ce, în cursul serii de luni, cei doi au luat masa într-un local de lux din Cotroceni. Ședința a debutat cu un raport
CNA a împărţit amenzile pentru cele două Realităţi: 10.000 pentru postul lui Elan, 20.000 pentru Ghiţă () [Corola-journal/Journalistic/24823_a_26148]
-
sub comunism. Adrian Buz are stofă de istoric ce prezintă didactic indicii viețuirii în sera comunistă. Nul interesează în niciun fel dialectica istoriei, nici mitologiile, chiar trăite. Opțiunea lui vizează autoscopia la rece, cu numeroase excursuri despre viața în comunism. Protagonistul, tânăr militar, justifică în opinia celui care-și rememorează tinerețea un întreg destin. Așadar, nu o trăire singularizată, cât una niciodată desprinsă din decorul social, cu care, de altfel, comunică permanent. De pildă, în permisiile lui caută întotdeauna prietenii - adevărata
De pe margine by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2487_a_3812]
-
altceva: timpul, bucăți de viață pierdute. Adrian Buz alege calea simbolică a unei duble risipiri: o dată timpul armatei, anchilozant („În toată viața noastră nu am întâlnit erori ale naturii câte am găsit în armată”) și apoi Revoluția însăși, la care protagonistul nu poate participa direct, din pricina unui accident stupid. Internat în spital în timpul evenimentelor, el nu poate ieși, pentru că ar fi dezertor, iar rănit, el devine un erou fără voie în deruta generalizată. Contează, așadar, felul în care i se interzice
De pe margine by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2487_a_3812]
-
germenii unor atari tipologii și simboluri precum artistul resemnat, tatăl misterios, pervertirea politicii, mistificarea orbitoare, euforia învinsă, imposibilitatea întregului și altele. E de remarcat faptul că Adrian Buz se reinventează odată cu acest roman - o maturizare artistică mai mult decât evidentă. Protagonistul din 1989 este un asemenea antierou prin eșecul condiției de martor al istoriei. Așa încât, Adrian Buz nici nu e interesat de accesul imediat la tragic, nici nu tensionează vreun moment anume. În 1989 istoria se rescrie de pe margine, după cum au
De pe margine by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2487_a_3812]
-
un miracol istoric, cum a fost 1989, repede dezumflat, au ales să stea deoparte, scârbiți sau dezorientați. De aceea eroul lui Adrian Buz găsește „adăpostul benefic în indiferență”, firește, blamabil moral, dar unică soluție a receptării istoriei contrafăcute. Nu întâmplător protagonistul are de gând să scrie istoria dramatică a Bucovinei „contaminat de literatura memorialistică”, ca și cum, prin reorientarea spre un moment istoric autentic, conștiința lui istorică se poate, finalmente, formata. Cu această nouă conștiință, eroul spune că „ne umanizează doar iluziile și
De pe margine by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2487_a_3812]
-
mi se păreau; mi se păreau o viață de om. Pentru că tu, tinere cititor, trebuie să știi că în vremurile îndepărtate ale tinereții mele, tinerețea exagera totul; și depărtările. Notă: D’Annunzio a folosit termenul immaginifico pentru a-și caracteriza protagonistul din romanul Focul, proiecția literară a propriei persoane.
Umberto Saba - Domnul în alb imaculat by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/2490_a_3815]
-
sunt simptomatice pentru eroul Pascal - aluzie patronimică la filosoful angoaselor Barocului, Blaise Pascal: „Sunt singur...”. Dacă genialul matematician și fizician s-a retras la 31 de ani la Mânăstirea Port-Royal pentru a scrie celebrele antume Scrieri provinciale și postumele Cugetări, protagonistul lui Nedelcovici s-a ascuns, revoltat și intransigent, încă din liceu într-o lume interioară a cărei frontieră e trasată de disprețul față de Zeitgeist-ul lumii contemporane bolnave și pervertite, iar centrul de echilibru devine o din ce în ce mai mare izolare în muzică
Un Robespierre modern – cântăreț de jazz by Eugen Cojocaru () [Corola-journal/Journalistic/2500_a_3825]
-
doctorul lui Olivier, căutând o cauză pentru subitul cancer galopant. Menționez acum alt „furios” roman contemporan - Supraviețuitorul - al shooting-star-ului actual al literaturii americane, Chuk Palahniuk, care se completează remarcabil cu Bujor Nedelcovici: societatea actuală complet pervertită și sinuciderea „amânată” a protagonistului și a „candizilor” care refuză „societatea cancerigenă” - doar că totul e prezentat din punctul de vedere al „manipulatorilor”. „În fiecare săptămână o întreb câți supraviețuitori mai sunt la nivel național... Ascultă- mă, vindecă-mă, salvează-mă, credemă. Nu e vina
Un Robespierre modern – cântăreț de jazz by Eugen Cojocaru () [Corola-journal/Journalistic/2500_a_3825]
-
controla întreaga complexitate, pentru că aceasta ține de varietatea caracterelor umane, imposibil de egalizat de către nici un regim, niciodată, indiferent de duritatea metodelor folosite. Cei care servesc exemplar și zelos Partidul în paginile „Gazetei literare” sînt puzderie, dar să recapitulăm actorii principali. Protagonistul indubitabil al primei jumătăți din existența revistei este Mihai Beniuc. Acesta dă tonul încă din primul număr al revistei, cu poezia La drum, ale cărei îndemnuri (No haida/ Să nu ne pese ce-o să urle haita!) le urmează neabătut. Primește
O revistă culturală în comunism. „Gazeta literară“ 1954-1968 by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/2502_a_3827]
-
într-o sintaxă stufoasă. Modelul livresc pe care l-a avut Bembo sub ochi a fost elocvența lui Cicero din Tusculanae disputationes (Dialogurile din Tusculum), cartea servindu-i cardinalului drept sursă de inspirație pînă și în alegerea decorului, dovadă că protagoniștii se întîlnesc în grădinile palatului din Asola, oraș din apropierea Veneției, în care Bembo vedea o rudă peste timp a anticei urbe Tusculum. Butaforia e de factură curtenească: parcuri, fîntîni arteziene și copaci la umbra cărora trei tineri, în prezența a
Perorație calofilă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2522_a_3847]
-
reia un foileton al aceluiași din „Paris-Soir” din iarna lui 1942, intitulat Afacerea Berthet. Autorul a murit în 1943, ca rezistent contra naziștilor. Eroul cărții sale, Antoine Berthet, este acela care i l-a inspirat lui Stendhal pe Julien Sorel, protagonistul romanului Roșu și negru. Stendhal a urmărit procesul din decembrie 1827 la tribunalul din Grenoble, orașul lui natal, și a asistat la decapitarea lui Berthet. Trei ani mai târziu, când apare romanul, Madame Michoud de la Tour, în vârstă de 45
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2530_a_3855]
-
Cu deosebirea că textele din volumul de față aduc și o pronunțată latură autoficțională, afirmată însă cu o bună doză de umor și autoironie. Mai toate povestirile și schițele - la drept vorbind, un șantier de lucru al prozatorului - au un protagonist care se numește... Cosmin Perța, dar și alte personaje cu nume la fel de recognoscibile în real: de la soție la prieteni și colegi de breaslă (printre ei: Mircea Cărtărescu, Gabriel Liiceanu, Mircea Horia Simionescu, poeții Ștefan Manasia, Răzvan Țupa, Teodor Dună, Mihail
Vizite cu incidente by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/2537_a_3862]
-
plecat din București și unde am ajuns, în care naratorul-personaj se retrage cu familia în satul de baștină, pentru a o proteja de efectul nociv al radiațiilor cancerigene produse de rețelele de telefonie mobilă. Într-o atmosferă de ploaie diluviană, protagonistul e bântuit de fantoma bunicului și conversează cu bunica (moartă și ea de vreo patru ani), iar apoi constată că întreaga lui familie e invadată, practic, de morții satului, care obișnuiau să fie îngropați pe dealurile gospodăriilor: „Nu sunt speriat
Vizite cu incidente by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/2537_a_3862]
-
-și împace, scriind-o, curajul și spaimele, să pună laolaltă propria libertate de gândire și imperativele venite din afară. Șansa lui (pe care o intuiește foarte bine și o și exploatează parțial) e aceea de a avea la dispoziție un protagonist al cărui profil interior permite jocul cu măști. E de ajuns să- l urmărim pe Caragiale în confruntările directe cu notabilitățile „vremii lui” ca să înțelegem că uneori diplomația e doar o formă de șarjă (a se vedea pp. 27 - 28
Moraru, Novicov and C-ia by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2538_a_3863]
-
lui Nijinski la puneri în scenă semnate de Maurice Béjart (1959), Pina Bausch (1975), Paul Taylor (1980), Martha Graham (1984) sau Angelin Preljocaj (2001), au fost readuse la viață. Un spectacol la Théâtre des Champs Élysées din Paris, având drept protagoniști ansamblul și orchestra Teatrului Mariinski, sub bagheta lui Valeri Gergiev, a alăturat o reconstrucție a primei montări a baletului cu o nouă și impresionantă coregrafie semnată de Sascha Waltz. A fost o extraordinară demonstrație a prăpastiei dintre ceea ce înseamnă „modern
Miraculoasa lume a lui Serghei Diaghilev by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/2547_a_3872]
-
această conștiință se propagă tensiunile din romanul brebanian. În proza clujeanului totul e senin și posibil, pentru că, fără excepție, deznodămintele lui au ceva de mister vaporos. La Breban, pânda și seducția preiau funcțiile unui joc erotizant al voinței, prin care protagonistul instrumentează o putere aparte. Nici vorbă de farsă donquijotescă la Radu Mareș. Cel din urmă e interesat de întreținerea unei insațiabile curiozități, o psihologie a pândei ce va fi coroborată cu singurătăți discutabile. În plus, Radu Mareș nu arată interes
Robinson și Lolita by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2559_a_3884]
-
înțelege prin „sindromul Robinson” felul în care este posibilă „apărarea singurătății”: „un impuls straniu, care-l face pe omul de azi să-și strângă casa în spate, ca melcul, și s-o ia încotro vede cu ochii”. Așa procedează toți protagoniștii ce par, de fapt, fețele aceleiași identități: un autor ce colecționează avid subiecte. În O bătaie în ușă, deși ne spune că vine pe insulă „să tac, să zac, să savurez eliminarea oboselii străvechi prin toți porii, atom cu atom
Robinson și Lolita by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2559_a_3884]
-
de mine când și-a mișcat picioarele. Aveam în mână un baston din metal lustruit care în capul de jos se află 3-4 kg. de plumb, baston cu care forțosul se juca între două degete. La chef au participat toți protagoniștii spectacolului, o parte a dormit la Nelu Achim Cârlig, iar cei doi uriași și cele două cântărețe la noi, urmând ca a doua zi să-i ducă tata la Curtea de Argeș cu camionul, sus în caroserie unde montase pe doi măgari
Români de mult uitaţi. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Ion C. Hiru () [Corola-journal/Journalistic/87_a_68]