923 matches
-
(în limbile germană: "Reichsprotektorat Böhmen und Mähren", cehă: "Protektorát Čechy a Morava") a fost un protectorat a cărui populație era majoritară cehă. Protectoratul a fost înființat de Germania Nazistă pe 15 martie 1939 în zonele centrale ale Boemiei, Moraviei și Sileziei Cehe din regiunea care este azi Republica Cehă. Adolf Hitler a proclamat înființarea protectoratului la
Protectoratul Boemiei și Moraviei () [Corola-website/Science/311242_a_312571]
-
(în limbile germană: "Reichsprotektorat Böhmen und Mähren", cehă: "Protektorát Čechy a Morava") a fost un protectorat a cărui populație era majoritară cehă. Protectoratul a fost înființat de Germania Nazistă pe 15 martie 1939 în zonele centrale ale Boemiei, Moraviei și Sileziei Cehe din regiunea care este azi Republica Cehă. Adolf Hitler a proclamat înființarea protectoratului la Castelul din Praga, după proclamarea independenței Slovaciei
Protectoratul Boemiei și Moraviei () [Corola-website/Science/311242_a_312571]
-
un protectorat a cărui populație era majoritară cehă. Protectoratul a fost înființat de Germania Nazistă pe 15 martie 1939 în zonele centrale ale Boemiei, Moraviei și Sileziei Cehe din regiunea care este azi Republica Cehă. Adolf Hitler a proclamat înființarea protectoratului la Castelul din Praga, după proclamarea independenței Slovaciei de pe 14 martie. Boemia și Moravia erau teritorii cu un anumit grad de autonomie administrat de naziști, (la fel precum Guvernoratul General al Poloniei), care erau considerate părți ale „Germaniei Mari”. Protectoratul
Protectoratul Boemiei și Moraviei () [Corola-website/Science/311242_a_312571]
-
protectoratului la Castelul din Praga, după proclamarea independenței Slovaciei de pe 14 martie. Boemia și Moravia erau teritorii cu un anumit grad de autonomie administrat de naziști, (la fel precum Guvernoratul General al Poloniei), care erau considerate părți ale „Germaniei Mari”. Protectoratul a încetat să existe din punct de vedere legal odată cu Capitularea Germaniei în fața forțelor Aliaților (8 mai 1945). Regiunea Sudetenland, care se întindea de-a lungul frontierelor Cehiei cu Austria și Germania, era locuită în principal de germani și a
Protectoratul Boemiei și Moraviei () [Corola-website/Science/311242_a_312571]
-
proclamat independența țării, Hitler l-a invitat la Berlin pe președintelel Cehiei, Emil Hácha, și a exercita presiuni asupra lui pentru ca acesta din urmă să accepte ocuparea țării de către Germania. Boemia și Moravia au fost declarate ca părți ale unui protectorat german și au fost plasate sub controlul unui Reichsprotektor, (primiul fiind Konstantin von Neurath). Emil Hácha a rămas din punct de vedere legal președinte al statului („Staatspräsident”). În funcțiile de conducere ministeriale sau locale au fost numiți oficiali germani. Gestapoul
Protectoratul Boemiei și Moraviei () [Corola-website/Science/311242_a_312571]
-
și-a asumat autoritatea polițienească. Evreii au fost concediați din funcțiile publice și au fost plasați în poziții dezavantajoase față de restul populației. Partidele politice au fost interzise. Mai mulți conducători ai Partidului Comunist Cehoslovac au fugit în Uniunea Sovietică. Populația protectoratului a fost mobilizată pentru muncă în ajutorul efortului de război german, iar ofițeri germani special numiți au preluat supravegherea tuturor intreprinderilor industriale importante. Cehii lucrau în minele de cărbune și de fier, în uzinele metalurgice și de producere a armamentului
Protectoratul Boemiei și Moraviei () [Corola-website/Science/311242_a_312571]
-
fier, în uzinele metalurgice și de producere a armamentului. Un număr de tineri cehi au fost trimiși la muncă în Germania. Producția de bunuri de larg consum, mult diminuată, a fost destinată în principal aprovizionării pieții germane și Wehrmachtului. Populația protectoratului a trebuit să suporte regimul raționalizării stricte a tuturor produselor de larg consum, a alimentelor, energiei și combustibililor. Guvernarea germană a avut o duritate moderată în primele luni de ocupație. Guvernul ceh și sistemul politic au continuat în forma reorganizată
Protectoratul Boemiei și Moraviei () [Corola-website/Science/311242_a_312571]
-
15 noiembrie a studentului Jan Opletal, rănit în timpul demonstrațiilor, au generat demonstrații studențești și represaliile germane. Au urmat arestări în masă ale politicienilor și a aproximativ 1.800 de studenți și profesori. Pe 17 noiembrie, toate universitățile și colegiile din protectorat au fost închise, liderii studenților au fost executați, iar alte sute de tineri au fost trimiși în lagăre de concentrare din Germania. În toamna anului 1941, Reichul a adoptat o politcă mai radicală față de protectorat. Intransigentul SS-ist Reinhard Heydrich
Protectoratul Boemiei și Moraviei () [Corola-website/Science/311242_a_312571]
-
toate universitățile și colegiile din protectorat au fost închise, liderii studenților au fost executați, iar alte sute de tineri au fost trimiși în lagăre de concentrare din Germania. În toamna anului 1941, Reichul a adoptat o politcă mai radicală față de protectorat. Intransigentul SS-ist Reinhard Heydrich a fost numit Reichsprotektor adjunct al Boemiei și Moraviei. La ordinul său, premierul ceh Alois Eliáš a fost arestat, (iar mai târziu a fost executat), guvernul a fost reorganizat și toate organizațiile culturale cehe au
Protectoratul Boemiei și Moraviei () [Corola-website/Science/311242_a_312571]
-
Boemia și Moravia, aproximativ 35.000 de muncitori cehi au fost strămutați în Reich la muncă obligatorie. Cea mai mare parte a populației cehe a suportat cu stoicism ocupația germană până în ultimele luni ale războiului, când mii de cetățeni ai protectoratului s-au implicat în mișcarea de rezistență. Pentru cehii protectoratului, ocuparea țării de către germani a fost o perioadă de opresiune brutală, care a fost și mai dureroasă prin comparație cu vremurile independenței și democrației pierdute. Pierderile cehilor datorate persecuțiilor politice
Protectoratul Boemiei și Moraviei () [Corola-website/Science/311242_a_312571]
-
fost strămutați în Reich la muncă obligatorie. Cea mai mare parte a populației cehe a suportat cu stoicism ocupația germană până în ultimele luni ale războiului, când mii de cetățeni ai protectoratului s-au implicat în mișcarea de rezistență. Pentru cehii protectoratului, ocuparea țării de către germani a fost o perioadă de opresiune brutală, care a fost și mai dureroasă prin comparație cu vremurile independenței și democrației pierdute. Pierderile cehilor datorate persecuțiilor politice și internării în lagărele de concentrare s-au cifrat între
Protectoratul Boemiei și Moraviei () [Corola-website/Science/311242_a_312571]
-
impresionante. Livingstone cercetează marele Lac Nyasa, căruia îi întocmește prima hartă exactă în anul 1861. Britanicii au numit terenurile situate la vest de acesta ""districtele de lângă "". În scurt timp, au inițiat o imensă activitate de misionariat și au proclamat regiunea protectorat al Coroanei. Scopul lor era să își apere interesele în fața portughezilor și să protejeze populația locală de negustorii de sclavi, care bântuiau pe aceste meleaguri de peste 200 de ani. În anul 1864, Marea Britanie a recunoscut independența coloniilor care făceau parte
Lacul Nyasa () [Corola-website/Science/311921_a_313250]
-
asupra faptului că Hoxha este interesat în primul rând de cucerirea puterii după război, aceste avertismente au fost ignorate. Albania nu a reprezentant totuși un factor important în efortul de război împotriva Germaniei. SOE a trimis mai multe misiuni în Protectoratul Boemiei și Moraviei și în Slovacia. Cea mai faimoasă misiune a fost Operațiunea Anthropoid, asasinarea la Praga a liderului SS Reinhard Heydrich. Din 1942 până în 1943, cehoslovacii au avut propria lor „Scoală Specială de Antrenament” (Special Training School) la Chicheley
Special Operations Executive () [Corola-website/Science/311966_a_313295]
-
19 mai 1483, noul rege și-a stabilit reședința în Turnul Londrei, unde la 16 iunie, i s-a alăturat fratele său mai mic, Richard de York. Consiliul a sperat inițial pentru o încoronare imediată, pentru a evita necesitatea unui protectorat. Acest lucru s-a întâmplat anterior cu Richard al II-lea, care a devenit rege la vârsta de zece ani. Un alt precedent a fost Henric al VI-lea al carui protectorat (care începuse atunci când a moștenit coroană la vârsta
Eduard al V-lea al Angliei () [Corola-website/Science/312843_a_314172]
-
o încoronare imediată, pentru a evita necesitatea unui protectorat. Acest lucru s-a întâmplat anterior cu Richard al II-lea, care a devenit rege la vârsta de zece ani. Un alt precedent a fost Henric al VI-lea al carui protectorat (care începuse atunci când a moștenit coroană la vârsta de 9 luni), au încheiat cu încoronarea lui la vârsta de 7 ani. Richard, cu toate acestea, a amânat în mod repetat încoronarea. La 22 iunie, Raplh Shaa a declarat că Eduard
Eduard al V-lea al Angliei () [Corola-website/Science/312843_a_314172]
-
și o serie de principate guvernate de o serie de principi locali, care recunoșteau autoritatea puterii suzerane a Coroanei Britanice. Aceste principate, care aveau diverse tratate cu Coroana Britanică, se bucurau de un anumit grad de autonomie locală dar acceptau protectoratul și completa reprezentare în cadrul relațiilor externe a Regatului Unit. „Imperiul Indian” cuprindea regiuni care aparțin în zilele noastre Indiei, Pakistanului și Bangladeshului. În plus, au mai aparținut în anumite perioade de timp Colonia Aden (1858 - 1937), Birmania Inferioară (1858 - 1937
India Britanică () [Corola-website/Science/310856_a_312185]
-
prin care le era recunoscută independența. Cele două regate nu au făcut parte niciodată din British Raj. Regatul Sikkim a fost trasformat în pricipat după semanrea „Tratatului anglo-sikkimez” din 1861. Tratatul lăsa în suspensie problema suveranității. Insulele Maldive au fost protectorat britanic între 1867 - 1965, dar nu au fost niciodată parte a Imperiului Indian. Statutul de colonie a Imperiului Indian a durat din 1858, când guvernarea așanumitei "Companii a Indiei Răsăritene Britanice" (Raj Company) a fost transferată Coroanei în persoana reginei
India Britanică () [Corola-website/Science/310856_a_312185]
-
pe teritoriul subcontinentului indian a fost înființată în momentul în care unitățile militare ale companiei, aflate sub comanda lui Robert Clive, l-au înfrânt pe guvernatorul din Bengal - Siraj Ud Daulah - în bătălia de la Plassey din 1757. Bengalul a devenit protectorat britanic sub conducerea directă a Companiei Indiei Răsăritene Britanice. Legea din 1773, votată de Parlamentul Britanic, asigura guvernului britanic dreptul de supervizare a întregii activități a Companiei Indiei Răsăritene Britanice, dar i-au lăsat acesteia libertatea de acțiune în India
India Britanică () [Corola-website/Science/310856_a_312185]
-
mondial, Regatul Italiei a cucerit noi teritorii în Slovenia și în Dalmația. După încheierea conflictului mondial, au fost stabilite granițele italiene din zilele noastre, iar Italia a renunțat la orice pretenție teritorială. Regatul Italiei a controlat o serie de colonii, protectorate și state marionetă precum Eritreea, Somalia, Libia, Etiopia (ocupată în 1936, reocupată de britanici în al doilea război mondial), Albania, Grecia (ocupată în al doilea război mondial), Croația (stat marionetă a Italiei și Germaniei în al doilea război mondial), Kosovo
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
insula grecească Corfu ca parte a mai vastului plan de ocupare totală a Greciei. Grecia nu a declanșat un război împotriva Italiei, în ciuda pierderii insulei. În 1925, Italia a forțat Albania să accepte controlul Romei, ceea ce o trasnforma într-un protectorat "de facto". Italia continua astfel politica de încercuire a Greciei. Ocuparea insulei Corfu era importantă din punctul de vedere al militariștilor și naționaliștilor italieni deoarece fusese posesiune a Republicii Venețiene, care lăsase aici o importantă moștenire culturală. Ocuparea insulei a
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
al Croației, aflat sub conducerea naționaliștilor ustași. În schimbul cedării Dalmației și a unor insule din Marea Adriatică, Croația primea controlul teritoriului Bosniei și dreptul de a coloniza acest teritoriu în detrimentul etnicilor sârbi. În mod oficial, Croația era un regat aflat sub protectorat italian, condus nominal de monarhul Tomislav al II-lea, din Casa de Savoia. Tomislav al II-lea nu a venit niciodată însă în Croația, statul fiind condus practic de Ante Pavelić, liderul mișcării ustașilor. Italia deținea controlul asupra întregii coaste
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
Saar () a fost un protectorat francez între anii 1947 și 1956 ce corespunde actualului land german Saarland. Conform Tratatului de la Versailles de la sfârșitul Primului Război Mondial, Saar a fost timp de 15 ani un protectorat al Ligii Națiunilor iar industria minieră a regiunii era administrată de Franța
Saar (protectorat) () [Corola-website/Science/309742_a_311071]
-
Saar () a fost un protectorat francez între anii 1947 și 1956 ce corespunde actualului land german Saarland. Conform Tratatului de la Versailles de la sfârșitul Primului Război Mondial, Saar a fost timp de 15 ani un protectorat al Ligii Națiunilor iar industria minieră a regiunii era administrată de Franța. După cel de al Doilea Război Mondial, Saar a revenit sub administrație franceză sub forma unui protectorat. În urma unui referendum din anul 1955 populația Saar-ului a decis reunificarea
Saar (protectorat) () [Corola-website/Science/309742_a_311071]
-
de la sfârșitul Primului Război Mondial, Saar a fost timp de 15 ani un protectorat al Ligii Națiunilor iar industria minieră a regiunii era administrată de Franța. După cel de al Doilea Război Mondial, Saar a revenit sub administrație franceză sub forma unui protectorat. În urma unui referendum din anul 1955 populația Saar-ului a decis reunificarea cu Republica Federală Germania. Conform Planului Monnet, pentru a reface industria Franței în urma războiului și pentru a reduce capacitatea militară a Germaniei, Franța ar fi trebuit să preia controlul
Saar (protectorat) () [Corola-website/Science/309742_a_311071]
-
Saar-ului și al zonei industriale Ruhr. Odată cu crearea Comunitatății Europene a Cărbunelui și Oțelului Franța a renunțat la planurile de internaționalizare a zonei Ruhr, în schimb planurile de controlare a Saar-ului au fost mai bine reușite. Acesta a devenit un protectorat francez și a fost detașat de Germania. Statele Unite au acceptat această decizie sub pretextul unei compensații pentru cele trei invazii ale Franței din partea Germaniei din ultimii 70 de ani.
Saar (protectorat) () [Corola-website/Science/309742_a_311071]