970 matches
-
deputaților de către Mihail Kogălniceanu, după care, în ședința de seară, Gh. Mârzescu a prezentat raportul comitetului de delegați ai secțiunilor. S-au pronunțat împotriva Convenției: N. Blaremberg (pe considerentul că documentul ce urma să fie ratificat însemna o întoarcere „la protectoratul exclusiv al Rusiei“), Nicolae Ionescu, Pantazi Ghica („Dacă nu vom vota vom fi duși poate la Siberia“ - p. 3001), G. Danielopolu - în Cameră împotrivirea față de Convenție fiind mai puțin argumentată decât în Senat. În favoarea înțelegerii cu Rusia au vorbit, apelând
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
și atunci intervenea «arbitrajul» germano-italian care stabilea condițiile în care conflictul era încheiat. În privința Cehoslovaciei, după Dictatul de la Viena (2 noiembrie 1938) a urmat desființarea statului (15 martie 1939), prin declararea independenței Slovaciei și transformarea Cehiei, Boemiei și Moraviei în protectorate germane. În paralel cu acțiunile subversive ungare, în Cehoslovacia au acționat și grupe teroriste poloneze. Acțiunea de propagandă și terorism a Poloniei în Ucraina Subcarpatică a vizat obținerea regiunii Cieszyn. La 1 octombrie 1938, un acord între Praga și Varșovia
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
moment a însemnat începutul sfârșitului pentru statul cehoslovac, care în martie 1939 avea să fie șters de pe harta politică a Europei interbelice, prin ocuparea lui de către trupele germane și prin organizarea Boemiei și Moraviei într-o unitate administrativă aflată sub protectorat german. Pentru România, politica externă a Germaniei promovată de regimul condus de A. Hitler reprezenta o dublă amenințare. Mai întâi, exista primejdia ca marile democrații occidentale să nu fie în măsură să desfășoare un amplu efort de înarmare ca mijloc
Editura Bucovina : adevăruri trecute sub tăcere by Huţu Cătălin [Corola-publishinghouse/Science/902_a_2410]
-
4 1/2 milioane de lire sterline 170. În plus, pe lângă supremația economică, Austro-Ungaria urmărește dobândirea supremației politice, lucru pe care i l-ar asigura preponderența în cadrul Comisiei Mixte, fapt care ar echivala cu "recunoașterea unei veritabile supremații, al unui protectorat asupra Statelor de la Dunărea de Jos"171. În ultima parte a memoriului, trecând din nou în domeniul juridic, ministrul plenipotențiar al României la Londra demonstrează, făcând apel la conținutul Tratatelor de la Viena (1815), Paris (1856) și Berlin (1878), faptul că
[Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
supune această zonă geografică propriei influențe. în 1779, dreptul “de a vorbi” în numele Principatelor este reformulat în “dreptul de intercesiune” pentru ca în 1802, pe baza tratatelor încheiate cu Imperiul otoman, Petersburgul să impună statutul de “coguvernare”, transformat relativ repede în “protectorat” (1829). Sunt acestea, tot atâtea schimbări de statut politico-juridic internațional al Principatelor. Intenția Imperiului țarist de a-și subordona prin orice mijloace Moldova și Țara Românească devine evidentă, îndeosebi la finalul secolului al XVIII-lea și la începutul celui care
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
fără ca Marile Puteri să intervină, interesele lor în această zonă geografică nefiind clar definite atunci, Principatele au constituit obiectul unor negocieri și acte “speciale” ruso-turce, cum a fost hatișeriful din 1802, prin care s-a pus piatra de temelie a protectoratului țarist. A. Oțetea apreciază că acest din urmă document a constituit nu începutul protectoratului, ci efectiv instituirea acestuia asupra Principatelor, chiar dacă, protectoratul țarist asupra Principatelor a fost instituit, cum se stie, ca urmare a Tratatului de la Adrianopol, din 1829. Elementul
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
atunci, Principatele au constituit obiectul unor negocieri și acte “speciale” ruso-turce, cum a fost hatișeriful din 1802, prin care s-a pus piatra de temelie a protectoratului țarist. A. Oțetea apreciază că acest din urmă document a constituit nu începutul protectoratului, ci efectiv instituirea acestuia asupra Principatelor, chiar dacă, protectoratul țarist asupra Principatelor a fost instituit, cum se stie, ca urmare a Tratatului de la Adrianopol, din 1829. Elementul esențial al genezei chestiunii orientale a fost criza pe care Imperiul Otoman o cunoaște
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
acte “speciale” ruso-turce, cum a fost hatișeriful din 1802, prin care s-a pus piatra de temelie a protectoratului țarist. A. Oțetea apreciază că acest din urmă document a constituit nu începutul protectoratului, ci efectiv instituirea acestuia asupra Principatelor, chiar dacă, protectoratul țarist asupra Principatelor a fost instituit, cum se stie, ca urmare a Tratatului de la Adrianopol, din 1829. Elementul esențial al genezei chestiunii orientale a fost criza pe care Imperiul Otoman o cunoaște în secolele al XVIII-lea și al XIXlea
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
la o situație anterioară, ci un reflex al internaționalizării chestiunii românești (în cadrul mult mai larg al chestiunii orientale am completa noi). Garantându-le statutul juridic propriu, Rusia contribuia efectiv la lărgirea autonomiei acestora deși, paralel, își instituia dreptul efectiv de protectorat care, așa cum apreciază contemporanii, făcea din ea o putere <aproape suverană>”. Sustrăgând aproape total Principatele de sub autoritatea Porții, Tratatul de la Adrianopol a reprezentat un foarte important punct de trecere, fie spre emancipare, fie spre anexare la Rusia. O altă consecință
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
care stipula: „în viitor, nu va putea fi introdusă în Regulamentul Organic vreo modificare decât în urma unei autorizații prealabile a Porții, cu asentimentul Curții protectoare a Rusiei. Sesizând implicațiile acestui paragraf, Nicolae Iorga avea să denumească întregul document - Charta a protectoratului proconsular - domnitorii având de facto atribuțiile unor „prefecți ai Rusiei”, după expresia lui Bois le Comte. Principalele reforme introduse de Regulamentele Organice sunt: separația puterilor în stat - cea executivă, exercitată de domn, ale cărui atribuții sunt limitate, și de departamente
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
de treizeci de ani un regim legal de stat, prima întemeiere constituțională”. Corupția și venalitatea interne, imixtiunile permanente ale Rusiei, încurajate de lacunele juridice din documente - care nu definesc concepte ce stau la baza statutului internațional al Principatelor: autonomie, suzeranitate, protectorat - au făcut ca multe dintre prevederile regulamentare sa rămână doar pe hârtie. Separarea puterilor, în condițiile în care domnitorul avea drept de veto, dar nu putea dizolva Adunarea decât cu asentimentul St. Petersburgului, iar Adunarea avea prerogativa votării bugetului, dar
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
suzeranitatea otomană, pentru a cărei instituire românii își afirmaseră acordul prin „capitulațiile” încheiate de domnitorii lor cu sultanul otoman, privite ca „tratate de alianță inegală”, deci cu caracter convențional. în schimb, se solicita încetarea încălcării acestora de către Poartă, precum și înlăturarea protectoratului țarist, care, fiind încheiat între Rusia și Turcia, fără consultarea românilor, contravenea suveranității naționale. Reacția guvernului rus a fost prezentată prin nota circulară din 19/31 iulie 1848, în care se afirma că planurile pandacice ale revoluționarilor și principiile promovate
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
misiunea de a reprima cu promptitudine orice tentativă de independență a Moldovei și Țării Românești. Toate aceste prevederi încălcau grav autonomia internă și confereau celor două Puteri semnatare, atribute pe care nici regimul de suzeranitate (al Imperiului otoman) și nici protectoratul (asumat de Imperiul țarist) nu le presupuneau. Statutul politico-juridic al Principatelor trecea, după expresia lui Gh. Cliveti, printr-un „anacronic proces de orientalizare”. O altă schimbare de statut juridic, chiar dacă tranzitorie, a intervenit în 1853, când trupele rusești au trecut
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
echilibrul de forțe între Marile Puteri este subminat. Cum Rusia aspira la anexarea posesiunilor europene ale Imperiului otoman, întreprindere care s-a desfășurat cu succes pe tot parcursul secolului ale XVIII-lea și până la 1812, Marea Britanie, care, considera Imperiul otoman protectorat al său de facto, era interesată să urmărească îndeaproape evenimentele din Europa de sud-est și să intervină cu promptitudine atunci când situația o cerea. O eventuală cucerire a Strâmtorilor de către Rusia ar fi antrenat un haos general în Orientul Apropiat și
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
care o atribuie tendinței miniștrilor de a încerca să „sporească ceea ce se numește influența curților lor în afară”. Concertul european, bazat pe o „oligarhie diplomatică” nu putea să funcționeze altfel decât prin soluții de compromis de tipul confederațiilor, garanțiilor sau protectoratelor, toate acestea fiind doar soluții temporare la problemele naționale și sociale care se acumulau. Perioada în discuție este dominată de implicarea activă a Rusiei și Angliei în toate problemele europene. Interesele expansioniste ale Rusiei se grupau pe trei axe: spre
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
demersurilor diplomatice întreprinse la Londra, sultanul a acceptat, pe data de 2 februarie 1833, la insistentele consulilor rus și austriac, un ajutor militar rusesc compus din 30 000 de oameni și o flotă care să apere Constantinopolul. Perspectiva instaurării unui protectorat rusesc asupra Imperiului otoman a determinat mobilizarea Franței. Amiralul Roussin, ambasadorul francez la Constantinopol, a prezentat pericolele implicării militare rusești și l-a convins pe sultan să semneze o convenție la 21 februarie 1833, prin care acesta accepta medierea franceză
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
Adrianopol și stipula că cei doi semnatari să se ajute în caz de atac din exterior. Sultanul a încercat să obțină și garantarea granițelor Imperiului otoman, dar Orlov a refuzat să le-o acorde pentru că aceasta însemna, în termeni diplomatici, protectorat, în afara faptului că ar fi reprezentat un obstacol juridic în calea anexării în viitor a altor posesiuni otomane de către Rusia sau al secesiunii unor provincii și teritorii aflate sub suzeranitate otomană. într-un articol secret se prevedea ca Imperiul otoman
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
sub tutela țarului 2/5 din populația statului turc, oferind un drept de intervenție practic nelimitat și permițând transformarea oricărei probleme religioase într-una politică. Lavalette, ambasadorul Franței la Constantinopol, a arătat că țara sa nu a dorit decât reglementarea „protectoratului Papei asupra instituțiilor ecleziastice din Orient, care este dreptul nostru prin Tratat”, dar, spre deosebire de ruși, când a fost interpelat de agentul englez Rose, dacă reclama și protecția asupra tuturor subiecților catolici din Turcia, el a răspuns tranșant „cu siguranță nu
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
celelalte teritorii otomane ocupate urmau să fie înapoiat turcilor, iar Crimeea, Rusiei; 5. Navigația pe Dunăre era declarată liberă pentru vasele tuturor țărilor, sub controlul unei comisii internaționale. 6. Sudul Basarabiei era retrocedat Moldovei. Principatele rămâneau sub suzeranitatea Turciei, dar protectoratul rusesc era înlocuit cu garanția colectivă a Marilor Puteri. O deplină autonomie internă le era asigurată. O comisie europeană urma să propună „bazele viitoarei lor organizări”. în acest scop, urmau să fie alese divanuri ad-hoc prin care să fie exprimată
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
la 400 £, cu posibilități de creștere până la 700 £, la care se adăugau veniturile obținute din vânzarea patentelor consulare. Convenția de la Akerman a prilejuit primele rapoarte politice, de substanță, ale noului consul. Acesta s-a arătat deosebit de acid cu privire la consecințele impunerii protectoratul țarist asupra Principatelor. Fin observator, Blutte a început să fie din ce în ce mai convins că, indiferent de concesii, Rusia urmărea să distrugă Imperiul otoman și se pare că întregul corp consular, atât de la Constantinopol, cât și de la București (cu excepția celui rusesc, evident
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
că cele două provincii nu puteau rezista Rusiei dacă nu se uneau sub un singur conducător”. Domnitorul Alexandru Ghica i s-a părut însă mai circumspect în privința unui potențial ajutor englez în eventualitatea unei încercări de emancipare a țării de sub protectoratul țarist. Urquhart a pledat pentru menținerea suzeranității otomane, „singura poartă de salvare pentru Țara Românească (...); distrugerea Imperiului avea să fie urmată, în concepția sa, de anarhia cea mai de temut și de cel mai cumplit despotism străin”. El adăuga că
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
Principatele să fie considerate ca făcînd parte din Imperiul otoman. într-un alt raport, din 1 februarie 1839, consulul francez la Iași, Huber, informa pe Molé despre o convorbire cu Mihail Sturdza, prin care acesta din urmă afirmase necesitatea unui protectorat anglo-francez, care să-l înlocuiască pe cel rusesc. în acest context se situează și turneul diplomatic al lui I. Câmpineanu la Constantinopol, Londra și Paris, sprijinit de Mihail Sturdza și de consulii Angliei și Franței, prin care acesta urmărea să
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
menținerea statutului lor politicojuridic putea depinde însăși conservarea integrității și, în ultimă instanță, a existentei Imperiului otoman. Instituirea dreptului de intercesiune, de protecție și al celui de intervenție al Rusiei în urma Tratatului de la KuciukKainardji din 1774, recunoașterea de jure a protectoratului rusesc al Principatelor prin Tratatul de la Adrianopol, din 1829, au agravat situația Principatelor, care au devenit „obiect de litigiu ruso-turc” în cadrul unui conflict care se cronicizează și în care celelalte Puteri se implicau treptat. în aceste condiții, Londra a înțeles
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
în afara numeroaselor sale rapoarte, circumscrise strict activității consulare, Blutte aprecia că opoziția avea un caracter național în ambele Principate. Consulul englez scrie despre teama boierilor de a vedea prelungindu-se sine die ocupația țării, de dorința de a fi înlocuit protectoratul cu un regim de garanție colectivă, ca în cazul Greciei, de nemulțumirile față de Regulamentele Organice, impuse de Rusia. Opoziția era mai puternică în Moldova, acolo unde rezultatele politicii de deznaționalizare, duse de Rusia, în Basarabia, erau mai bine cunoscute. Nu
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
ca un grup de comercianți de metale prețioase. Un deceniu mai târziu, peste o sută de refugiați din Egiptul de Jos cer drept de azil la Paris, unde sunt refuzați. În același secol al XV-lea, regatul Boemiei oferă țiganilor protectorat și drept de permanentă ședere, cu posibilitatea unor călătorii în regiunile adiacente. Temporara legătură a țiganilor cu Egiptul la sfârșit de Ev Mediu explică denumirea lor în mai multe limbi europene: în franceză gitans, în spaniolă gitanos, iar în engleză
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]