1,450 matches
-
Avea un fizic atletic, era un bun călăreț și iubea vânătoarea. Maria Stuart s-a căsătorit cu Darnley în 29 iulie 1565 în capela regală de la Holyrood Palace. Căsătoria nu a fost aprobată de Elisabeta I și nici de nobilii protestanți scoțieni, printre care se afla și fratele vitreg al Mariei Stuart, Iacob Stuart, I conte de Moray.
Henric Stuart, Lord Darnley () [Corola-website/Science/311013_a_312342]
-
nu doar pentru cei apropiați ci și în semn de fraternizare cu unele tragedii mai îndepărtate. De exemplu, regina Elisabeta I a Angliei și întreaga sa curte s-au îmbrăcat în doliu cu ocazia primirii ambasadorului francez după masacrul împotriva protestanților care a avut loc în Franța și care este cunoscut după numele de Noaptea Sfântului Bartolomeu. Un obicei care se păstrează și în actualitate în unele regiuni și țări europene este cel de a purta pălării și văluri negre de către
Doliu () [Corola-website/Science/306136_a_307465]
-
viziune istoricistă, în care apocalipsa prezisă se desfășoară de-a lungul istoriei bisericii. În secolul al XIX-lea, futurismul (credința că predicțiile sale se referă la evenimente care nu s-au întâmplat încă) a înlocuit în mare parte istoricismul la protestanții conservatori. Viziunea futuristă consideră toate sau cea mai mare parte din profeții ca referindu-se la viitor, cu puțin timp înainte de a doua venire, în special atunci când e vorba de interpretarea lui Daniel, , și a altor secțiuni eshatologice ale Bibliei
Apocalipsa lui Ioan () [Corola-website/Science/308601_a_309930]
-
să fi devenit preponderent creștină. Aceasta era viziunea lui Jonathan Edwards. Istoriciștii susțin că evenimentele prezise de Biblie au avut loc de-a lungul istoriei. Istoricismul a căpătat popularitate odată cu Reforma Protestantă. În secolul al XIX-lea, odată cu apariția dispensaționalismului, protestanții conservatori au abandonat în mare parte istoricismul în favoarea futurismului. Adventiștii afirmă o interpretare istoricistă a predicțiilor Bibliei din Cartea Apocalipsei. Rastafarienii interpretează istoricist Cartea Apocalipsei, legând-o atât de evenimente din secolul XX cum ar fi încoronarea Împăratului etiopian Haile
Apocalipsa lui Ioan () [Corola-website/Science/308601_a_309930]
-
constituie o profeție a evenimentelor care s-au întâmplat în primul secol al erei noastre. Preterismul a fost enunțat de iezuitul Luis De Alcasar în timpul Contrareformei. Rolul viziunii preteriste a fost cel de a proteja Biserica Catolică față de atacurile din partea protestanților, care considerau că Papa este Antihristul. Interpretările preteriste identifică fie Ierusalimul fie Imperiul Roman ca fiind persecutorii Bisericii, adică ele fiind „Babilonul”, „Mama curvelor”, etc. Ei văd Armaghedonul ca fiind judecarea de către Dumnezeu a evreilor, executată de armata romană, care
Apocalipsa lui Ioan () [Corola-website/Science/308601_a_309930]
-
Blake. Și-a informat trei buni prieteni, William Godwin, Thomas Brand Hollis și Thomas Holcroft cu privire la detaliile publicației. Cartea a apărut pe 13 martie și s-a vândut în aproape 1 milion de exemplare. Era "„cu nerăbdare citită de reformați, protestanți dizidenți, democrați, meșteșugari și de muncitorii noii aripi industriale din nord”". Observând încercările guvernului de a-l discredita, Pâine a scris a doua parte a lucrării, Rights of Mân, Part the Second, Combining Principle and Practice în februarie 1792. Acesta
Thomas Paine () [Corola-website/Science/308310_a_309639]
-
portugheză. Brazilia are o populație de 190.732.694 locuitori (recensământul din 2010), densitatea acesteia fiind de 22,6 loc/km². Limba oficială în stat este portugheză, iar religia majoritară creștinismul (74,7% din pop. fiind Catolici, iar 15,4 Protestanți). Concentrarea maximă a populației se remarcă în regiunile litorale din partea orientala (peste 160 loc/km²) și sud-est (triunghiul industrial Sao Paulo-Rio de Janeiro-Belo Horizonte). Cele mai mici densități se ating în Amazonia centrală (sub 1 loc/km²). Populația este foarte
Demografia Braziliei () [Corola-website/Science/310964_a_312293]
-
1632 de a nu apăra catolicismul în treizeci de ani de război cu națiunile protestante și a amenințat că Spania l-ar detrona. O parte din motivele acestei reclamații a Spaniei se bazau pe zvonurile nefondate ale relației papei cu protestantul Gustavus Adolphus al Suediei (un eretic în ochii bisericii). Ca răspuns papa a schimbat politica sa, oarecum, și a făcut o contribuție în favoarea bugetului statului spaniol, care a fost în criză de bani, finanțând războiul. Cu toate acestea, abordarea papei
Gaspar de Borja y Velasco () [Corola-website/Science/330818_a_332147]
-
Recâștigarea tronurile Angliei și Scoției pentru Stuarți a fost un subiect constant de conversație în casă. Bunicul său, Iacob al II-lea al Angliei, a condus țara în perioada 1685-1688, apoi a fost detronat când Parlamentul i-a invitat pe protestantul olandez, William al III-lea, și pe soția acestuia, Prințesa Maria (fiica cea mare a regelui Iacob), să-l înlocuiască, în timpul Revoluției glorioase din 1688. În 1734, Charles Edward a observat asediul francez și spaniol asupra Gaeta, prima sa expunere
Charles Edward Stuart () [Corola-website/Science/322170_a_323499]
-
citi: «dar Iisus are o preoție netrecătoare prin aceea că El rămâne în veac», pe când în traducerea Cornilescu scrie «Dar El, fiindcă rămâne în veac, are o preoție, care nu poate trece de la unul la altul». Citatul este folosit de protestanți pentru a justifica necredința lor față de succesiunea apostolică.” Acuzația de mai sus este nefondată, deoarece, așa cum dovedește un studiu dedicat versiunii Cornilescu, soluția de traducere folosită de fostul ieromonah se regăsește și în câteva versiuni ortodoxe ale Bibliei: Galaction 1938
Dumitru Cornilescu () [Corola-website/Science/303618_a_304947]
-
coord.) (1989), Corruption, Development and Inequality: Soft Touch or Hard Graft?, Routledge, Londra. Watt, D., Flanary, R. și Theobald, R. (2000), ,,Democratization or the Democratization of Corruption? The Case of Uganda", în Doig și Theobald op. cit. Weber, M. (1904), The Protestant Ethic and the Spirit of Capitalism, trad. T. Parsons, Charles Scribner's Sons, New York,. White, C. (2002) ,,EU Executive Charged with Ignoring Fraud", United Press International, 27 februarie. White, G. (1996), ,,Corruption and the Transition from Socialism in China", în
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Administrative/932_a_2440]
-
în loc de a o împodobi" (412). După asemenea espresii asupra creștinismului nu ne vor mai părea stranii opiniile sale pline de moderațiune asupra teologilor noștri. Discursurile lui Schleiermacher asupra religiei - acea scriere genială cu care a început redeșteptarea spiritului bisericesc între protestanții culți - se numește "copil de gemene" a Lucindei lui Schlegel, aproape cea mai frivolă carte a întregei noastre literaturi; și fiindcă Schleiermacher a ademenit pe evreii din Berlin la creștinism*, d. Graetz compară activitatea acestui bărbat cu cultul Astartei (181
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
în suta a optsprezecea încă s-au văzut aci atrocitățile luptelor camisarzilor și execuțiunea pe eșafod a lui Jean Calas, ba în anul 1815 încă terorismul alb domnea în țară, în Nîmes și Montpellier poporul de jos a ucis pe protestanți. Dacă un asemenea popor vestit prin fanatismul lui religios trăia mai prietenos cu evreii lui decât bonomii alsasiani, cari după felul lor german erau de mult deprinși de a îngădui lângăolaltă confesiuni deosebite și cari de o sută cincizeci de
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
că jumătatea poporului nostru s-ar lepăda de creștinism; nu-i nici îndoială că nația s-a desface, că s-ar risipi tot ce numim german. Lazarus nu observă deosebirea între religie și confesie; el își închipuiește că noțiunile: catolic, protestant, jidov sunt coordinate. Deosebiri confesionale înlăuntrul aceleiași religii poate suporta o nație - deși destul de greu, precum ne-o dovedește istoria suferințelor Germaniei. Deosebirea între catolici și protestanți, oricât de odioasă s-ar ivi la lumina zilei, rămâne totuși o ceartă
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
nu observă deosebirea între religie și confesie; el își închipuiește că noțiunile: catolic, protestant, jidov sunt coordinate. Deosebiri confesionale înlăuntrul aceleiași religii poate suporta o nație - deși destul de greu, precum ne-o dovedește istoria suferințelor Germaniei. Deosebirea între catolici și protestanți, oricât de odioasă s-ar ivi la lumina zilei, rămâne totuși o ceartă în familie, înlăuntrul creștinismului; noi protestanții împărtășim cu catolicii o sumă de principii de dogmatică și morală creștină. Când vitejii noștri părinți, după o luptă aprinsă, își
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
înlăuntrul aceleiași religii poate suporta o nație - deși destul de greu, precum ne-o dovedește istoria suferințelor Germaniei. Deosebirea între catolici și protestanți, oricât de odioasă s-ar ivi la lumina zilei, rămâne totuși o ceartă în familie, înlăuntrul creștinismului; noi protestanții împărtășim cu catolicii o sumă de principii de dogmatică și morală creștină. Când vitejii noștri părinți, după o luptă aprinsă, își repuneau spada în teacă și-și întindea mînile spre a încheia pacea religioasă, ei puneau regulat în tractatele lor
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
că Hristos a rostit vorbele acelea înainte de ce evreii ar fi respins mântuirea și înainte de a-l fi răstignit. A spune creștinilor de azi "Mîntuirea vine de la evrei" e o mai mare nebunie decât daca un protestant ar zice altui protestant "Mîntuirea vine de la Roma" pentru că Luther a plecat din punctul de vedere al bisericei romane și pentru că protestantismul datorește mare parte a culturii sale bisericei celei vechi. Fiece putere intelectuală tânără care învinge pe una mai veche e fiica adversarei
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
ramurile de același spirit. A preda istorie universală unor copii cari, după felul lor copilăresc, nu pot distinge decât bine de rău și adevăr de minciună și a o preda cu toate aste astfel încît să nu jignești nici pe protestanți, nici pe catolici, nici pe evrei însemnează a juca pe ouă și nu i-ar succede nici unui mare învățat, necum modestei culturi a unui învățător de școală primară. Nimic însă nu e mai periculos pentru sufletul copilului decât fraza fără de
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
fuge. Până În secolul al XVII-lea, dreptul de azil constituia regula pentru infracțiunile de drept comun, În timp ce extrădarea era regula pentru infracțiunile politice. Revocarea edictului de la Nantes, În 1685, a inaugurat tradiția modernă a azilului În Europa, obligând 250000 de protestanți francezi (hughenoți) să-și părăsească patria. Noua politică l-a determinat pe marchizul de Brandenburg să adopte edictul de la Postdam, prin care hughenoții primeau autorizația de a se stabili pe teritoriile sale. După Revoluția de la 1789, refugiații politici au devenit
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
origine, ci le reconstruia printr-un amestec de tradiții și Împrumuturi. La sfârșitul ciclului, Park credea că, prin asimilare, grupurile de imigranți participă la transformarea societății americane. Melting pot-ul rezultat nu mai avea o savoare strict WASP (White Anglo-Saxon Protestant). Astfel de premise au dat o orientare mai accentuat interacționistă și constructivistă acestui tip de studii. Spre sfârșitul anilor ’60, au apărut două texte care confirmă această evoluție. Howard Becker, În Outsiders 1 (1963), arată că fenomenul de devianță nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
cult. Bunurile ecleziastice sunt de-acum proprietatea statului; ele sunt gestionate de asociații cultuale declarate și În cadrul cărora laicii trebuie să fie majoritari. Așa cum a spus foarte clar Aristide Briand, „statul nu este nici religios, nici antireligios; el este areligios”. Protestanții și israeliții acceptă această separare a puterilor. Pentru cei mai extremiști dintre catolici, „este sfârșitul puterii Bisericii”. Pentru alții, separarea permite În sfârșit o distanțare completă față de stat și, prin urmare, o mai mare libertate spirituală și financiară. Conciliul Vatican
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
deplina libertate a cultului (cum era millet-ul otoman, În cadrul căruia administrarea treburilor comunităților era În mare măsură lăsată În grija acestora, sub autoritatea unor oficiali care răspundeau În fața sultanului), regula era mai curând persecuția (În Franța: Împotriva albigenzilor, apoi Împotriva protestanților). Așa cum explică Yves Plasseraud (Plasseraud, 1988), mai ales Începând din secolul al XIX-lea, după Congresul de la Viena (1815) și cel de la Berlin (1878), puterile iau act În mod explicit de diversitatea etnică, lingvistică și culturală a statelor; tensiunile geopolitice
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
În anumite cazuri, ca o denunțare sau o stigmatizare Întru totul rasiste, proclamând că orice alb, fiindcă e alb, este În mod natural rasist și că numai albii, ca unii ce sunt albi, sunt rasiști. Așa-numiții WASP (White Anglo-Saxon Protestant) În Statele Unite sau „franțujii” Întruchipați În Franța de „Dupont-la-joie”1 pot fi astfel percepuți ca intrinsec rasiști și respinși ca atare. Ei sunt În acest fel esențializați de victimele lor (reale sau potențiale) sau de purtătorii de cuvânt ai acestora
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
În același timp prost primită, mult mai puțin lăudată decât cea a lui Machiavelli (1469-1527), de care este totuși destul de apropiată, și periodic redescoperită În scopuri polemice. Ea va fi astfel scoasă În față În secolul al XVI-lea de către protestanți Împotriva monarhiei, apoi, În secolul al XIX-lea, de către contrarevoluționarii conduși de Lamennais (1782-1854) Împotriva statului. La Boétie este În această privință un precursor, și poate o sursă de inspirație pentru Spinoza (1632-1677), care a consacrat servituții cea de-a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
în pușcărie), luteran cu mare credință, va lupta în contra ciumei roșii cu toate puterile. Mărturie, amintirile sale din închisoare, adunate în volumul Cu Dumnezeu în subterană. Cum spune părintele Gheorghe Calciu Dumitreasa, fost coleg de detenție cu pastorul, era un protestant foarte larg în vederi. După ieșirea din închisoare, în 1965 va fi obligat să părăsească România. Aflat în America, în revista sa Vocea morților, Wurmbrand, cum subliniază părintele Calciu, "niciodată nu a făcut distincție între ortodocși și protestanți, între catolici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]