1,184 matches
-
organizând la sediul Nunțiaturii o recepție în onoarea mea și a soției, prilej cu care ne-a oferit și tradiționalul cadou de despărțire un frumos platou de argint pe care erau înscrise numele noastre, perioada șederii în Chile și formula protocolară de despărțire. A fost un moment emoționant! Trecusem fiecare separat și toți împreună prin multe situații dificile, se formase între noi o legătură ce nu ținea cont de ideologie, meridiane și paralele și ne simțeam într-un fel membri ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
ceva tot va rămâne" nu știu dacă acesta era Imnul Cooperativei, dar era o deviză folosită nu numai în "Bărbierul din Sevilla", ci și de cooperatorii cu ochi albaștri, ca șoferul subsemnatului. În afară de cunoscutele "variațiuni" cu relațiile neprincipiale, cu acțiunile protocolare cu persoane din emigrație, cu cadouri primite..., Don Basilio, respectiv șoferul..., mai introduce două noi și inedite "capete de acuzare": în unele situații, Săvescu A. pleacă în excursii cu soția (ex. la 15 octombrie a fost la Ligua și Valparaiso
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
doi RDG-iști, aflați de multe ori în situații critice, în ultima parte a mandatului negociind chiar cu autoritățile chiliene deschiderea la Santiago a unui Birou comercial al RDG. Nemții, fie ei și RDG-iști, au arătat că pot fi protocolar la înălțime ambasadorul RDG, fost adjunct de ministru, a cerut o audiență ministrului Ștefan Andrei, în cadrul căreia a prezentat o scrisoare de mulțumire a ministrului de externe al RDG, redactată în numele Guvernului, prin care se aduceau mulțumiri "tovarășului Alin Săvescu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
de plecarea definitivă din România a consilierului comercial al ambasadei, dl..., acțiune la care intenționează să participe ca invitați cca. 200 de oameni de afaceri din Austria... Este cetățean român (dl. T...) și lucrează în cadrul ambasadei ocupându-se de probleme protocolare și de afaceri, pe lângă biroul atașatului comercial. A afirmat că este suspectat de personalul diplomatic al ambasadei că ar "colabora cu Ministerul de Interne", având în vedere promptitudinea cu care rezolvă unele probleme complicate din domeniul vizelor, pașapoartelor, contactelor de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
ani de zile. Preda a venit mai târziu, părea vesel, surescitat; înainte de a se așeza, pe scaunul din capul mesei ce-i era rezervat, ne-a făcut, din mers, un semn energic cu mâna și chiar a scos, acolo, la protocolara „Capșa”, unde de altfel era bine cunoscut, un mic strigăt, ca un șef de trib care își salută tribul entuziast. S-a servit apoi masa, au început discuțiile. Mereu timorat în fața marelui scriitor, cu el personal n-am schimbat întreaga
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
anilor postbelici, când discursul romancierei parodiază cântul epopeic: ,, Oh, muză, spre îndepărtatul 1960 îmi poartă acum visarea. În comunism. Și inimii dă-i strune noi să cânte, cuvântului puterea care smulge din neguri oarbe, neuitarea", sau mimând relatările unor surse, protocolar, sec, nu mai puțin amenințător, din zilele noastre: " Sursa a reușit să obțină o invitație din partea lui B.C.-P. pentru a participa la o discuție despre realizarea unui număr al revistei Dilema având ca subiect Cazul Eminescu [...]. Cu toții consideră că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
a manifestat cu atitudini destul de grobiene, comparativ cu atitudinile bine studiate ale soției liderului sovietic, părintele perestroicăi și glaznosti-ului. În sinea mea, regretam că trebuia să recunosc superioritatea rusoaicei față de "țața leana", atât în firescul comportamentului, cît și în atitudinile protocolare. La finele anului 1984, după șase luni de activitate la Protocolul M.A.E., îmi făceam o succintă trecere în revistă, care nu era deloc lipsită de interes: contribuisem la efectuarea a cinci vizite la cel mai înalt nivel, șefii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
celelalte misiuni diplomatice. Masa de prânz o serveam, de obicei, în compania colegului sepatrist în ambasadă și uneori ni se alătura șefa misiunii. Zilnic, dădeam o lectură finală întregii corespondențe ce se trimitea la minister, la București. Îndeplineam toate obligațiile protocolare, fie însoțind-o pe ambasadoare, fie mergând în locul ei la diferite recepții, cocteiluri sau chiar mese diplomatice. Seara, după orele 22,00, de regulă, mi se termina programul și plecam pe jos spre locuința provizorie. O abatere de la acest program
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
ambasador. El îmi spusese mai multe trăsături negative ale viitorului meu șef, pe care îl caracterizase succint și fără ocolișuri, astfel: "Este un moldovean rău, ranchiunos, plin de sine și recalcitrant la orice sugestie. Evită să se ducă la acțiunile protocolare, întrucât nu știe nici românește bine". Aprobarea deplasării a apărut repede și mi s-a fixat termen de plecare în prima decadă a lunii noiembrie. Era perioada în care aveam mult de lucru din cauza activităților legate de Ziua națională a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
Dacii" și "Mihai Viteazul". La sosirea în clădirea ambasadei, delegația a fost primită de șeful misiunii și de mine, ca prim colaborator. Două persoane din delegație m-au recunoscut și au simțit că pot să comunice cu mine mai puțin protocolar, ceea ce a influențat și atitudinea lui Oprișan și aparent pe aceea a ambasadorului, care voia să apară foarte cooperant și atent cu orice persoană venită din țară în calitate oficială. Problema noastră, a celor de la misiune, era una simplă, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
prin telegramă, fiecare misiune își organiza munca astfel încât să fie gata forma finală, care urma să fie semnată de șeful misiunii și distribuită la conducerea M.A.E. După plecarea delegației de la ARO, mai aveam în program numai două obligații protocolare, pe 15 decembrie masa la primul colaborator al ambasadorului Franței și recepția de la ambasada Japoniei, din 23 decembrie. Mi-am propus să mă apuc de pregătirea celor două lucrări de sfârșit de an, astfel ca imediat după Crăciun să le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
încălcat regulile noastre de apărare a clădirii. Povestește-ne, tovarășe, cum s-au întâmplat lucrurile? Tovarășe ambasador, sunt uimit de ceea ce se întâmplă, spuse evident surprins reprezentantul economic. De fiecare dată când primesc în ambasadă străini vă anunț, scriu în protocolar, la ziua respectivă, acțiunea și pentru întâmpinarea oaspetelui îl avertizez, conform regulilor, pe tovarășul Dobre. Este adevărat că atunci când el nu este în misiune, așa cum ați decis dumneavoastră, îmi primesc singur oaspetele La ultima primire, tovarășul Dobre, deși nu era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
că scăpa de o seamă de obligații profesionale suplimentare, deloc ușoare. Mi-am preluat toate obligațiile din fișa postului, relațiile cu toate statele socialiste și cu organizațiile internaționale. Aveam pe agendă, pentru luna martie, aproape zilnic cel puțin o activitate protocolară importantă, spre exemplu: sâmbătă, 4 martie, plecarea la Viena a ministrului Ioan Totu, sau plecarea la Berlin a adjunctului de ministru Olimpia Solomonescu, pentru participarea la Consfătuirea statelor participante la Tratatul de la Varșovia, la nivelul adjuncților miniștrilor afacerilor externe; în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
Politic Consultativ va avea loc la Moscova" suna ca o amenințare la adresa liderilor comuniști neobedienți. Publicarea știrii despre dineul oferit de familia Ceaușescu familiei Gorbaciov, după Dineul oficial, servit în aceeași seară pentru toți șefii delegațiilor participante, avea o justificare protocolară datorită prezenței Raisa Gorbaciova, care nu avusese un loc la dejunul oficial. Acest al doilea dejun pe cunoscători îi îndrepta spre gândul unei clarificări a conflictului între cei doi. Trebuie să amintesc zvonurile care circulau imediat după consfătuire referitoare la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
ei gospodărești, în luptă cu sibaritismul meu propriu, care împingea la exces pasivitatea lui în fața destinului. Ce deosebire între cele două bunici! Când ne-a vizitat și ea la Aiud, dar numai pe noi, și nu marginal și în trecere protocolară, „mama tină“ - și ea văduvă acum (bunicul fusese al doilea mort ce-l contemplasem pe catafalc - și coroanele de zambile roz și violet care-l înconjurau mi-au făcut insuportabil până azi mirosul insinuant-dulceag al acestor mesagere ale viermilor convocați
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
de la distanță, prin monoclu, cu tot aerul lui obosit, cu pielea galbenă, cerată, maladivă, parcă de toxicoman și răspândind în jur distincția parfumului său franțuzesc, în costumul Frontului Renașterii Naționale. Scriitorul era ministru al artelor și nu doar prezența lui protocolară, ci și cele expuse pe pereți dovedeau soliditatea temeiurilor țării, prosperitatea culturii noastre, în care Transilvania se încorpora atât de armonios și de original totodată. De la sculpturile și tablourile lui Ion Vlasiu (și scriitor pe deasupra, ca artiștii Renașterii!) la muzica
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
Filarmonice „s-au arătat surzi la glasul naturei, părăsind și chiar pe ai lor părinți și preferind strâmtorarea și neaverea“. În 1839, la câteva zile după întoarcerea sa de la Paris, unde absolvise facultatea de medicină, N. Kretzulescu făcea o vizită protocolară domnitorului Alexandru Ghica: „primindu-mă cu cea mai mare amabilitate, prima întrebare ce mi-a adresat într-un mod familiar a fost că «ce idee am avut ca să învăț medicina, că nu e de mine, că s-o las în
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
munte luptaseră pe frontul finlandez. Cei doi lideri, mareșalul I. Antonescu și mareșalul Mannerheim, și-au conferit reciproc cele mai înalte ordine ale țărilor lor. Și acestea nu erau totul. Erau însă etape și elemente istorice. Depunerea coroanei, o acțiune protocolară, printre mai multe acțiuni similare, fusese determinată de respectul pentru un fost șef de stat al Finlandei, apreciat ca făuritor al independenței fostului ducat țarist, adică al desprinderii ducatului finlandez din imperiul țarist. * * * La începutul lunii mai 1968, împreună cu un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
unui batalion finlandez care a participat alături de români la războiul de independență a României din 1877. Separat, s-a depus o coroană și la mormântul "Soldatului roșu (sovietic)" aflat la circa 30 km de Helsinki. Actul în sine, o acțiune protocolară, nu fusese lipsit de puternice frământări. Ministrul de externe finlandez Karialainen se bucura de depunerea de coroane, ba chiar înainte de depunerea florilor la "Soldatul roșu" avusese discuții cu ministrul român Corneliu Mănescu, la saună, până dimineața. În schimb, după cum scrie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
vorbea, în aprilie 1968, de premierul român I. G. Maurer ca neputând fi nicidecum suspectat drept comunist, mai târziu, în mai 1970, L. I. Brejnev reproșa liderilor României că au jignit sentimentele Uniunii Sovietice, că nu a fost o acțiune protocolară etc. Analiștii se întrebau dacă există vreo deosebire între concluziile lucrării lui F. Engels "Politica externă a imperiului țarist", din care făcuse parte și ducatul finlandez, și politica externă sovietică. După scurgerea unui secol, nu părea a fi mare deosebire
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
propunerea și am găsit-o excelentă: ca istoric, mă interesa și fascina America Latină, unde nu speram să pot ajunge vreodată; să fii șef de misiune era ceva; de refuzat, nu puteam nicicum să refuz propunerea ministrului! Așa că, pe cel mai protocolar ton cu putință, am răspuns: "Tovarășe ministru, propunerea dumneavoastră mă onorează și vă mulțumesc pentru încredere". Mi-a urat drum bun și cam asta a fost tot. Am luat de la capăt pregătirea în direcțiile din minister și la instituții, de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
dorită "curată" de prezența rușilor! În situația de permanentă amenințare și anormalitate din Chile, diplomații se simțeau și acționau ca făcând parte dintr-o mare familie, fără diferențe de frontiere și ideologii. Ne întâlneam des, în vizite sau la acțiuni protocolare, unde treceam rapid de la un grup la altul pentru a putea "afla" cât mai multe. Și aflam! Având în vedere situația din Chile, ambasada dispunea de serviciu de cifru, privilegiu rar în America Latină. Ca atare, din contactele cu autoritățile, cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
conaționalii noștri, chiar "fasolea bătută" solicitată expres telefonic de invitați. La Ziua națională saloanele, terasa și aleile grădinii erau pline de oaspeți, care, fără icre negre, languste și șampanie Mumm, se arătau foarte mulțumiți de excelenta primire. Foloseam aceste acțiuni protocolare pentru a invita și câte un om de afaceri, profesor universitar sau medic, despre care știam că sunt membri ai Partidului Creștin Democrat, Socialist sau chiar Comunist, sau simpatizanți ai lui Allende. Aceștia se retrăgeau discret la un moment dat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
organizând la sediul Nunțiaturii o recepție în onoarea mea și a soției, prilej cu care ne-a oferit și tradiționalul cadou de despărțire un frumos platou de argint pe care erau înscrise numele noastre, perioada șederii în Chile și formula protocolară de despărțire. A fost un moment emoționant! Trecusem, fiecare separat și toți împreună, prin multe situații dificile, se formase între noi o legătură ce nu ținea cont de ideologie, meridiane și paralele și ne simțeam într-un fel membri ai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
locul în care se găseau responsabilii români cazați la hotelul King David din Ierusalim. Ne-am deplasat imediat la Betleem, unde ne aștepta o delegație palestiniană în frunte cu Yasser Arafat. Discuțiile au durat mai mult decât o întrevedere normală, protocolară. Atmosfera era de ambele părți excelentă. Delegația română a vizitat apoi Biserica Nașterii Mântuitorului. Însoțitorul oficial palestinian în acest loc sfânt era ministrul de externe al Autorității Naționale Palestiniene, Nabil Shaath, care mi-a mărturisit, confidențial că "este pentru prima
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]