900 matches
-
aventură") și e pe punctul de a se sinucide cu otravă. Noroc de grijuliul tovarăș de viață, care o salvează la timp, sechestrând-o mai apoi în casă, ca pe un obiect. Totul se sfârșește cu lacrimi și cu explicația prozaică a constrângerilor matrimoniale ("Nu mai pot iubi pe nimeni altul decât pe Giorgio și când o voiește el"), stipulând că femeia nu are cum să accepte aventura decât în limitele impuse de soț și de societate (catolică fiind, îi este
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
în starea de trezie. Și-l rememoră și fu surprins să constate că ținea minte totul foarte clar. Își aminti fragmente de conversație care se refereau la întâmplări pe care nu le trăise niciodată. Totuși evenimentele în sine erau destul de prozaice: bărbați discutând planuri cu seriozitate. El mergând pe stradă împreună cu alți oameni. Câmp deschis. Orașe și metropole văzute din aer. O pajiște întinsă, cu o femeie surâzătoare care se îndrepta spre el. Nu văzuse niciodată această femeie. Nu erau amintirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
de democratizare a culturii, petrecute în alte părți simultan cu mișcările de emancipare și liberalizare din jurul anului '68. Au încercat să facă lucruri oarecum consonante cu arta pop, cu muzica rock, cu toate mișcările estetice alternative, o poezie orală și prozaică, ironică și sarcastică. A fost un efort aproape eroic de debarasare de prejudecățile și reziduurile artei "mari". Din anii '80 încoace fața poeziei românești este complet schimbată. Dar publicul nu a fost recâștigat. Cărțile nu se vând în tiraje mai
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
da seama câtă poeticitate cuprinde volumul Simonei Popescu. Poeta nu comentează imagini, ci ajunge acolo cu toată ființa ei. E o reconstrucție din mii de senzații retrăite, tactile, vizuale, cenestezice, a unui timp pierdut, cu limbajul și mitologia lui. Biografismul prozaic este împins aici la limita limitei, acolo unde, neașteptat și paradoxal, ajunge la lirism, pe alocuri la marea poezie. Poeta scapă de tot ce e predeterminare, de orice culturalism, de orice artificiu. Prin amintire pură, empatică, ajunge la senzația pură
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
și dintr-o tradiție a intertextualității în poezia românească mai recentă, pe filieră optzecistă (Florin Iaru, Ion Stratan). Urmîndu-i pe aceștia din urmă și, prin ei, pe Brumaru, Dimov sau Foarță, tânărul poet este un rimator prin excelență, opus tradiției prozaice și biografiste a celor mai mulți poeți de azi. Deși apare el însuși ca personaj în poeme ("Ce-mi pasă mie, nea Gherguț, dacă sânt eu sau altul?"), deși prietenii și cunoscuții săi năvălesc și ei, făcând cu mâna din cîte-un vers
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
întâmplătoare fortifică într-un fel mai complex modelul nervos ce susține proba. Astfel, când are loc reexersarea, actul este exersat la un nivel mai înalt datorită efectelor unui fel de proces schițat electric în cuprinsul sistemului nervos. Alte teorii mai prozaice sugerează că în timpul pauzei apar amintirea și uitarea selectiv conștiente și inconștiente. Adică, în timpul pauzei dintre probe există o uitare selectivă a răspunsurilor și subrăspunsurilor nepotrivite, în timp ce componentele potrivite sunt reținute, reamintite și meditate cu eforturi de exersare ulterioare. Oricare
Învăţare motrică și sociomotrică by Radu Ababei () [Corola-publishinghouse/Science/1290_a_1899]
-
lungă De culoarea vântului, S-a ivit pe culme Toamna, Zâna melopeelor, Spaima florilor și Doamna Cucurbitaceelor... Lung Își flutură spre vale, Ca-ntr-un nimb de glorie, Peste șolduri triumfale Haina iluzorie. căderea ghindelor pare o culme a minoratului prozaic. Și totuși, pentru anumite timpane dedate frugalității, anunțul ei discret este cu mult mai frisonant. Chiar dacă nu-și face intrarea cu atîta pompă și emfază, toamna poate fi simțită ca o teribilă amenințare. E greu de spus ce poți face
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
să atragă atenția asupra lui sau să creeze o (altă) lume construită din cuvinte sofisticat articulate cu care să ne ispitească și În care să ne atragă. Din acest punct de vedere, textul său este foarte aproape de exprimarea banală și prozaică, de gradul zero al unei formulări fără relief ornamental sau fiorituri sforăitoare. Din punctul de vedere al celor care gustă haiku-ul, acest stil despovărat și despuiat de podoabe este Însă, În sărăcia și lipsa lui de strălucire, unul sobru
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
o manieră mai puțin dependentă de problematica suveranității?" Provocarea este de a crea un limbaj conceptual ce poate transmite mai bine noile procese și noii actori din politica mondială modernă (sau postmodernă). Campbell (1996: 20) recomandă "gândirea în termenii unei prozaici politice care să înțeleagă natura transversală" a politicii mondiale. Conceptualizarea politicii mondiale în termeni de "prozaică politică" atrage atenția asupra multitudinii de erori și interacțiuni produse de globalizare, ce trec dincolo de frontierele statale. Înseamnă, de asemenea, a acorda atenție multitudinii
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
ce poate transmite mai bine noile procese și noii actori din politica mondială modernă (sau postmodernă). Campbell (1996: 20) recomandă "gândirea în termenii unei prozaici politice care să înțeleagă natura transversală" a politicii mondiale. Conceptualizarea politicii mondiale în termeni de "prozaică politică" atrage atenția asupra multitudinii de erori și interacțiuni produse de globalizare, ce trec dincolo de frontierele statale. Înseamnă, de asemenea, a acorda atenție multitudinii de activități politice, economice și culturale ce produc o "deteritorializare" a vieții politice moderne; activități ce
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
a cărei funcție este definită de abilitatea de a transgresa frontierele și de a evita capturarea într-o formă-Stat. Primul concept se exprimă prin dorința de identitate, ordine și unitate, celălalt prin dorința de diferență, fluxuri și linii de mișcare. "Prozaica politică", în favoarea căreia argumentează Campbell și alții, utilizează acest limbaj deleuzian pentru a scoate în evidență noua dinamică și noile necesități politice create de refugiați, imigranți și noile mișcări sociale ce întâlnesc și depășesc forma-Stat. Aceste grupuri și mișcări "transversale
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
1993: 23) este de a "destabiliza [aceste] categorii aparent opuse arătând cum ele se constituie reciproc și sunt, totuși, mereu pe cale de a se dizolva una pe cealaltă". Efectul general al cercetării întreprinse de Walker asupra suveranității statului, coerent cu "prozaica politică" subliniată mai sus, este punerea la îndoială a utilității "suveranității" ca o categorie descriptivă și a eficacității răspunsului pe care ea îl dă problemelor cu care se confruntă umanitatea în viața politică modernă. Analiza oferită de Walker sugerează că
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
și gramatical al limbii, dar și stăpânirea unui bagaj lexical, cunoașterea căilor de îmbogățire a vocabularului. Vocabularul nu se învață în vederea simplei înmagazinări de cuvinte, ci pentru dezvoltarea capacității de lectură și de exprimare. Exprimarea elevilor este adesea săracă și prozaică. Încă din clasa a II-a am spus elevilor mei că în vocabularul nostru există cuvinte înrudite între ele formând o familie de cuvinte. Pentru a-i face să înțeleagă în mod logic această noțiune am folosit metoda ciorchinelui, cerându
ÎNSUŞIREA NORMELOR DE ORTOGRAFIE ŞI PUNCTUAŢIE by ALDESCU DIANA () [Corola-publishinghouse/Science/1303_a_1879]
-
bizar"**. Fecunditatea femeilor din clanul său era suficientă ca să-l facă fericit. N-am da magiei locul ce i se cuvine dacă am limita-o la profesioniștii tarotului și ai paselor magnetice. Am ignora pur și simplu cât sunt de prozaice și indispensabile, pentru oamenii lipsiți de putere, gesturile care-i ajută să-și însușească o forță, să obțină un vânat abundent, un copil de la o femeie sau moartea unui dușman. Ce imagine de artă venită din adâncul timpurilor (sau chiar
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
față de Rațiunea teoretică și Rațiunea practică). Această modestie fermă are avantajul de a nu face din artă un mijloc de cunoaștere, după moda exaltată a căutătorilor altei lumii, specific germană, în stil romantic; niciun mijloc de educare, în felul mai prozaic al învățătorilor poporului, în stil iacobin sau bolșevic: dublă negație care dă originalitatea operei kantiene față de cele care au precedat-o sau au urmat-o. Inconvenientul este însă evacuarea totală a lucrurilor însele. Din fericire, Frumosul nu este nicio metafizică
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
o eliberare. De aceea arta nu este o trăsătură de specie, ci de civilizație. "Artisticul" apare atunci când opera își găsește în ea însăși rațiunea de a fi. Când plăcerea (estetică) nu mai este tributară comenzii (religioase). În termeni practici și prozaici: când fabricantul de imagini preia inițiativa, în locul comanditarului 74. Profesionalizarea artistului (care se trage din artizan, așa cum scriitorul laic se trage din scribul bisericesc) nu este un criteriu. Nici chiar semnarea operei (semnături s-au găsit și pe lintourile sinagogilor
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
determină pe spectator să mediteze la situația politico-socială actuală. După 1968, autorii dramatici înscriu politicul în universul cotidian. Planchon îl revelă publicului pe Michel Vinaver (născut în 1927), în 1956, cu Aujourd'hui ou les Coréens. Argumentul piesei este întâlnirea prozaică a unui soldat francez rănit aparținând forțelor ONU și a unei tinere coreene într-o Coree devastată de război. Marile succese ale lui Vinaver vor fi în 1960, Iphigénie Hôtel, piesă ce are ca pânză de fundal războiul din Algeria
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
acuma? Tu de ce-ai mâncat? zbiară Aron. N-ai zis tu că sunt haine? Și parcă trebuia să le mănânci? De ce nu mi-ai spus drept că e tat-tău?207 Soluția decretată de cadiu, rezolvând prejudiciile morale prin prozaicele măsurători negustorești, restabilește definitiv "albul" umorului caragialian și aroma specifică după lectura textelor sale: Și după ce a chibzuit și iar a chibzuit adânc, a hotărât ca: Turcul să plătească ovreiului, pe prețul zilei, douăzeci de ocale pastramă prima, pe care
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de comic vesel, ci pentru visarea care dizolvă râsul în surâs binevoitor, pentru ca finalul, restabilind echilibrul perturbat pentru o clipă, să cufunde totul în tristețea și cenușiul diurn. Nota melodramatică, admirabil evitată de Mihail Sebastian prin abila ancorare în realitatea prozaică inclusiv a celor mai vizionare și nepragmatice personaje, caracterizează, în schimb, piesele umoristice ale lui V. I. Popa și comedia "amară" a lui George Mihail-Zamfirescu, Idolul și Ion Anapoda. Dacă la V. I. Popa conflictele între generații (Mușcata din fereastră
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
flecărelii, al discuțiilor fără miez în care vârtelnița banalităților, a clișeelor și a nonsensurilor diluează esența comunicării, sugerând falimentul limbajului, ca ultim bastion al umanului capturat de absurd. În Există nervi, lipsa de comunicare se explică, în primul rând, prin prozaica frică. Nu interesează pierderea sensului prin stereotipie și dezumanizarea ca efect global al mecanizării de la nivelul gândirii și al limbajului, ca la Eugen Ionescu, ci transformarea cuvântului în probă incriminatoare, în delict capital. În condițiile în care conversația devine o
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Universului, la rândul său menționat parodic în text prin sintagma "Autocosmosul infinit și inutil"121. Încântați de întrezărirea unei frânturi de sens în deconcertantul text urmuzian, căutăm și o logică a plasării unor astfel de considerații metafizice în contingența unor prozaice elemente descriptive și în economia impusă de lapidara triere a acestora, sugerată de punctele de suspensie și de sentențioasa încheiere a pasajului: "Restul nu prezintă nici o importanță." Totul se clarifică dacă observăm că operațiunea de aspectualizare se bazează aici pe
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
1794, K. F. Flögel identifică burlescul în trei posturi: prin lucruri, prin limbaj și simultan prin amândouă și enumeră între elementele definitorii ale primului tip chiar parodia comică, dar și travestiurile, amestecul de evenimente importante cu unele banale, nesemnificative, interpretatrea prozaică a lucrurilor celeste, brusca degradare și contrastul insolit etc. (apud. Lesovici, Doru, Ironia, Institutul European, Iași, 1999, pp. 133-137). Prezența acestor aspecte în proza lui Urmuz justifică întelegerea operei sale drept o ilustrare a unui burlesc al absurdului. În plus
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ar fi menirea unei prefețe valabile, viabile. Dar daca o face chiar autorul? Iată aici chiar o face, și chiar cu prisosință. Să vă explic. Pe prima pagină ne Întîmpină titlul: Inventarul iernilor. Îmbinarea sugestivă a celor două cuvinte - a prozaicului, aridului inventar cu puternic figurativul iernilor - compun o metaforă deja suficient de intrigantă. Mottoul din Enigma Otiliei despre cinema, despre un film povestit se referă doar la una din dimensiunile formei romanești. Acum nu mai rămîne decît să Începem. Iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
pasiune și pasiune ne este țel. Restul este doar nebunia artei.“ Nu era nici el sigur ce Însemnau ultimele două fraze; la fel ca monologurile lui Hamlet sau Lear, ele conțineau mai mult decât ar fi putut exprima o parafrază prozaică. Dacă ar fi fost să moară mâine, s-ar fi bucurat să le știe Încrustate pe piatra de mormânt. Pentru a mări miza povestirii, decise că devotamentul arătat de doctorul Hugh scriitorului o Îndepărta pe bătrâna doamnă, protectoarea sa, făcându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Nu mai am ce face cu el. Oricum mi l-am întipărit în memorie. Nu faceți teste cu ea, nu căutați o cerneală invizibilă, de pildă? — Ce idei pitorești ai despre arta detectivului! spuse Findlay. În comparație cu ele, metodele mele sunt prozaice. Probabil te dezamăgesc. Sarcasmul lui era mai degrabă poznaș decât glacial, așa că am încercat să fiu în ton cu el. — E adevărat, am spus. Eu am crescut cu Hercule Poirot și Sherlock Holmes. Chiar am scris povestiri polițiste când eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]