1,384 matches
-
negru) și zăvoaie de arini (Alnus glutinosa). Ca specii declarate monumente ale naturii, în pădurile în amestec pe stâncării subalpine, se poate întâlni Larix decidua (zada), iar în pădurile termofile Taxus baccata (tisa). Pomii cultivați sunt, în principal, mărul și prunul, dar plantațiile existente, amplasate în condiții de sol necorespunzătoare și slab întreținute, dau producții relativ scăzute. Pășunile și fânețele, deși dețin o suprafață însemnată (64,2%), au o compoziție floristică necorespunzătoare și o producție slabă. Plantele cultivate în mod curent
Dalboșeț, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301080_a_302409]
-
anuală a precipitațiilor atmosferice este de 600-700 mm/an. -vântul bate din direcțiile NV și N. -adâncimea maximă de îngheț este de 85 cm. Vegetația este variată în funcție de dispunerea reliefului, fiind alcătuita din: pășuni, livezi de pomi fructiferi în special pruni și meri, păduri de foioase și conifere. Conform datelor de la Muzeul Județean de Științe ale Naturii, pe teritoriul comunei se găsesc următoarele specii cu protecție strictă: -Rezervația naturală peisagistică „Costișata” cu o suprafață totală de 52,25 ha din care
Comuna Adunați, Prahova () [Corola-website/Science/301634_a_302963]
-
pentru petrecerea vacanțelor, zona turistică Borungoci și rezervația natural-peisagistică „Costișata” fiind căutate de amatorii de aer curat. Întinsele pășuni colorate floral în cele mai variate chipuri, impunătatea dealurilor ce străjuiesc comuna înveșmântate în păduri de foioase și brad, livezile de prun și măr, poienile desprinse din basm ademenesc ochiul trecătorului amorțindu-l în acest pitoresc tărâm. Principalele obiective turistice ale comunei Adunați sunt: -Biserica cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, a cărei piatră de temelie a fost pusă în 1881. -Monumentul eroilor
Comuna Adunați, Prahova () [Corola-website/Science/301634_a_302963]
-
Bujor este o localitate-centru de comună din Raionul Hîncești, Republica Moldova. Legendele spun că în ograda spitalului a trăit un boier pe nume Mica Simigrad unde avea o livadă bogată de meri, pruni, peri, cireși și păzea livada cu pușca. Iar în locul fostei Policlinici a trăit boierul Boboc. El deținea majoritatea terenurilor de pământ din împrejurimea satului. Înaintea celui de al doilea război mondial ei s-au retras în România și retrași au
Bujor, Hîncești () [Corola-website/Science/305177_a_306506]
-
carpeni, plopi etc.; animale: bursucul, veverița, mistrețul, căprioara, vulpea, cerbul etc.; specii de păsări: grangurul, privighetoarea, mierla, pițigoiul, ciocănitoarea, cucul și plante: viorele, brebenei, leurda, toporași, ghiocei, lăcrămioarele. Pe coline se cultivă viță de vie, pe versanți — pomi fructiferi: meri, pruni, caiși, piersici, nuci, cireși, vișini. Pe văi se cultivă legume: roșii, castraveți, vinete, ceapă, ardei dulci, varză etc. Pe câmpuri se cultivă grâu, porumb, floarea-soarelui, orz, secară, ovăz. Dintre animale se cresc ovine, bovine, porcine, canine, iar dintre păsări: pui
Strășeni () [Corola-website/Science/298032_a_299361]
-
la 399 și de la 600 la 699) ce deservesc destinații din Municipiul București, precum și rute preorășenești (cu numere între 400 și 499) care oferă legături cu localitățile județului Ilfov: Bragadiru, Chitila, Clinceni, Chiajna, Dumitrana, Domnești, Dudu, Măgurele, Mogoșoaia, Otopeni, Olteni, Pruni, Roșu, Țegheș, Vârteju.. O linie preoraseneasca 421 a existat intre 2014-2015 care circula de la Zurbaua la Complex Comercial Apusului. Există și linii express: Parcul de autobuze al RATB are mai mult de 1000 de vehicule. Autobuzele vechi DAC, construite în
Autobuze în București () [Corola-website/Science/312774_a_314103]
-
este un oraș în județul Ilfov, Muntenia, România, format din localitățile componente Alunișu, Dumitrana, (reședința), Pruni și Vârteju. Localitatea se află în vecinătatea sud-vestică a municipiului București, fiind un oraș-satelit al Capitalei. Conform recensământului din anul 2011, Măgurele are o populație de de locuitori, fiind al optulea și cel mai mic centru urban al județului Ilfov
Măgurele () [Corola-website/Science/300502_a_301831]
-
finanțat din moștenirea lăsată de boierul I. Otetelișanu, decedat în 1876 și în 1900 ajunsese să aibă 80 de eleve (câte 16 în fiecare an). Tot atunci, pe teritoriul actual al orașului exista și comuna Vârteju-Nefliu, formată din satele Vârteju, Pruni, Nefliu și Chirca, cu 1191 de locuitori. În comuna Vârteju-Nefliu funcționau două mori de apă, o școală mixtă la Vârteju și două biserici la Nefliu și Vârteju. În 1925, cele două comune figurau cu aceleași compoziții în plasa Domnești a
Măgurele () [Corola-website/Science/300502_a_301831]
-
mai mare izlaz de pe teritoriul comunei, dar fiind și afectat însă de alunecari de teren. Satul este amplasat în bazinul pomicol Iași-Răducăneni, principala specie pomicolă fiind GUTUIUL, în special cu specia autohtonă gutui de Moșna. Pe lângă gutui se mai cultivă pruni(38,4%), cireși și vișini(22,5%),nuci, etc. .
Moșna, Iași () [Corola-website/Science/301295_a_302624]
-
podiș, cu soluri mai puțin fertile care necesită îngrășăminte chimice și lucrări agrotehnice speciale. Predomină creșterea animalelor: bovine și ovine pe baza pajiștilor naturale și a culturilor de plante furajere și porcine. Se practică de asemenea pomicultura cu plantații de pruni, meri, cireși și viticultură în Depresiunea Severinului. Podișul Mehedinți nu dispune de resurse minerale de subsol, ci doar de unele roci utile între care calcarele, exploatate la Baia de Aramă și la Bahna. Industria prelucrătoare este concentrată în cele două orașe Baia de Aramă
Podișul Mehedinți () [Corola-website/Science/309108_a_310437]
-
iar păstoritul este transhumant, determinat de relief, clima și vegetație. În sfera preocupărilor agricole intra și cultivarea zarzavaturilor precum cartoful, ceapă, varză, mazărea, fasolea, morvovul, gulia, lintea, salată. De asemenea, se acordă atenție și pomiculturii, existând numeroase livezi de meri, pruni, peri, nuci și alți pomi. Nici cultivarea viței-de-vie nu este neglijată, dar este cultivarea ei se realizează pe suprafețe reduse. Râul Cerna este poluat cu apele uzate cu conținut ridicat de calciu; în amonte de barajul de acumulare are capacitatea
Râul Cerna, Mureș () [Corola-website/Science/306339_a_307668]
-
ai grijă de dumneata. Nu mai rămâi puțin, să mai stăm de vorbă? — Trebuie să mă întorc la datorie. Se ridică tăcut și puse câțiva bani pe rogojina de paie a mamei sale. Apoi privi în jur cu drag, la prun, la crizantemele de lângă gard și la magazia din spatele casei. Nu se mai întoarse în anul acela, dar la sfârșitul anului mama lui fu vizitată de Otowaka, care-i aduse niște bani, medicamente și material din care să-și facă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Kageyu, a plecat mesagerul? — Da, i-am dat drumul acum câtva timp. — Vor veni, probabil, nu crezi? — Cred că vor veni împreună. — Sake-ul e gata? — Da, domnule. Și am pregătit și de mâncare. Era o iarnă târzie, dar mugurii prunilor stăteau încă închiși. În anul acela fusese un ger amarnic, iar gheața groasă de pe iaz nu se topise nici măcar o zi. Oamenii pe care-i chemase erau cei trei fii ai săi, care aveau fiecare reședința sa proprie. Se obișnuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
pâlc de copaci, în curtea castelului. Anotimpul ploios trecuse, dar din cerul înnorat continua să plouă, iar prunele verzi cădeau la pământ. — Probabil că mâine se va însenina, spuse de unul singur fratele lui Sado, Mimasaka, stând adăpostit sub ramurile prunilor. Ieșise să aprindă lampionul din grădină. După aceea, mai zăbovise un timp, privind în jur. În sfârșit, reîntors la ceainărie, spuse cu glas scăzut: — Nimic neobișnuit de raportat. Nu e nimeni prin preajmă, așa că putem vorbi în voie. Katsuie dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
folosi drept pernă. În timp ce vorbea, Nobunaga se ghemui, rezemându-și capul pe cot, până când Tohachiro aduse sipetul. Își simțea trupul ca o barcă plutind pe apă. Capacul cutiei era decorat cu un desen de lac aurit, reprezentând brazi, bambuși și pruni - sibolurile norocului. Punând-o sub cap, Nobunaga spuse: — Perna asta mă va face să visez frumos. Apoi, chicotind în sinea lui, închise ochii și în sfârșit, pe când pajul stingea una câte una numeroasele lămpi, surâsul ușor de pe chipul lui se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Tokichiro îi întinse mâna vechiului său prieten. Nenumărate emoții învăluiră mâinile încleștate ale celor doi. Armura lui Inuchiyo era splendidă. De la penele lăcuite până la șireturi, strălucea orbitor, nou-nouță. Pe spate avea prins un stindard cu blazonul reprezentând un boboc de prun. — Îți stă minunat, comentă Tokichiro, cu admirație. Dintr-o dată, se gândi la Nene, pe care o lăsase în urmă. Dar își sili gândurile să revină la Inuchiyo. — Unde-ai fost până acum? Am așteptat momentul potrivit. — Când Seniorul Nobunaga te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Întorcându-se, văzu că era Inuchiyo. Acesta venea călare, în aceeași armură pe care o purtase la Okehazama, având legată la spate o prăjină subțire de bambus pe care flutura un stindard decorat cu blazon în formă de floare de prun. Tocmai veneam să-l chem pe Domnul Mataemon. Pregătește-te și vino imediat la locul de adunare. — Plecăm în marș? întrebă Tokichiro. Inuchiyo sări de pe cal. — Cum a mers... pe urmă? întrebă el. — Ce vrei să spui, „cum a mers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
era de făcut cu el. — Și e puțin cam ciudat, adăugă. A intrat singur pe poartă, în cel mai firesc chip, spunând ceva de soiul: „Ah, e ca acasă,” „Turturelele gunguresc ca de obicei” și „Ce mult a mai crescut prunul ăsta”. Cumva, îmi vine greu să cred că e un mesager de la Oda. Koroku înclină capul într-o parte. După un moment, întrebă: — Cum îl cheamă? — Kinoshita Tokichiro. — Aha! Dintr-o dată, se păru că toate îndoielile i se risipiseră. — Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
își întăreau mijloacele de apărare și lăsau iarna în seama zăpezilor și a vânturilor înghețate. Odată cu acest armistițiu neoficial, numărul căltorilor și al convoaielor de cai cu samare dintre cele două provincii creștea. Trecu Anul Nou și, în sfârșit, bobocii prunilor deveniră spuziți cu culoare. Orășenii din Inabayama se gândeau că lumea avea să-și continue viața netulburată timp de încă o sută de ani. Soarele de primăvară scălda zidurile albe ale Castelului Inabayama, învăluindu-le într-un aer de nepăsare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
niveluri. Sub el se înălța un enorm edificiu de piatră, din care se răspândeau anexe. Deasupra și dedesubt se aflau peste o sută de construcții legate între ele și era greu de spus câte niveluri avea fiecare clădire. În Sala Prunului, Sala celor Opt Scene Celebre, Sala Fazanului, și Sala Copiilor Chinezi, pictorul și-a folosit toată arta, fără a se întrerupe pentru somn. Meșterul lăcuitor, care detesta până și rostirea cuvântului „praf”, a lăcuit balustrăzile stacojii și pereții negri. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
schimbări complicate din gândirea lui Nobunaga. Totuși, nu Hanbei, ci Oyu și servitorii care aveau grijă de el erau cei care considerau că trebuia să facă ceva. Se părea că încă nu se hotărâse cum să procedeze. Trecu o lună. Prunii înfloreau la poarta principală a Templului Nanzen și în jurul schitului lui Hanbei. Pe zi ce trecea, soarele se încălzea tot mai mult, dar starea lui Hanbei nu se ameliora. Nu putea suporta necurățania, așa că în fiecare zi punea ca în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
în starea asta? Privindu-l în ochi, Oyu simți că o năpădea durerea. Oare fratele ei îi ascundea ceva? Clopotul Templului Nanzen anunță ora amiezei. Deși țara se afla încă în stare de război civil, puteau fi văzuți oameni admirând prunii înfloriți, iar printre petalele care se scuturau răsunau cântecele privighetorilor. Se considera că era o primăvară plăcută, dar abia începuse Luna a Doua. La căderea serii, când lămpile începeau să licărească rece, pe Hanbei îl apuca din nou tusea. În timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
în liniște. Între fort și citadela interioară se afla o ravină îngustă, plină cu copaci de diverse soiuri. O pasăre cântătoare se prăvăli aproape ca în cădere, bătu din aripi și zburătăci speriată. În același timp, dinspre un șir de pruni se auzi pe neașteptate un glas: — Sunteți acolo, stăpâne? Am vești importante. Chipul servitorului își pierduse orice culoare. — Adună-te. Un samurai trebuie să vorbească stăpânit despre roblemele importante, îl mustră Shoyoken. Shoyoken nu făcea numai să-l admonesteze pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
din nou nevoie de dumneata în fruntea unei armate. Mă duc și eu. Nu trecuseră două ore, când din turnul noului castel se auzi o bătaie de tobă mare, iar chemarea cornului pluti pe poarta castelului, proclamând mobilizarea. Florile de prun erau aproape albe, în acea pașnică înserare de primăvară dintr-o provincie montană. Armata porni înainte de sfârșitul zilei. Grăbiți de soarele care asfințea, cinci mii de oameni porniră pe Drumul Fukushima și, până la căderea nopții, din Nirasaki plecaseră aproape zece mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
vârstă de patruzeci și șase de ani se afla mult prea puțină grăsime. Mai dăinuiau chiar și acum urme ale băiatului de țăran, sărac și costeliv, din Nakamura. Trupul lui arăta ca un brăduț pipernicit crescut din stâncă, sau un prun scofâlcit, bătut de vânturi și ninsori - puternic, dar dând semne de bătrânețe. Nu se cuvenea, însă, să i se compare vârsta și fizicul cu cele ale unui om obișnuit. Atât pielea cât și constituția îi erau pline de vitalitate. Fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]