5,549 matches
-
și ne va da puterea să salvăm Neamul Românesc din această închisoare a imposturii, minciunii și jafului tâlhăresc în care s-a transformat așa-zisa Republică post-decembristă. Majestatea Voastră, Neamul Românesc se stinge și se risipește! Mamele românce își ucid pruncii în pântece, familia românească se destramă, tinerii cei mai bine pregătiți ai școlii românești părăsesc Țara și ajung să slujească bunăstarea altor neamuri, românii pleacă la muncă în țări străine, căci acasă au parte doar de șomaj și sărăcie lucie
Scrisoare emotionanță de la un preot către Regele Mihai by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/52698_a_54023]
-
ceruri feerice, Rîur molatece cu lin murmur. Silvele-mprăștie dulce prefumele, Florile, pulbere încolorată. Paseri cu cîntece dulci ca plăcerile De estaz ne-nțeles sufletu-mbată. [...] Acolo în silvele cele sălbatece Ce semăn norilor cei grămădiți, Unde repaosă hearele munților, Pruncii cu mumele sunt adormiți. Stelele scutură pulbere aură, Luna molatecă în spațiu luce Ca o surîdere dulce de vergură Suflă în frunzele văii vînt dulce” (Traianida, Cîntul III). Romanele lui Bolintineanu - partea cea mai interesantă a prozei sale - sunt în
D. Bolintineanu, poet și nimic altceva by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5431_a_6756]
-
răsunet, se scobește în dinții fanteziei. În timp ce stă răbunit în poziția voinicului, binecunoscuta rână națională, precum și cu nelipsitul fir de iarbă în colțul gurii, el tresaltă și alină numaidecât toate suferințele mapamondului. După care, dacă mai e timp, efectuează un prunc florar, apoi ridică, semeț, o mânăstire. Urmând a se avânta iarăși, firește, cu aceeași nesmintită osârdie, spre o nouă încleștare. Întotdeauna cea mare. Suprema. Des amintita în epopei perversuri rostite. În schimb, la vremuri de restriște, românul nu are ce
Ultima schimbare la față a românului – o fiziologie cu ambâț – by Florin Toma () [Corola-journal/Journalistic/5382_a_6707]
-
hârtie colorată. Tot acum are loc și Vicleimul sau Irozii, când tinerii pun în scenă nașterea lui Hristos. Vicliemul" sau "Irozii" este datină prin care tinerii reprezintă la Crăciun nașterea lui lisus Hristos, șiretenia lui Irod, care a poruncit uciderea pruncilor, de a afla Pruncul și adesea înfruntarea necredinței, personificate printr-un copil sau printr-un cioban. Nelipsit la Crăciun din casele noastre, bradul deține de fapt în cultura populară românească funcții funerare: este fie substitutului miresei sau mirelui, în cazul
Tradiţii şi obiceiuri de Crăciun. De unde vine ideea cu spiridușii by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/53576_a_54901]
-
are loc și Vicleimul sau Irozii, când tinerii pun în scenă nașterea lui Hristos. Vicliemul" sau "Irozii" este datină prin care tinerii reprezintă la Crăciun nașterea lui lisus Hristos, șiretenia lui Irod, care a poruncit uciderea pruncilor, de a afla Pruncul și adesea înfruntarea necredinței, personificate printr-un copil sau printr-un cioban. Nelipsit la Crăciun din casele noastre, bradul deține de fapt în cultura populară românească funcții funerare: este fie substitutului miresei sau mirelui, în cazul morții unui tânăr necăsătorit
Tradiţii şi obiceiuri de Crăciun. De unde vine ideea cu spiridușii by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/53576_a_54901]
-
cădea odată cu aniversarea lui 3/15 mai 1848. Odobescu, martor ocular la una din asemenea manifestări de simpatie și prețuire, ne-a lăsat o pagină document: „În ajunul acelei zile memorabile, toată tinerimea școlară din Blaj, feciorii cei mari și pruncii cei micuți, luau steagul tricolor românesc din sanctuariul gimnazial, se rânduiau pe piața cea mare, aprindeau torțe și facle, și cu muzica în frunte începeau a lor colindă sărbătorească, oprindu-se dinaintea unei modeste căscioare albe în fața Seminarului. Acolo ei
150 de ani de la întemeierea Astrei (1861) - Cuvântările lui Timotei Cipariu la Adunările Astrei by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/5364_a_6689]
-
sfinte... Dar se jură către cer Pe voinice mâini de fier, Pe Voivozii din mormânt Și pe greul lanț ce-a frânt, Să nu-și rabde clipa lină Nici icoanei când se-nchină! Nici când codrul pâinii frânge, Nici când prunc în brațe strânge, Pân-ce fruntea abătută, Nu v-o-nalță și-o sărută, Pân-ce mâni sângerătoare Nu vi-s slobode sub soare, Și-un hotar din ele-mbină» Pentru cântec și lumină! ” (1912) Această poezie nu a constituit
Sorin Toma (redactor-șef al „Scânteii“ între 1947-1960): „Articolul despre poezia lui Arghezi, l-am scris din însărcinarea conducerii superioare de partid” () [Corola-journal/Journalistic/5201_a_6526]
-
și muci și ofrande de aur,/ Salpetru și chihlimbar, zmeură și ciuperci,/ Să trecem pe ea gâfâitul/ Și ochii holbați ai bărbatului în femeie,/ Case și câmpuri cu flori, aroma de dimineață/ A ceștii cu lapte și cu cafea, transpirația pruncului și ciotul soldatului/ cerșind în fața gării, în zăpadă." Până aici, totul e clar și destul de static. Singurul zgomot care se aude e, ca la toți autorii generației optzeci, cel al pixului pe foaie. Iată însă ce urmează câteva cuvinte mai
Poezia se predă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6665_a_7990]
-
a coșmarului cu ochii deschiși, și totodată, în ciuda lipsei de experiență și a naivității firești, o conștiință analitică necruțătoare introspectivă, retrospectivă și prospectivă. În Cecilia obsesia nașterii decăzute în visele ei la un act de defecație precum și înfiorătoarea reprezentare a pruncilor avortați și înecați ca niște pui de pisică în canalele lagunei, coexistă cu întâmplările și personajele vieții diurne: colegele, călugărițele, plimbările în barcă, cei doi maeștri compozitori și profesori, don Giulio și don Antonio Vivaldi. Tiziano Scarpa explorează în Cecilia
O carte, două premii: SUPERMONDELLO și STREGA - 2009 by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/6677_a_8002]
-
pictată între 1963- 1964, având și un iconostas frumos sculptat și pictat. Mai are și o cameră premergătoare, ca un pronaos, pe al cărui perete vestic este pictată (din 1990) imaginea României mari, peste care apare Maica Domnuluii tronând, cu pruncul Iisus în brațe. La slujba de duminică m-am simțit ca într-o oază, din mai multe puncte de vedere. M-am bucurat să aud din nou limba română, după o săptămână în care auzisem numai ivrit, engleză sau rusă
La Ierusalim by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/6628_a_7953]
-
prezintă un risc mare de a suferi blocaje renale în jurul vârstei de 40 de ani, din cauza plumbului asimilat de organism, reliefează, de asemenea, cercetarea. Și femeile însărcinate care se rujează ar trebui să ia în seamă avertismentul, întrucât își expun pruncul la pericolul develoării unor alergii foarte grave. Ce efecte au substanțele nocive din rujuri: Parabenii afectează menstruația și duc la infertilitate. Metacrilatul favorizează apariția bolii Lupus. Plumbul afectează rinichii. Cadmiul nu poate fi eliminat din organism și afectează sistemul nervos
Rujul dăunează sănătății. Ce riscă persoanele care îl folosesc by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/63633_a_64958]
-
un loc aparte îl ocupă obsesia nașterii, decăzute în visele ei la un act de defecație a excrementului (lepădarea fătului îngemănat cu șarpele sugerând biblica asociere dintre femeie, șarpe și moarte). Tot ea nu pregetă să-și reprezinte generațiile de prunci avortați și înecați ca niște pui de pisică în canalele lagunei. Scene înfiorătoare coexistă cu întâmplările și personajele vieții diurne: colegele, călugărițele, plimbările în barcă, cei doi maeștri compozitori și profesori, don Giulio și don Antonio Vivaldi. Aducerea conținutului traumatic
Cecilia vs. Vivaldi by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/6314_a_7639]
-
două femei obligate să conviețuiască într-un apartament de două camere cu o singură bucătărie și înainte și după nașterea copilului uneia dintre ele, și înainte și după ce cealaltă și-a pus în aplicare proiectul de a ucide, din invidie, pruncul, și în timp ce mama va asista la descompunerea fizică lentă, dureroasă, a presupusei asasine, pedepsită cumplit pentru păcatul ei. Numai într-o țară în care pierderea carnetului de partid este un accident atât de grav încât un colonel care tocmai și-
Și despre noi sunt poveștile de groază by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6348_a_7673]
-
tînăr de cascadă/ Să mă spele, să mă-mpartă/ Lacrimă de dor ce iartă/ Și mă vor dalbă chilie - /Anii lui purtați de glie./ Lasă, Doamne, să m-afume/ Curcubeu uitat de lume - / Lasă, Doamne, să mă-nspume/ Ochiul Tău de prunc prin lume” (Sub lumină se coace iertarea). Nu lipsește coarda meditativă, cu sunet intelectualizat, aforistic: „Cuvîntul care m-a născut/ Nu mă va mai vedea/ Niciodată. Inima-i cea/ Carel duce-n mormînt/ Ca ultima ei bătaie” (Jertfelnicie vegetală). Pe
Un poet naivist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4786_a_6111]
-
și pentru cei cărora le convine, și pentru cei care înghit în sec. Nimeni, însă, nu și-ar pune speranțele în copil, dacă viața nu i-a surâs. Nu și le pune nici Caragiale, nesalvând pe nimeni din galeria de prunci tratați cu indiferență, de școlari trași dintr-un examen în altul de orgoliul poziției părintești, de bacalaureați care nu vor ocupa, niciodată, un post pe merit. Așadar, precum o prevede Caragiale, lumea de după Cațavencu și Venturiano nu e mai rea
Caragiale și copiii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4588_a_5913]
-
rinichi. Am avut un accident la pădure. A căzut un buștean peste mine și mi-a strivit rinichiul. A fost anul trecut în noiembrie. Acum mai fac treaba doar așa, prin jurul casei. Numai că soțul nu mai poate nici el, pruncii-s la scoala... trebuie să facem ceva. Eram cu soțul și cu un cumnat, m-au dus cu mașina la spital, la Albă, și m-au operat. Mi-au scos rinichiul, acum mai am doar unul. Nu avem serviciu, nu
Soția salvatorului din Apuseni, strivită de un buștean () [Corola-journal/Journalistic/43694_a_45019]
-
pe mări îndepărtate, în lupte și aventuri, unele inutile și singurul dor care-i mai rămâne, poate țel sau certitudine, este... Ithaca! Insula bătută de valurile Mării Egee, unde fusese „cu siguranță” în tinerețe și unde lăsase o femeie și un prunc. Unde existase fără îndoială! Dorul după sine însuși s-ar putea numi această fugă sau reîntoarcere a lui Ulise, iar noi, în binecuvântata senectute, pe care aproape toți o blestemă, dar cu toții visează s-o ajungă, s-o atingă, vorbim
Nicolae Breban by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5782_a_7107]
-
familia Ilie. Casa lor arăta ca o biserică, cum avea el să povestească mai târziu. S-a născut la 10 aprilie 1912 într-o comună din județul Botoșani. La botez, a primit numele de Constantin. În primele luni din viață, pruncul era mai tot timpul bolnav. Neștiind ce să-i mai facă, mama lui l-a dus la un duhovnic, care a sfătuit-o să dăruiască copilul Maicii Domnului. Atunci, femeia s-a închinat cu lacrimi și a spus plângând: „Maica
Slujbă de pomenire la 15 ani de la moartea părintelui Ilie Cleopa by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/58721_a_60046]
-
se mai întorsese niciodată la școala Chancellor, renunțase la fata pe care o iubea și și-a trăit restul vieții de semi-invalid în singurătate, departe de toți cei față de care se simțea vinovat: nu putuse accepta că această ucidere a pruncilor fusese „ceva lipsit de sens, întâmplător, fără noimă, tragic(...) Acest martir, acest maniac al lui de ce caută cu disperare o cauză mai profundă și găsește răspunsul fie în Dumnezeu fie în sine, sau, într-un mod mistic, misterios, în înspăimântătoarea
O Nemesis, patru Nemeses by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5881_a_7206]
-
fiecărui an pentru anul precedent unui poet român contemporan. Astfel, laureatul primei ediții, Mihai Ursachi, a fost cunoscut cu șase luni înainte, acesta primind laurii pe 15 ianuarie 1992 în biserica Uspenia din Botoșani, biserică în care a fost botezat pruncul Mihail Eminescu. Calea spre normalitate și-a urmat cursul de la ediție la ediție, cu schimbări succesive ale juriului, care a fost format din cinci membri din patru mari centre culturale ale țării, profesori universitari și importanți critici literari, primul laureat
Colecția „Poeți laureați ai Premiului Național de Poezie «Mihai Eminescu»“ by Gellu Dorian () [Corola-journal/Journalistic/5826_a_7151]
-
că știu totul, chiar dacă multe erau niște simple presupuneri, deoarece cu ochii lor vedeau lucrurile doar fragmentar. Ochii ar fi vrut de atâtea ori să se închidă, însă erau sortiți să vadă totul. Au văzut-o pe tânăra femeie cu pruncul ieșind în întâmpinarea vieții. Au văzut bătrâna șchiopătând în urma tinereții ei, au văzut spaime nedezlipite în dosul frunților încrețite și iluzii care se volatilizau într-o clipă. Au văzut bătăuși brutali, care treceau drept cetățeni onorabili, au văzut hoți, care
Miniaturi sibiene () [Corola-journal/Journalistic/5086_a_6411]
-
dilemelor rezolvate ingenios. Intoleranță religioasă e necunoscută. Reprezentanții celor trei biserici, preotul, popa și imamul sunt invocați cu simpatie, dar fără prea multa devoțiune. Ce au ei de spus nu e destul de palpitant. Cartea recomandată de preotul catolic vorbește despre „pruncul Isus într- o limbă greoaie și de neînțeles pentru mine. După câteva zile am abandonat-o. Prefer, de departe, Jack London și aventurile lui Huckleberry Finn scrise de un tip numit Mark Twain.” Altfel stau lucrurile cu Tito. Anual se
Isus și Tito by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5511_a_6836]
-
bun și îi va ierta pe păcătoși. Cartea se încheie, după multe peripeții - cu cuvintele lui Dumnezeu: „... Eu, eu să nu cruț Ninive, marea cetate Ninive, unde se află mai bine de o sută douăzeci de mii de suflete de prunci care nu știu care le este dreapta și care stânga? Și atîtea vite. Spune-mi: eu să n-o cruț?” Petru Creția identifică aici o evoluție a imaginii lui Dumnezeu în mentalul vechilor evrei. În Cartea lui Iona, spune el, apare un
Petru Creția – interpret al Bibliei by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/4500_a_5825]
-
degaje energia interioară. Prima poezie are muzicalitatea eminesciană, pe un tipar popular el însuși lucrat de marele romantic, în sensul unui esențial repetitiv și incantatoriu. Versul e scurt și plin de vocale, suita venind cu un fel de legănare (a pruncului și a mortului, deopotrivă) peste apa care duce „unde nimeni nu mai plînge/ unde nimeni nu mai geme”... Cele două versuri din strofa finală au, în schimb, tăietură argheziană, cu un contrapunct decisiv, definitiv: „Am strigat după-ajutor./ A venit. Era
Recviem by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3295_a_4620]
-
gest nu se pot numi femei, deoarece orice vietate de gen feminin, chiar și vietățile neraționale, adică animalele, au foarte dezvoltat simțul matern. Ele își apără puii lor chiar cu prețul vieții. Dacă o femeie renunță de bună voie la pruncul ce se află în pântecele ei nu poate fi numită nici animal, ci diavol. Adică este o ființă fără de Dumnezeu, fără conștiință", a declarat starețul pentru DC News. Întrebat ce părere are despre doctorii care nu fac întreruperi de sarcină
Paște 2014: Un preot răbufnește în Săptămâna Mare: "Femeia care face avort nu poate fi numită nici măcar animal, ci DIAVOL" by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/36770_a_38095]