1,016 matches
-
în 1815. Prin manevre diplomatice, un bun lider poate crea un mediu în care un stat este obligat să declare război primul, forțând statele din alianțele defensive să vină în ajutorul așa-numitei victime a agresiunii străine. Și capacitatea militară prusacă era mult peste cea a Austriei, iar Prusia era în mod cert singurul stat din Confederație și dintre toate statele germane capabil de a le proteja pe toate de intervenții și agresiuni străine. În 1866, majoritatea statelor germane de dimensiune
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
răzbunare împotriva Prusiei, susținută de diverși aliați germani, Franța s-a văzut singură într-un război împotriva tuturor statelor germane. Reorganizarea armatei de către Roon și strategia operativă a lui Moltke s-au combinat împotriva Franței cu mult succes. Viteza mobilizării prusace i-a uimit pe francezi, iar abilitatea prusacilor de a concentra puterea în anumite puncte, similară cu strategia lui Napoleon cu șaptezeci de ani în urmă, au copleșit armata franceză. Utilizând eficienta rețea feroviară, trupele prusace au fost aduse spre
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
mult succes. Viteza mobilizării prusace i-a uimit pe francezi, iar abilitatea prusacilor de a concentra puterea în anumite puncte, similară cu strategia lui Napoleon cu șaptezeci de ani în urmă, au copleșit armata franceză. Utilizând eficienta rețea feroviară, trupele prusace au fost aduse spre câmpul de bătălie rapid, odihnite și gata de luptă. Trupele franceze a trebuit să mărșăluiască distanțe mari pentru a ajunge la câmpul de bătălie. După câteva bătălii, și anume Spicheren, Wörth, Mars la Tour și Gravelotte
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
denumit-o francezii), a aruncat guvernul francez în haos; energicii adversari ai lui Napoleon au răsturnat guvernul și au proclamat republica. Comandamentul german se aștepta la o propunere de pace din partea francezilor, dar noua republică a refuzat să negocieze. Armata prusacă a asediat capitala Paris până la jumătatea lui ianuarie. La 18 ianuarie 1871, prinții germani și comandanții militari principali l-au proclamat pe Wilhelm „Împărat German” în sala oglinzilor de la Palatul Versailles. În urma tratatului de pace, Franța renunța la regiunile sale
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
adopte, să amendeze sau să respingă legi, dar nu avea dreptul la inițiativă. (inițiativa legislativă era în exclusivitate dreptul cancelarului.) Celelalte state și-au păstrat și ele propriile guverne, dar forțele militare ale statelor mai mici au trecut sub comandă prusacă. Armatele statelor mai mari (cum ar fi regatele Bavaria și Saxonia) s-au reformat pentru a se coordona cu principiile militare prusace, fiind controlate de guvernul federal. Ipoteza "Sonderweg" punea dificultățile Germaniei din secolul al XX-lea pe seama slăbiciunii bazei
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
și-au păstrat și ele propriile guverne, dar forțele militare ale statelor mai mici au trecut sub comandă prusacă. Armatele statelor mai mari (cum ar fi regatele Bavaria și Saxonia) s-au reformat pentru a se coordona cu principiile militare prusace, fiind controlate de guvernul federal. Ipoteza "Sonderweg" punea dificultățile Germaniei din secolul al XX-lea pe seama slăbiciunii bazei politice, legale și economice a noului Imperiu. Nobilimea prusacă posesoare de pământuri, "Junkerii", păstra o parte substanțială a puterii politice din statul
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
Bavaria și Saxonia) s-au reformat pentru a se coordona cu principiile militare prusace, fiind controlate de guvernul federal. Ipoteza "Sonderweg" punea dificultățile Germaniei din secolul al XX-lea pe seama slăbiciunii bazei politice, legale și economice a noului Imperiu. Nobilimea prusacă posesoare de pământuri, "Junkerii", păstra o parte substanțială a puterii politice din statul unificat. Ipoteza "Sonderweg" a atribuit puterea lor absenței unor realizări revoluționare ale claselor medii, sau ale țărănimii împreună cu muncitorii din orașe, în 1848 și în 1871. Cercetările
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
și față de toți cei care se opuneau acestuia și, nu în ultimul rând, martori ai atrocităților față de prizonierii de război. Din experiența frontului au reținut două lecții fundamentale (care au și fost expuse în manifestele lor): Acești tineri refuzau militarismul prusac al Germaniei lui Adolf Hitler și credeau într-o Europă federală care aderă la principiile creștine ale toleranței și dreptății. Citând pe larg Biblia, pe Lao Zi, pe Aristotel și pe Novalis, pe Goethe și pe Schiller, făceau apel la
Trandafirul Alb () [Corola-website/Science/306242_a_307571]
-
și puterea absolută a acestora. Ședințele oficiale au început la 1 noiembrie 1814, fiind purtate între cancelarul Klemens von Metternich al Imperiului Austriac, lordul Castlereagh al Angliei, ministrul de externe al Franței, Talleyrand, țarul Alexandru I al Rusiei și baronul prusac Heinrich Friedrich Karl vom Stein, cel care avea să transfome Prusia într-o mare putere europeană. La au participat delegații din aproape toate statele europene, însă deciziile cele mai importante s-au luat de către marile puteri. Așadar, soarta Europei a
Congresul de la Viena () [Corola-website/Science/304902_a_306231]
-
Bad Pyrmont, Germania de Vest, și a murit într-un spital din Göttingen pe 5 ianuarie 1970. Max Born s-a născut pe 11 decembrie 1882 la Breslau (în prezent Wroclaw, Polonia), care, la momentul nașterii făcea parte din provincia prusacă din Imperiul German, într-o familie de origine evreiască. El a fost unul din cei doi copii ai lui , anatomist și embriolog, fost profesor de embriologie la Universitatea din Breslau, și ai soției acestuia, Margarethe (Gretchen), născută Kauffmann, dintr-o
Max Born () [Corola-website/Science/304893_a_306222]
-
politicii de expansiune a Prusiei din anul 1859. Intrarea Germaniei pe teritoriul chinez a fost înlesnită prin Războaiele opiului, cauza aceastei politici era interesul oamenilor de afaceri germani de a pune pune piciorul în China acțiune colonială sprijinită de marina prusacă. Interese de a intra în China o avea și Marea Britanie, Rusia și Franța care au înființat centre comerciale între anii 1842 - 1899. In anul 1896 guvernul german a hotărât să intre în acțiune pentru a realiza puncte de sprijin pentru
Qingdao () [Corola-website/Science/306473_a_307802]
-
are aproape 9 km2, adâncimea ajunge la 28m. Acest lac 5,5 km lungime și 2 km lățime este intercalate de două golfuri - Paluszek și Kal. Lîngă se află satul Kal în care s-au găsit urmele unei vechi așezări prusace. Un pic mai departe este situat Kalski(un cimitir obelisc din sec. al XVI-lea ). Mic și mlăștinos astfel e descris întreagul lac Kirsajty de peste 2 km2. Inclus în Mamry, se află între lacurile din nordul Mamry și Dargin. Partea
Voievodatul Varmia și Mazuria () [Corola-website/Science/299965_a_301294]
-
reinventat poveștile, folosind trupe special pregătite pentru producerea diversiunilor în armata habsburgică: asasinarea comandanților, răpirea unor persoane de rang înalt, distrugerea depozitelor de muniție, trupe speciale care acționau, de regulă, în spatele frontului. Habsburgii au preluat și ei metoda, răspunzându-le prusacilor cu aceeași monedă. În Oltenia, termenul de panduri a fost introdus de austrieci. În momentul în care au realizat că trupele lor nu reușesc să se impună într-o regiune străină, plină de haiduci care îi atacau când nu erau
Haiduci și panduri din Oltenia () [Corola-website/Science/300002_a_301331]
-
este o regiune în districtul Stade situat pe cursul inferior al Elbei. Ea este cuprinsă între Neuhaus (Oste) la nord și orașul Stade la sud. Până în anul 1932 exista ca districtul prusac „Land ” iar până în 1975 era dioceză evaghelico-luterană cu centrul în Drochtersen, centru care a fost mutat la 1 ianuarie 1976 în Stade. Inițial regiunea era caracterizată prin existența smârcurilor și zonelor inundabile de luncă de-a lungul Elbei. In prezent
Kehdingen () [Corola-website/Science/313120_a_314449]
-
pe versantul sudic al muntelui; el devine rege al Poloniei, și acest eveniment este marcat de un fost obelisc de pe munte. În anul 1756 în războiul de șapte ani armata saxonă capitulează la Liliental, fără să opună rezistență, în fața trupelor prusace sub conducerea lui Frederic cel Mare. La aniversarea a 800 de ani a familiei nobiliare Wettiner s-a ridicat un obelisc nou cu o înălțime de 16 m.
Lilienstein () [Corola-website/Science/313173_a_314502]
-
fost un grad militar din armata câtorva state germane, a Sfântului Imperiu Roman și a Imperiului Austro-Ungar. Rangul este echivalentul gradului de "Amiral" din armata navală a Germaniei. Helmuth Karl Bernhard Graf von Moltke (1800 - 1891) a fost un general prusac, înaintat la gradul de "Generalfeldmarschall", care, timp de 30 de ani, a fost Șeful Statului Major General ("Großer Generalstab") al armatei prusace. Karl Rudolf Gerd von Rundstedt (n. 12 decembrie 1875 - d. 4 februarie 1953) a fost unul dintre "Generalfeldmarschall
General feldmareșal () [Corola-website/Science/313202_a_314531]
-
Amiral" din armata navală a Germaniei. Helmuth Karl Bernhard Graf von Moltke (1800 - 1891) a fost un general prusac, înaintat la gradul de "Generalfeldmarschall", care, timp de 30 de ani, a fost Șeful Statului Major General ("Großer Generalstab") al armatei prusace. Karl Rudolf Gerd von Rundstedt (n. 12 decembrie 1875 - d. 4 februarie 1953) a fost unul dintre "Generalfeldmarschall"-ii din armata germană în timpul celui de-al doilea război mondial.
General feldmareșal () [Corola-website/Science/313202_a_314531]
-
1953, Lehnitz, lângă Berlin) a fost un medic și om de cultură cu vaste interese care a participat la înființarea statului comunist pro-sovietic Republica Democrată Germană. s-a născut într-o familie de evrei la Neuwied și a absolvit gimnaziul prusac în 1907. În perioada 1907 - 1913, a studiat medicina, filozofia și artele la Tübingen, Bonn, München și Berlin. În această perioadă a scris poeme, scurte narațiuni și drame. În 1913, Friedrich Wolf s-a retras din comunitatea iudaică. Friedrich Wolf
Friedrich Wolf () [Corola-website/Science/314544_a_315873]
-
și "Chemische Abhandlungen gemischten Inhalts" (1815). Klaproth a publicat, de asemenea și "Chemisches Wörterbuch" (1807-1810), respectiv a publicat și editat ca redactor o ediție revăzută a lucrării lui "Handbuch der Chemie" (1806). Klaproth a fost membru al "Membri ai Academiei Prusace de Științe." În anul 1795 a fost ales ca membru (Fellow of the Royal Society) al celebrei Royal Society, iar ulterior ca membru din străinătate a " de Științe a Suediei în 1804. Craterul Klaproth de pe Lună este denumit în onoarea
Martin Heinrich Klaproth () [Corola-website/Science/314635_a_315964]
-
guvernul său aprecia altfel situația. Napoleon avea nevoie urgent de o armată mare și a retras trupele franceze din Romă curând după începerea războiului. Guvernul italian nu a reacționat imediat, dar, după ce Napoleon fusese înfrânt și luat prizonier de cartre prusaci, la 1 septembrie 1870, a socotit că poate acționa în siguranță. Victor Emmanuel a trimis o scrisoare Papei, la 8 septembrie, ceradu-i să ajungă la un acord cu guvernul și să accepte pierderea puterii sale patrimoniale, care din 1848, depinsese
Victor Emanuel al II-lea al Italiei () [Corola-website/Science/314713_a_316042]
-
umbrea totuși această victorie și nimeni n-o știa mai bine decît Pius. Lupta pe plan spiritual fusese, poate, cîștigata, dar războiul împotriva lumii seculare fusese pierdut. Nu era numai o metaforă. Lupta era reală, iar francezii, retragîndu-se din fața armatei prusace în august 1870, părăseau Romă în ziua de nouăsprezece. Numai armata de patru mii de oameni a generalului Kanzler mai stătea între integritatea ultimu¬lui papa-rege și armata națională italiană, de pește șaizeci de mii de oameni, a generalului Cadorna
Victor Emanuel al II-lea al Italiei () [Corola-website/Science/314713_a_316042]
-
în apropiere de Dresda, începută pe data de 20 mai 1813 la ora 8:30 și încheiată pe data de 22 mai 1813, spre sfârșitul zilei, a opus armata franceză condusă de Napoleon I unei armate pruso-ruse, conduse de Feldmareșalul prusac Blücher. Cele trei zile de lupte sângeroase s-au încheiat cu victoria la limită a francezilor, privați de o victorie decisivă de manevrele ezitante ale Mareșalului Ney, din data de 21, cât și de lipsa cavaleriei, decimate în urma campaniei din
Bătălia de la Bautzen () [Corola-website/Science/313559_a_314888]
-
-le-Château, purtată în apropiere de Bar-sur-Aube, a opus o armată franceză, sub comanda lui Napoleon I, „armatei Silezie”, aflate sub comanda Feldmareșalului Blücher. Bătălia a fost o întâlnire de trupe, în condițiile în care prusacii își concentraseră forțele, după ce capturaseră un ofițer francez de legătură, care le-a predat ordinele Împăratului către mareșalul Mortier și generalii Colbert și Bordesoulle. Ordinele îi informează pe prusaci despre planul francez și, la fel de important, nu parvin comandanților francezi, astfel
Bătălia de la Brienne () [Corola-website/Science/313581_a_314910]
-
Aceasta este perioada de consolidare a puterii în care s-a aliat cu Otto al III-lea, împăratul Germaniei, în 995 ajutându-l pe Sfântul Împărat Roman în expediția sa împotriva regiunii Luzația. Încercând să-și extindă influența asupra teritoriului prusac, Boleslav a încurajat misiunile de creștinare a ținuturilor prusace. Cea mai faimoasă dintre acestea a fost misiunea lui Vojtech din clanul princiar Slavník din Boemia, fost episcop al orașului Praga. Cunoscut sub numele de Adalbert din Praga la moartea lui
Boleslav I al Poloniei () [Corola-website/Science/313661_a_314990]
-
s-a aliat cu Otto al III-lea, împăratul Germaniei, în 995 ajutându-l pe Sfântul Împărat Roman în expediția sa împotriva regiunii Luzația. Încercând să-și extindă influența asupra teritoriului prusac, Boleslav a încurajat misiunile de creștinare a ținuturilor prusace. Cea mai faimoasă dintre acestea a fost misiunea lui Vojtech din clanul princiar Slavník din Boemia, fost episcop al orașului Praga. Cunoscut sub numele de Adalbert din Praga la moartea lui Adalbert de Magdeburg în 981, misiunea lui Adalbert a
Boleslav I al Poloniei () [Corola-website/Science/313661_a_314990]