1,192 matches
-
un obiect la altul. Desigur, nu trebuie să minimalizăm în sens absolut rezultatele cercetărilor psihanalitice în care o serie de autori văd germenii unei robuste gândiri dialectice, care ar trebui să incite la reconsiderarea și reevaluarea mai profundă a „doctrinei psihanalitice”. Trebuie arătat, în acest sens, că „psihanaliza” a propus spre cercetare noi domenii, ignorate până atunci, cum ar fi: afectivitatea și motivația inconștientă; a dat un impuls interpretării dinamice a fenomenelor psihice; sub raport metodologic, a contribuit la dezvoltarea unei
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
Introducere în psihologia medicală”, 1973, Ed. științifică, p. 60). Alăturându-ne criticilor mențonate mai sus, subliniem și noi insuficiența modalităților de interpretare „behavioriste” și „biologiste”, care reduc semnificația „fenomenului de frustrație” la simplismul ipotezei „S-R” („Stimul-Reacție”), sau la înțelesul psihanalitic de „complex” - adică de factor inconștient, rezutat din conflictul intrapsihic dintre „instanțe” (Sine, Eu, Supra-Eu), sau dintre forțele pulsionale ostile (Libido și Thanatos). Credem, în schimb, că „fenomenul frustrației”, ca orice fenomen psihologic complex, apare și se dezvoltă în cadrul interacțiunilor
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
de nivelul dezvoltării și maturizării bio-psihice și morale a omului. De fapt, această idee, pe care acum doar o enunțăm, va căpăta un contur mai precis în considerațiile imediat următoare. 2. Frustrația în concepțiile psiho-sociale despre personalitate Sub influența doctrinei psihanalitice, o serie de psihologi apuseni de frunte pun accentul, în analiza dinamicii personalității, pe rolul determinant al motivației pur psihologice, găsind sursa fenomenelor de frustrație și conflict, în primul rând, în determinările interioare, proprii „aparatului psihic”. Astfel, concepțiile lui G.
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
individul dirijează agresiunea sa spre exterior, împotriva anturajului, atribuind responsabilitatea unor agenți exteriori. Emoțiile asociate răspunsurilor extrapunitive sunt: mânia, furia, iritația etc. În unele cazuri subiectul va adonta forme subtile de exprimare a mândriei, alteori agresiunea este motivată prin mecanismul psihanalitic al „proiecției”, apărarea fiind explicată prin reauavoință a altuia (acest tip de extrapunitate patologică proiectivă este ilustrat prin „paranoia”). - Răspunsuri „intrapunitive”, în care individul întoarce asupra sa pulsurile agresive, atribuindu-și în mod violent cauza deposidării. Trăirilor afective asociate răspunsurilor
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
reauavoință a altuia (acest tip de extrapunitate patologică proiectivă este ilustrat prin „paranoia”). - Răspunsuri „intrapunitive”, în care individul întoarce asupra sa pulsurile agresive, atribuindu-și în mod violent cauza deposidării. Trăirilor afective asociate răspunsurilor intrapunitive sunt: culpabilitatea și remușcările; mecanismele psihanalitice corespunzătoare sunt „deplasarea” și „izolarea”, iar aspectul patologic al răspunderilor intrapunitive este ilustrat prin „psihastenie” și comportamentul „obsesional”; - Răspunsuri „impunitive”, în care „agresiunea” nu apare ca o forță generatoare: subiectul frustrant încearcă să evite formularea unui reproș fie adresat altora
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
unui reproș fie adresat altora, fie lui însuși, privind „situația frustrantă” într-o manieră conciliantă (adică trecând ușor peste problemă, minimalizând importanța frustrării, declarând că dificultatea era inevitabilă, sau mulțumindu-se cu limitele pe care i le impune obstacolul); mecanismul psihanalitic corespunzător este „reprimarea”, iar aspectul patologic al acestor răspunsuri este reprezentat de anumite manifestări „isterice”. b) În reacțiile de persistență a trebuinței, activitatea sau gândirea rămân dirijate către scop, în vederea împlinirii, printr-un mijloc sau altul, a trebuinței frustrante. aceste
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
puternică încât depășește limitele de rezistență ale subiectului; c) „raționalizarea”, prin care se găsesc pretexte justificative, aparent logice; d) „fantezia” sau „reveria” (mai ușor se poate învinge un obstacol în imaginație, decât în realitate); e) „compensația” (sau „sublimarea”, în termeni psihanalitici), rezultă din încercarea de a „excela acolo unde ești slab”. R.S. Lazarus consideră că diferitele forme de procese „coping” (de acomodare) la frustrare pot fi uprinse în două clase/grupe principale: a) tendințe de acțiuni directe, care se referă, în
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
frustration, extras, 1956. Capul, M., Les groupes réducatifs, 1969, P.U.F., Paris. Ghild, J.L., Waterhouse, J., Frustration and the Quality of Performance, în „Psych. Review”, v. 60, 1953. Clément, Ch.B., Bruno, P., Sčve, L., Pentru o critică a teoriei psihanalitice, trad., 1975, Editura didactică și pedagogică, București. Chircev, A., Premisele psihologice ale formării conduitei morale a elevilor, în „Analele Rom.-sov.”, Seria pedagogie-psihologie, nr. 2, 1959. Ciocârlan, V.C., Raporturile interpersonale, 1973, Editura Politică, București. Cosmovici, A. și colab., Metode pentru
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
o anumită ordine unele față de celelalte (între care există, deci, „frontiere” și „cenzuri” care inhibă și controlează trecerea dintr-un „loc” în altul. Despre această a doua „topică” s-a spus că este antropomorfă. D. Lagache crede, însă, că interpretările psihanalitice ulterioare au fost acelea care au pus în evidență prezența antropomorfismului în funcționarea și geneza „aparatului psihic”, descoperind în el „enclave animiste”. (Les modèles de la personnalité, 1965, P.U.E., Paris. La psychanalise, 1967, P.U.E., Que sais-je?, Paris, p. 43. Psihologia persoanei
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
sfâșie, sunt expresia ostilității, agresivității și ambiției; - molarii, care servesc la masticarea lentă și riguroasă, sunt expresia perseverenței și a solidității; - măselele de minte, care atestă maturitatea, sunt, după cum o indică și numele, expresia rațiunii și a cunoașterii. În studiul psihanalitic al stadiului oral, se ia în calcul un element foarte important: ieșirea dinților. Bebelușul trece de la suptul inofensiv la mușcătura sadică. Apariția dinților, dându-i copilului puterea de a face rău (lui și celorlalți), determină mișcări afective distructive în a
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
se poate realiza cu bucurie și încântare. Drapel Drapelul este un simbol federator și unificator. Inspiră dorința de a se ralia la un grup, la o cauză, la o comunitate. În plus, fiind emblema patriei, drapelul devine, într-o interpretare psihanalitică, simbolul mamei (patria-mamă). Evocă legăturile familiale, dificultatea de a tăia cordonul sau, dimpotrivă, nevoia de întoarcere la rădăcini. Interpretarea se nuanțează în funcție de drapelul țării căreia îi aparține. Atunci, prin metoda liberei asocieri (vezi capitolul IV), trebuie să se întrebe care
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
și descompunerea. Diareea simbolizează pierderea totală de energie, subiectul se golește, atât la propriu, cât și la figurat. Dar excrementele conțin și o forță fertilizatoare, iar bălegarul, utilizat pentru a îmbunătăți culturile agricole, constituie cel mai bun exemplu. În abordarea psihanalitică, excrementele au o semnificație și o funcție simbolică și afectivă foarte importante în structurarea psihicului. Când copilul este educat cu privire la curățenie, în stadiul anal (de la unu la trei ani) se constituie primatul funcției excretoare ca activitate generatoare de plăcere. Dispunând
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
1902; Shott, 1979; Braithwaite, 1989, 2001; Stryker, 1980, 1987, 2004; Mc-Call și Simmons, 1978; Ellestad și Stets; Burke, 1991, 1996; Heise, 1977, 1979, 1989; Higgins, 1987, 1989; Carver și Scheier, 1990, 1996, 1998Ă. 4Ă Teoriile interacționismului simbolic care încorporează ideile psihanalitice adaugă perspectivei interacționismului simbolic analiza mecanismelor psihice de apărare a sinelui în condițiile în care „self-conceptions” nu se confirmă, precum și modificarea trăirilor emoționale în astfel de situații (Freud, 1900; Scheff, 1988, 1990, 200, 2003; Turner, 2002; Tangney, 1995, 2002Ă . 5Ă
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
ceea ce pentru Deleuze și Guattari înseamnă conștiință schizofrenică a corpului, conștiință scindată între sine și fluxul lumii, pentru Merleau-Ponty înseamnă conștiință integră a subiectului în lume. În fine, dacă teoria fenomenologică poate fi interpretată ca exemplu al umanismului antropologic și psihanalitic, teoria psihologiei mașinice poate fi considerată fondatoare a postumanismului care traversează și întrerupe tradiția psihanalizei (umanist-freudieneă. Evidențierea punctelor divergente poate continua, însă ne oprim aici cu acest melanj teoretic. În continuare, formulăm din nou o analiză aplicată pentru a arăta
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
Turkle în capitolul al doileaă, acestea celebrează mediile computerului în ipostaza de eliberare a eului de problemele unității. Mai concret, noile poziții identitare care emerg în contextele biotehnologiei și ale ciberneticii sunt surprinse în ambivalența caracteristică printr-un discurs psihologic, psihanalitic și politic al „dorințelor digitale” (vezi Kemp, 2000aă. De la femeia angajată în spațiile informatice de tipul cyberflâneuse (vezi Hartmann, 2000Ă la femeile care, utilizând ordinatorul în viața de zi cu zi, ajung la un simț pronunțat al identității (vezi Matlow
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
în relație cu propria subiectivitate, ca trupuri și minți interdependente, ca euri multiple. Schizo-analiza este mărturia multiplicității dinamice a umanului și a creațiilor dorinței ca rezultat al inconștientului productivezi Acest tip de analiză este opus de teoreticieni psihoanalizei, adică teoriei psihanalitice monolitice și totalizatoare care nu ia în considerare raportul dinamic, multiplu și fluctuant al subiectului cu lumea. Schizo-analiza devine metoda prin care se acordă prioritate fluxului dorinței productive: dorința care întrerupte permanent ansamblul lumii și al subiectivității, conectând mereu o
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
Nici imaginar, nici simbolic, el este Realul însuși, «imposibilul real» și producerea sa”. (Deleuze și Guattari, 1972, p. 62Ă. Dorința, caracteristică mașinilor dezirante, este un proces preconștient și libidinal, generând un delir mașinic al subiectului uman. Astfel, teoreticienii consideră modelul psihanalitic freudian unul reducționist: toate conținuturile subiectivității depind de logica structurală (oedipiană, fixă, deterministăă a inconștientului. În termeni schizo-analitici, dorința nu mai apare drept o activitate asociativă ca la Freud, ci drept una conectivă, garantând caracterul productiv al libidoului. Prin urmare
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
nepăsător, al jocului cu lumina, cu sentimentul plenitudinii, când "miezul de piersică este plin de sânge"". Analiza poeziei feminine este subtilă, ea urmărește în paralel cu analiza textului un portret psihologic; în cazul Ninei Cassian aproape că realizează o fișă psihanalitică, incursiunea în psihia creatorului presupune o înțelegere profundă a versului ca artă și ca viață. "Nina Cassian este o poetă a iubirii și a morții, a rațiunii, a credinței în "viața de dincolo a poemului"". Restul poeților sunt tratați succint
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de umor. B.C. Cu cine se sfădea cel mai des? J.-F. B. Baillet/Sauvan și Baillet/ Laborit reprezentau niște frumoase afișe de luptă! Baillet îl făcea pe Laborit introvertit și fiecare din-tre ei încerca să-l supună unei analize psihanalitice pe celălalt. Grupul celor Zece era și un spectacol. Fiecăruia îi făcea plăcere acolo. Jacques Robin era sufletul grupului. Ce mă impresiona la el era capacitatea sa de a citi un număr incredibil de cărți! Jacques Robin a însemnat mult
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
de decizie ale responsabililor politici, rasism, durere, liberta-te, mod de funcționare a creierului, comportament masculin-feminin. Schimburi de puncte de vedere despre criza clasei politice a vremii, prezentarea cărții Les Découvreurs (Descoperitorii) de Henri Laborit, discuție în jurul noțiunii de model, noțiuni psihanalitice prezentate de Baillet, expunerea lui Gérard Rosenthal despre marxism, analiza cărții La civilisation au carrefour (Civilizația la răscruce) a lui Radovan Richta vor constitui subiecte-le întîlnirilor din primul an. Prezentarea lucrării lui Radovan Richta făcută de Françoise Coblence 133
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
a gândirii, spre un mai bine atât timp cât suntem preocupați de "Cine vorbește?". În ceea ce urmează am să încerc să prezint "metoda" lui Foucault în scrierea cărților sale, dar nu din perspectiva biografică și auctorială a lui "Cine vorbește?" o reminiscență psihanalitică în gândirea lui Foucault. Despre "metoda" lui Foucault în scrierea cărților sale Cărțile lui Foucault sunt asemenea pânzelor unui strălucit pictor baroc, adept al clar-obscurului. Sunt clare și imanente, atunci când au legături concrete cu o realitate trecută. Sunt obscure (de
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
analitice. A descrie mai "înseamnă, de asemenea, a învăța să vezi, pentru că înseamnă a oferi cheia unui limbaj care stăpânește vizibilul"153. Un discurs este și o serie de vizibile. În analiza unui discurs, Foucault este determinat de anumite precepte psihanalitice, mai ales atunci când se pronunță pentru studierea "intenției subiectului vorbitor, activitatea lui conștientă, ce anume a vrut el să spună sau, de asemenea, jocul inconștient care a ieșit la iveală, împotriva voinței lui, în aceea ce el a spus sau
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
fiind un fel de măști ale unor pure ficțiuni. Așa cum personne în franceză înseamnă persoană dar și nimeni. Eseistul oferă pertinente și cuceritoare grile categoriale, propulsând opera lui Urmuz în cuvenita modernitate a obsesiilor de tip omul-mecanomorf sau omul-pasăre. Fișele psihanalitice aduse la zi de Nicolae Balotă legitimează personajul compozit al lui Urmuz drept un "bastard al omului și animalului", ce se regăsește în imaginea și bestiarui plastic european mai vechi sau mai nou. Ciocul și "ciugulitul" unor arătări ca Grummer
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
în linia lui Kafka sau Lewis Carroll. Farsele agrementate cu mici ceremonii și formule repetitive sunt săvârșite de homunculi care nu-și dezmint logica de copii perverși, de monștrii infantili care joacă non-stop "marea comedie a sfârșitului". Spre a exorciza psihanalitic, nu-i așa, orice cenzură: rațiunea, conștientul, convențiile social-morale, culturale, artistice. Nu altceva au făcut copiii teribili optzeciști spre a veșteji cele mai sus pomenite, supradimensionate de decalogul ideologiei comuniste. Duhul rău ce stăpânește lumea lui Urmuz, provocând "mutații contra
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
cheia puterii sufletului, a spiritului deci. Ne sunt propuse, în afara capitolului de "Preliminarii", șase eseuri convergente într-o sinteză interdisciplinară, la granița dintre limbaje: cel general medical, psihologic și psihiatric, și cel al creației artistice, al expresiei. Detalii anatomice, antropomorfice, psihanalitice și filosofice, luminate preponderent de steaua polară a rațiunii și a raționamentului, concură în a descifra personalitatea umană a poetului. Nu lipsesc amănunte referitoare la înfățișarea fizică (pe baza unor fotografii, inclusiv apocrife), comentariile grafologice pe diverse manuscrise în funcție de etape
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]