1,976 matches
-
primar Voința pură sau Idealul moral Conștiința de sine, regulile morale, responsabilitatea Inconștientul bazal, primitiv Din cele de mai sus, reiese faptul că nu se pot nota diferențe majore, semnificative, În ceea ce privește modelul de organizare a aparatului psihic al personalității În Psihanaliză și În Psihologia Morală. Ceea ce deosebește aceste domenii sunt semnificația și dinamica pe care fiecare dintre le atribuie aparatului psihic, În raport cu conștiința morală. Structura conștiinței morale Conștiința morală are o structură complexă. În cadrul organizării acesteia, R. Le Senne distinge următoarele
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
un caracter rigid și inadaptabil În raport cu situațiile vieții, fapt care-l plasează În registrul anormalității psihice. Mai există și o a treia eventualitate, când Eul poate avea un caracter negativ de factură perversă, plasându-l În registrul antivaloric al imoralității. Psihanaliza vorbește despre stadiile de dezvoltare ale persoanei, luând drept criteriu de referință maturizarea pulsională a individului. În cazul acesta, accentul se pune pe pulsiunile Inconștientului. În cazul formării psiho-morale a Eului nu mai sunt luate drept criterii de referință pulsiunile
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
și de factori educaționali, impuși acestuia. Din aceste considerente etapele formării psiho-morale ale Eului sunt corelate direct cu evoluția Supra-Eului său moral, având prin aceasta un alt aspect și o altă semnificație În comparație cu „stadiile de dezvoltare pulsională” ale Inconștientului din psihanaliză. Aceasta Întrucât persoana umană este și „ființă morală”, nu numai „subiect al apetențelor” și al „pulsiunilor primare”, pe care natural că nu le excludem și nici nu le minimalizăm importanța, dar numai o corelare Între Supra-Eu și Inconștient este singura
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
bolnavii schizofrenici sau În cursul depresiilor melancoliforme grave. Egoismul este o trăsătură naturală și necesară a Eului personal, o caracteristică psihologică și morală a acestuia, care trebuie Înțeleasă și acceptată ca fiind În raport cu instinctul de conservare. Acesta ar corespunde În psihanaliză cu Eros, sau pulsiunea de viață, care se opune lui Thanatos, sau pulsiunea de moarte. Prin aceasta stabilim net diferența, din punct de vedere psihologic și moral, Între semnificația perversă a egoismului, ca viciu moral exprimat sub diferite forme, directe
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
sunt descrise „situațiile deschise” din sfera psihologiei morale, În care apar și se manifestă mecanismele de afirmare ale Eului. Din punctul de vedere al psihologiei morale, mecanismele de afirmare ale Eului sunt complementare mecanismelor de apărare ale Eului din sfera psihanalizei. Mai mult decât atât, mecanismele de apărare apar În cazul „situațiilor-limită”, pe când mecanismele de afirmare apar În cazul „situațiilor deschise”. Aceste două grupe de mecanisme ale Eului sunt, prin urmare, complementare și În nici un caz contradictorii. În cazurile la care
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
dincolo, să iasă de sub semnul determinării limitative și să intre În sfera eliberării nelimitate. Se poate vedea din cele de mai sus că modul În care sunt puse problemele persoanei umane În Psihologia Morală diferă destul de mult de cele ale psihanalizei. Acest aspect, asupra căruia s-a mai insistat deja, iese deosebit de bine În evidență atunci când sunt discutate formele de afirmare ale Eului, În raport cu mecanismele de apărare ale acestuia. Dacă mecanismele de apărare vizează protejarea În fața unui pericol sau realizarea ocolită
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
naturale ale corpului, sau strâmt, subliniindu-le sau punându-le În evidență. Culoarea are semnificație emoțională, sobră sau provocatoare. Ce este comun celor două accesorii de imagine, cosmetica și costumul, din punctul de vedere al psihologiei morale, dar și al psihanalizei? Dincolo de faptul că ambele sunt achiziții ale istoriei umanității, apărute odată cu civilizația și evoluând În paralel cu ea, ele sunt, din punct de vedere psihanalitic, forme sublimativ-mascate ale Eului de a se pune În valoare, de a se Înfățișa. Pe
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
considerente credem că orice analiză a imaginii Eului nu trebuie să omită cele două aspecte: masca și accesoriile imaginii acestuia. Un ultim aspect legat de imaginea Eului este reprezentat prin diferența de identitate sexuală. În acest punct, cele două domenii, Psihanaliza și Psihologia Morală, par că se Întâlnesc. Identitatea sexuală este prezentată, În formă sublimată, atât În masca persoanei, cât și În accesoriile imaginii acesteia. Diferențele de costum sunt legate de sublinierea apartenenței individului la o anumită identitate sexuală. În plus
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
traversarea experienței eșecurilor morale, suferință, umilință, Înstrăinare și despărțire. Cazul fiului rătăcitor este o temă de Psihologie Morală, care are la baza ei unul din principalele motive ale religiei și eticii creștine: relația tată - fiu. Din punctul de vedere al psihanalizei, relația tată - fiu este normată de situația oedipiană. Explozia protestatară, ca dorință de eliberare a fiului de sub autoritatea tatălui, este explicată de psihanaliză prin actul de negare de către fiu, a tatălui, ieșirea acestuia de sub autoritatea paternă, care se Încheie cu
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
unul din principalele motive ale religiei și eticii creștine: relația tată - fiu. Din punctul de vedere al psihanalizei, relația tată - fiu este normată de situația oedipiană. Explozia protestatară, ca dorință de eliberare a fiului de sub autoritatea tatălui, este explicată de psihanaliză prin actul de negare de către fiu, a tatălui, ieșirea acestuia de sub autoritatea paternă, care se Încheie cu identificarea fiului cu tatăl. Este o Împlinire a fantasmelor și idealurilor virile. Din punctul de vedere al creștinismului, Fiul nu se desparte zgomotos
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
și fiu există un singur tip de relație: iubirea. Din acest motiv, competiția și, În final, conflictul oedipian sunt excluse. Competiția și conflictul dintre generații sunt Înlocuite cu continuitatea dintre generații. Ca doctrină explicativă a procesului de formare a personalității, psihanaliza se Întemeiază pe complexul lui Oedip. El este valabil În ceea ce privește explicarea dinamicii etapelor de formare și de maturizare ale pulsiunilor Inconștientului. Putem oare prelua și aplica acest concept În Psihologia Morală, așa cum se poate vedea din exemplul celor două cazuri
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
și regretul bolnavei de a-l fi pierdut. De regulă, durerea corporală este resimțită În anumite regiuni bine localizate ale corpului, care au fost cândva sediul plăcerii deosebit de intense, de care ulterior individul a fost lipsit. Se poate vedea importanța psihanalizei În explicarea semnificației simbolice a durerii. Din punct de vedere psihanalitic, durerea este un fenomen strâns legat de sadomasochism. Orice durere localizată Îl face pe bolnav să-și pipăie organul sau zona dureroasă, să o maseze. Acest gest are semnificația
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
superficială, tactilă, fie despre plăcerea procurată de sensibilitatea profundă, viscerală. În ambele situații, plăcerea este o stare primară, imediată a organismului. Ea este legată de satisfacerea unor nevoi, a unor apetențe, corespunzând În sensul acesta cu pulsiunea libidinală din sfera psihanalizei. În această privință, trebuie Însă făcute niște diferențe de nuanță. Plăcerea superficială, tactilă este legată În primul rând de sensibilitatea exterioară, obținută prin contactul corpului cu obiectul plăcerii. Plăcerea profundă, viscerală este legată de satisfacerea apetențelor instinctuale primare (foame, sete
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
situația oedipiană. Persoana umană este atrasă de celălalt, nu numai În virtutea unor pulsiuni primare, de natură sexuală, ale Inconștientului, ci și În virtutea pulsiunilor secundare, de factură morală, valorică, ale Supra-Eului. Așa cum există o situație oedipiană descrisă de S. Freud În psihanaliză, trebuie să admitem că există și o situație prometeică În psihologia morală. Situația prometeică nu este un complex. Eu nu mă simt atras de un anumit model uman ideal În mod forțat. Eu nu lupt Împotriva acestuia, pentru a mi
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
ceea ce ne surprinde, ne uimește și nu putem Înțelege imediat, se află o ordine necunoscută, pe care Încă nu am descoperit-o. Aceste aspecte sunt extrem de frecvente În psihologie, iar una dintre sarcinile Psihologiei Morale, ca de altfel și a Psihanalizei, este de a le descifra și de a le pune În valoare. 19 DUBLUL PERSOANEI ȘI CUPLUL Dualitatea ființei umane Aparent, ca Înfățișare, persoana se prezintă ca fiind unică și unitară. În realitate Însă, ea nu este așa. Orice individ
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
criteriul valorilor culturale pe care le exprimă. În sensul acesta, Nietzsche descrie tipul apolinic și tipul dionisiac, la care, O. Spengler va adăuga ulterior tipul faustic. Th. Carlyle idealizează aceste tipuri umane după criterii pur valorice, descriind „tipologiile eroice”. În psihanaliză, C.G. Jung face o sinteză a datelor oferite de valorile culturale și pulsiunile individuale, izolând tipul introvert și tipul extravert. La aceste două tipuri, H. Rorschach va adăuga tipul coartat sau retractat. Acestea au Însă, În primul rând, un pronunțat
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
adaugă un al treilea tip fausticul, al ființei umane neliniștite, frământate interior, dornică de a se autodepăși, cel care caută negând, care luptă Împotriva limitelor, tipul care aspiră spre deschidere. C.G. Jung, plecând din dubla perspectivă a culturii și a psihanalizei, delimiteză la rândul său două tipuri: tipul prometeic și tipul epimeteic. Tipul prometeic corespunde modelului uman și de viață caracterizat prin prudență, măsură, dar și prin dăruirea de sine până la sacrificiu, tipul introvert. Tipul epimeteic corespunde modelului uman și de
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
prefacere a materiei. Iar materia persoanei este corpul, așa cum la Virgiliu spiritul universal, pancosmic, mișcă lumea, care este materia sa. O trecere de la cosmic la uman. Cele două exemple analizate mai sus sunt completate În planul psihologiei, mai exact al psihanalizei, prin tezele lui S. Freud. Conform acestuia, energia psihică este o potențialitate cantonată În sfera inconștientului. Ea este mobilizată prin descărcarea pulsiunilor, purtătoare de tensiune, În planul eului conștient, pe care-l mobilizează. Astfel, Întreaga noastră viață sufletească este o
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
nici nu pot exista sau nu se pot manifesta independent. Persoana este, prin energiile sale interioare, atât suflet, cât și spirit. Ele sunt inseparabile și au caracter de complementaritate. Acceptând acest aspect, psihologia morală aduce o importantă contribuție care completează psihanaliza. Actele umane, conduitele nu sunt reductibile la dinamica pulsiunilor inconștientului, ci ele depind și de factorii pulsiunilor spirituale ale supraeului. Este un lucru foarte important, care „scoate” persoana de sub imperiul inconștientului, plasând-o În registrul valorilor morale ale supraeului. Ajunși
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
semnificația. Gura reprezintă „organul apetențelor primare”. Ea este „primul organ al plăcerii” la copilul nou-născut, reprezentând organul prin care se realizează actul suptului. Suptul este „plăcere tactilă”, dar și „plăcere gustativă”. Această „funcție primară”, deosebit de complexă a gurii reprezintă În psihanaliză „stadiul oral” al dezvoltării și evoluției pulsionale a persoanei (S. Freudă. Gura reprezintă, dincolo de „anatomia” și „fiziologia” ei și semnificațiile psihologice și morale, fiind din punct de vedere simbolic, dar și În calitatea de „acțiune/comportament” practic, un „organ al
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
pierderii suportului psihologic și moral pe care-l avea În interiorul cuplului respectiv. Conflictele generează situații complexuale, pe care le trăiesc partenerii cuplului ca urmare a conflictelor dintre ei. Trebuie făcută Însă distincția Între semnificația complexelor din punctul de vedere al Psihanalizei, și semnificația conflictelor morale din punctul de vedere al Psihologiei Morale. Redăm comparativ mai jos aceste aspecte. Tratat de psihologie morală Psihanaliză Psihologia Morală Complexe Conflicte morale Au origine exterioară. Reprezintă pulsiuni refulate, nesatisfăcute. Sunt contrarii principiului plăcerii Încarcă tensional
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
acest caz, orice prejudiciu este o descărcare pulsională, În care distingem mai multe registre ale acțiunii psihologice. Semnificația prejudiciului Dacă am stabilit că prejudiciul este o acțiune psihologică complexă, cu mai multe aspecte, să analizăm care este semnificația acesteia. Psihologia, Psihanaliza și Morala vin ca să explice aceste aspecte. Din punct de vedere psihologic, și În special psihanalitic, orice fel de prejudiciu, ca acțiune psihologică, are la baza sa o vectorializare a pulsiunilor agresive ale individului către un obiect, o persoană, un
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Flammarion, Paris, 1935. 28. Dubois, P. L’education de soi-meme. Masson, Paris, 1922. 29. Dupreel, E. Traite de morale. Voi. I-II. PU, Bruxellees, 1967. 30. Enăchescu, C. Tratat de igienă mintală. E. D. P., București, 1996. 31. Enăchescu, C. Tratat de psihanaliză și psihoterapie. E. D. P., București, 1997. 32. Enăchescu, C. Tratat de psihopatologie. Ed. a Ii-a. Editura Tehnică, București, 2001. 33. Enăchescu, C. Socrate. Ed. Odeon, București, 1994. 34. Enăchescu, C. Experiența vieții interioare și cunoașterea de sine de la Socrate la
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
a contribuit la receptarea unor importante lucrări de poetică, estetică și teorie literară, precum cele ale lui Michel Butor, H.-R. Jauss, Lucien Goldmann, Mikel Duffrenne, Jean Starobinski, Jean Rousset, a adus în atenție teoria poeziei ca montaj, poetica antiromanului, psihanaliza literară, structuralismul, texte de Eugen Ionescu, Salvador Dalí, Nathalie Sarraute. Alte rubrici permanente: „Cronica plastică”, semnată de Valentin Hossu, Emil Manu, Adrian Beldeanu ș.a., „Cronica limbii”, unde Constantin Otobâcu dezbate probleme de oralitate și stil, dezvoltă analize semantice și simbolice
SAPTAMANA CULTURALA A CAPITALEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289478_a_290807]
-
la o diferențiere a domeniilor de interes privind nebunia, considerată atât ca boală psihică, cât și ca problemă de interes moral sau de reflecție filosofică. În plan medical cea mai importantă răsturnare a problemei a adus-o S. Freud prin psihanaliză, care, „medicalizând” pasiunile, le scoate definitiv din domeniul filosofiei, integrându-le în sfera medicinei, a psihiatriei și a psihologiei, prin convertirea lor în pulsiuni. Fenomenele considerate altădată pasiuni rămân obiectul moralei și al filosofiei, iar pulsiunile devin obiect de studiu
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]