1,943 matches
-
în „Universul literar” (1926) „actul provincial” Primăvara ce s-a dus, tentativă de dramă psihologică degajând o delicată poezie melancolică. Piesa Domnișoara Nastasia evocă, asemenea ciclului romanesc Bariera, dar cu un plus de tragism și cu mai nuanțate sondări ale psihicului, mahalaua, văzută altfel decât la I. L. Caragiale, dar la fel de complex cum o adusese pe scenă celălalt promotor al comediei tragice, Mihail Sorbul. Amintind și umanitatea din Azilul de noapte de Maxim Gorki, protagoniștii - Nastasia, Vulpașin -, firi aprige, pasionale, având ceva
ZAMFIRESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290697_a_292026]
-
societatea interiorizată) și Eul care se autoamăgește pentru a se proteja. Din punct de vedere sociologic stima de sine apare ca un construct social uneori fiind confundată în evoluția să cu dezvoltarea conștiinței morale. Stima de sine acționează la nivelul psihicului prin procesele de identificare, interiorizare și adaptare (Tap, 1998). Ch. Cooley (1998) avansează o ipoteză conform căreia stima de sine este o construcție socială. Evaluarea propriei persoane este dirijată de interacțiunile sociale și lingvistice cu cei din jur, începând încă
STIMA DE SINE - O COMPONENTĂ FUNDAMENTALĂ A PERSONALITĂŢII ADOLESCENTULUI. In: Arta de a fi părinte by Georgiana Prepeliţă () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1394]
-
devenind un om de știință și un umanist. Mesajelor privind relația de cunoaștere dintre omul de știință ca expert și justiție Îi dau viață coordonatele eticoștiințifice ale expertizei medico-legale psihiatrice prin ceea ce s-a numit „naturalizarea epistemologică de cunoaștere a psihicului uman”, justificată de multitudinea situațiilor din lumea vie, inclusiv mentale, ca și de criteriile etico științifice ce o promovează. Se stabilesc astfel punți epistemice Între actus reus și mens rea, care, deseori, depășind dreptul, promovează drepturile omului la reinserție socio-umană
COORDONATE ETICO - ŞTIINŢIFICE ALE EXPERTIZEI MEDICO - LEGALE PSIHIATRICE. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Gh. Scripcaru, V. Astărăstoae, I. Agrosoaie, C. Scripcaru () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1481]
-
dezvoltării. Condiția dezvoltării este ca acel factor să acționeze asupra individului, care la rândul său să reacționeze intrând în interacțiune ca bază a propriei activități. “Prezențe indiferente (obiecte, membri ai familiei, profesori, relații sociale etc.) nu stimulează, nu transformă universal psihic al cuiva” <footnote Luminița Iacob, (995), Psihopedagogie pentru examenul de def. și gr. Did. II, Ed. Spiru Haret, Iași, p. 38 footnote> Datorită diversității extreme a conținuturilor mediului, a formelor și mijloacelor în care se prezintă, a fost necesară o
Bunicii ca părinţi de substituţie by Mariana Carcea, Ana Haraga, Didita Luchian () [Corola-publishinghouse/Science/393_a_761]
-
filosofii esoterice și până la concepții psihologice moderne a fost dezbătută idea nevoiei umane fundamentale, aceea a Împlinirii afective care oferă individului sentimentul de siguranță a spațiului vital (cuplu, familie, grup social), la toate nivelele existențiale (fizic, psihic, spiritual). Jung descria psihicul ca o “...anima media natura, o ființă unificatoare a contrariilor, care nu este niciodată Întegră În individ fără raportarea față de o altă persoană”. Individul neraportat nu dispune de o totalitate, căci nu o poate atinge decât prin suflet, care nu
COMPORTAMENTUL SOCIAL-AGRESIV CA MANIFESTARE A FRUSTRĂRII AFECTIVE. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Bivol O., Magda Luchian () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1474]
-
mai în vârstă; victime vârstnice, care depind de sănătatea mentală, de modul de implicare în realitatea înconjurătoare, de gradul de adecvare a relațiilor individuale psiho-voliționale; dependenții de alcool și stupefiante, cei din urmă fiind expuși în primul rând autovictimizării; imigranții, psihicul acestora fiind afectat de probleme de ordin comunicațional, de lipsa mijloacelor materiale și de ostilitatea băștinașilor; etnicii care se confruntă cu problema integrării sociale din partea lor, și a discriminării rasiale din partea majoritarilor; indivizii normali dar cu inteligența redusă, nu au
ASISTENŢA COPIILOR VICTIME A INFRACŢIUNILOR by GEORGE COSMIN DIACONU () [Corola-publishinghouse/Science/334_a_638]
-
fiecare dintre aceștia, depinzând de condițiile sau de momentele variabile ale existenței. Efectul victimal este mijlocit de relația anterioară, simultană sau posterioară dintre victimă și agresor, reacțiile victimei fiind rezultatul acceptării sau refuzului scopului relației, a reflectării acestui scop în psihicul victimei. În mod receptiv, atitudinea victimei și a agresorului devine esențială în comportamentele individuale și în stimulii, împrejurările sau stările care comandă aceste comportamente. Factorii de risc natural. Comportamentul victimei este justificat în mod obiectiv de modul de înțelegere a
ASISTENŢA COPIILOR VICTIME A INFRACŢIUNILOR by GEORGE COSMIN DIACONU () [Corola-publishinghouse/Science/334_a_638]
-
este însă corelat cu punctul de vedere psihopatologic, întemeiat pe înțelegerea suferinței bolnavului. Ceea ce le reunește este faptul că atât boala somatică, cât și boala psihică sunt atribute ale persoanei umane, care cuprinde în structura ei atât somaticul, cât și psihicul. În plus, și într-o situație și în alta, fie că este vorba de boala somatică sau de boala psihică, suferința este reprezentată și trăită de individ în planul conștiinței sale, ca pe o stare de alteralitate a normalului. Ceea ce
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
pe care o opunea moralei, filozofiei, sociologiei și teologiei. Nebunia avea semnificația unei pervertiri prin păcat a spiritului fiind obiectul unor terapeutici specializate de exorcism. Psihiatria va restabili comunicarea cu bolnavul mintal, iar psihoterapia va inaugura perspectiva unei restaurări a psihicului prin mecanisme și forțe sufletești. În felul acesta, psihiatria va reevalua „nebunia” și va da „nebunului” statutul de „bolnav mintal”, reintegrându-l prin intermediul medicinei, în ordinea umană și suprimând în felul acesta „ruptura” dintre bolnav și societate. Atitudinea societății de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
este destul de greu a-l defini sau considera ca pe ceva exclusiv „interior persoanei”, ca opus „lumii externe”. Sufletul este mai mult chiar decât realitatea vie a existenței trupești și temporale a persoanei umane. Dacă vom încerca să stabilim granițele psihicului, ale Eului, va fi destul de greu să le fixăm atât în raport cu „interioritatea”, cât și cu „limitele externe” ale trupului fizic al persoanei. Psihicul nu este doar ceva care se află „în interiorul meu”, ci el se află în egală măsură și
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
decât realitatea vie a existenței trupești și temporale a persoanei umane. Dacă vom încerca să stabilim granițele psihicului, ale Eului, va fi destul de greu să le fixăm atât în raport cu „interioritatea”, cât și cu „limitele externe” ale trupului fizic al persoanei. Psihicul nu este doar ceva care se află „în interiorul meu”, ci el se află în egală măsură și „în afara mea”. Prin aceste atribute psihicul are caracterul unei realități aparte. Existența psihică a prezentului este în permanență împletită cu „non-prezența-viitorului” și cu
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
greu să le fixăm atât în raport cu „interioritatea”, cât și cu „limitele externe” ale trupului fizic al persoanei. Psihicul nu este doar ceva care se află „în interiorul meu”, ci el se află în egală măsură și „în afara mea”. Prin aceste atribute psihicul are caracterul unei realități aparte. Existența psihică a prezentului este în permanență împletită cu „non-prezența-viitorului” și cu „non-mai-existența-trecutului”, sau cu ceea ce s-a consumat și cu ceea ce se va consuma (H. Tellenbach). Existența psihică este mereu împletită cu trecutul și
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
este în permanență împletită cu „non-prezența-viitorului” și cu „non-mai-existența-trecutului”, sau cu ceea ce s-a consumat și cu ceea ce se va consuma (H. Tellenbach). Existența psihică este mereu împletită cu trecutul și viitorul care se întâlnesc în momentul prezentului. Prin aceasta psihicul se înfățișează cu o structură și o dinamică pur temporală. Trebuie avut în vedere faptul că sufletescul nu este dat doar ca existența mea proprie, personală, ci el este și coexistența contemporană, actuală a lui „Tu”. Fiecare întâlnire este o
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
resimte un „Eu”. Existența psihică este în mod primar realitatea ta însăți. Evenimentul întâlnirii este însăși realitatea propriu-zisă. „Existența sufletească” este determinată, după H. Tellenbach, de următoarele aspecte: „trupesc”, „lumesc”, „temporal”, „întâlnire” și „limbaj”. Unitatea acestor aspecte rezidă în conceperea psihicului ca pe o realitate bine conturată a existenței în lume a persoanei umane. Să analizăm aceste aspecte ale vieții sufletești. 1) Trupescul (Leiblichkeit) Existența (Dasein) umană în lume înseamnă, în primul rând, o existență trupească (Leib-sein). Datorită realității noastre trupești
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
celuilalt”, al lui „Tu”, în raport cu mine („Eu”). Trupescul nu este numai prezență în lume, ci în același timp el este și prezența noastră împreună cu ceilalți (Mit-ein-andersein). Prezența trupească a celuilalt o simțim în acțiunea noastră comună, în cadrul contactelor noastre cotidiene. Psihicul este, în cazul acesta, acel „a-fi-împreună” în cadrul comportamentului comun a două persoane. Un asemenea exemplu îl oferă jocul, ca formă de manifestare a lui „a-fi-împreună” din punct de vedere trupesc al persoanelor. În cazul dansului este realizată identificarea totală a
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
este, în cazul acesta, acel „a-fi-împreună” în cadrul comportamentului comun a două persoane. Un asemenea exemplu îl oferă jocul, ca formă de manifestare a lui „a-fi-împreună” din punct de vedere trupesc al persoanelor. În cazul dansului este realizată identificarea totală a psihicului cu trupul. Arhitectura creează și ea un spațiu pentru desfășurarea co-prezenței noastre trupești. Spațiul arhitectonic este un spațiu existențial și de mișcare pentru ființă ca „trup”. Acest lucru este valabil atât pentru clădiri, cât și pentru topografia orașelor. Un domeniu
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
desfășurarea co-prezenței noastre trupești. Spațiul arhitectonic este un spațiu existențial și de mișcare pentru ființă ca „trup”. Acest lucru este valabil atât pentru clădiri, cât și pentru topografia orașelor. Un domeniu aparte îl reprezintă sfera sexualității. În cazul acesteia identitatea psihicului cu trupul se realizează între „mine” (Eu) și „celălalt” (Tu) având caracterul unei întâlniri cu semnificație de completare reciprocă. 2) Lumescul (Welthaftigkeit) Sufletul este realitatea existenței noastre trupești, temporale, în această lume. În sensul cesta lumescul ne apare ca o
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
în sfera psihopatologiei. Se poate spune, în sensul acesta, că realitatea fiecărui om este concentrată în realitatea orizonturilor sale temporale. 4) Întâlnirea Existența sufletească nu ne este dată ca ceva primar sub forma unei existențe obiective. O cunoaștere elementară a psihicului necesită două surse: a) interiorizarea propriei mele existențe, în sensul de uimire că „Eu sunt”; b) experiența celuilalt, a lui „Tu” din cadrul întâlnirii. Întâlnirea mea cu tine permite înțelegerea realității psihice privită dinspre un „Tu” către un „Eu”. Întâlnirea este
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
-l simultaneitatea celor două persoane puse una în prezența alteia prin intermediul comunicării. În cazul întâlnirii eu descopăr lumea, atât din perspectiva mea (Eu), cât și din perspectiva celuilalt (Tu), putând în felul acesta să mă privesc și „cu alți ochi”. Psihicul devine astfel realitatea întâlnirii dintre un „Eu” și un „Tu”. Existența umană, atât în stare normală, cât și patologică, este permanent marcată de riscul și de aventura întâlnirilor. Domeniul fenomenelor psihice, precum și sensul acestora, este în mare măsură determinat de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
boala, exprimată printr-o simptomatologie vizibilă, combinată cu ceea ce rezultă dintr-o analiză verbală. Rezultatul gândirii clinice este „tabloul bolii”. Tabloul are o dublă structură: vizibilă și lizibilă, spațială și verbală. El reprezintă ceea ce ochiul clinicianului surprinde la corpul sau psihicul persoanei bolnavului. Rezultă o combinație dintre „vizibil” și „enunțial”. În felul acesta, plecând de la funcția sa aparent analitică, tabloul clinic are rolul de a repartiza vizibilul în interiorul unei configurații conceptuale deja dată (M. Foucault). 3) Idealul unei descrieri exhaustive constituie
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
cerebrale, în cursul tulburărilor stării de conștiință vigilă (stări crepusculare, delir, epilepsie), în cursul tulburărilor de memorie. Tulburările de conștiință În psihologie conștiința se definește ca fiind starea dintr-un moment dat a sumei de informații pe care le cuprinde psihicul în conformitate cu care spiritul le ordonează sau se lasă ordonat de acesta (J. Sutter). După J. Delay, conștiința reprezintă „funcția vigilă” și ea comportă diferite grade ierarhice după cum urmează: a) inconștientul, realizat în cursul somnului; b) subconștientul, domeniu al actelor și
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ele apărând ca manifestări clinico-psihiatrice secundare ale acestora. Ca și în cazul afecțiunilor psihosomatice, existența grupului de psihoze exogene ne obligă din punct de vedere psihopatologic să avem o viziune de factură „unitară” a personalității, viziune, în care raportul „somatic/psihic” nu mai este separat ci el trebuie înțeles ca un echilibru structurat și dinamic al organizării persoanei umane, ca o relație de interdependență. Intersectarea în sfera patologiei a tulburărilor psihice cu cele somatice, demonstrează ca cele două sectoare ale organizării
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
grupe de simptome psihopatologice, specifice schizofreniei, mai sus menționate, se mai adaugă și un grup de simptome fizice, din sfera somatică. Acestea au suscitat interesul specialiștilor, dar au generat și controverse, întrucât revelează mecanisme care aduc în discuție relația somatic/psihic în psihopatologia psihozelor în general, cu specificare în acest caz, pentru schizofrenie. Cel mai important și frecvent aspect, din seria la care facem referință, este relația care există între tuberculoza pulmonară și schizofrenie. Frecvența tuberculozei pulmonare la bolnavii psihici, în
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ordin fizic sau psihic) trăite de persoana bolnavului, interiorizate de acesta și „exprimate” clinic prin suferințe somatice. Existența, universal recunoscută și admisă, a patologiei psihosomatice, pune în discuție însăși „modelul tradițional de gândire medicală”. Acesta se întemeia pe dualismul somatic/psihic, considerat ca reprezentând cele două părți constitutive ale organismului uman, ale individului, fundamental opuse și diferite din punct de vedere clinico-medical. Patologia psihosomatică, aduce în discuție efectul factorilor emoționali în geneza unor afecțiuni somatice, tipul de reacție somatica al persoanei
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
se pune este de a ști dacă soma și psyché sunt sau nu părți distincte ale persoanei, cum sunt unite și cum se influențează acestea reciproc. De fapt, aceasta este întreaga problemă a psihosomaticii, în realitate coexistența somaticului și a psihicului, dovedesc că ele sunt inseparabile și complementare. Omul concret este o unitate somato-psihică, fapt admis de specialiști. G.R. Heyer (1932) afirmă că „lumea somatică și lumea psihică nu sunt separate, ci trebuie să le considerăm ca pe două forme de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]