815 matches
-
sentiment vital, un alt grad de intensitate al spaimei sau al sublimării, variind de la bucuria supremă pînă la tortura infernală. Bază misterioasă a spațialității materiale a somei și a universului psihic trăit de fiecare, Esența-suflet nu participă la temporalitatea vieții psihosomatice. Numele simbolic al "modului" său de existență este "eternitatea", iar imaginea cea mai corectă a eternității nu este deloc prelungirea la infinit a timpului aparent, timpul care se scurge la nesfîrșit din trecut spre viitor. Singura imagine care corespunde eternității
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
închis în acesta; el nu continuă să trăiască în timp, întrucît nu a avut niciodată un început temporal. Dar el nici nu dispare, din cauză că nu a apărut; ceea ce a apărut și a dispărut nu este decît expresia lui manifestă: organizarea psihosomatică, senzațiile și acțiunile sale, sentimentele și gîndurile, toate amintirile vieții trăite în spațiu și timp. Chiar și spațiul și timpul nu erau decît o apariție. Existența reală a acestei apariții individuale avea un început, o durată și un sfîrșit. Sufletul
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
interioară "era oarbă" sau a căror judecată "era surdă". El îi deșteaptă chiar și pe cei "cu moartea în suflet". La aceste "miracole" datorate forței cuvîntului sau a exemplului său capabil să învie elanul, se adaugă vindecări ale unor maladii psihosomatice datorate adesea cine nu știe acest lucru? sugestibilității psihologice și care cedează la contrasugestii. (În sanctuarul lui Esculap se găseau la fel de multe ex-votouri [obiecte sau însemne depuse într-un templu, o biserică sau o capelă în semn de mulțumire pentru
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
bullying când doi copii cu forțe egale se bat sau se ceartă". Efectele fenomenului asupra victimelor au fost atent studiate. Astfel, Smith (2001) precizează: "Victimele hărțuirilor suferă adesea de anxietate și depresie, pierdere a stimei de sine, disconfort fiziologic și psihosomatic (Williams et al., 1993). În cazuri extreme, pot avea tendințe de sinucidere (Kaltiala-Heino et al., 1999). Hawker și Boulton (2000), încercând o meta-analiză a unui număr mare de studii, au arătat că victimizarea este foarte strâns legată de depresie, la
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
persoane, generată de frânghie. Corp Corpul întreține cu sufletul o relație simbolică complexă. Îi este în același timp opus, reprezentând elementul profan, chiar impur, dar și strâns legat, deoarece este învelișul de care nu se poate lipsi. Psihologia recunoaște legătura psihosomatică fundamentală ce unește spiritul (psyché) cu corpul (soma). Procesul somatizării confirmă faptul că trupul posedă un limbaj simbolic, cel al bolii. Substituindu-se unui cuvânt refulat, corpul se însărcinează să „spună” suferințele și traumatismele îngropate în inconștient. Ceea ce afectează corpul
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
element, a neliniștii pe care acest mister o sugerează. Negrul indică obligația de a căuta, de a merge dincolo de aparențe, de a înfrunta teama de necunoscut. Portocaliu Prin amestecul de roșu (foc fizic) și galben (foc spiritual), portocaliul materializează uniunea psihosomatică, armonia dintre jos și sus și deci deplinătatea. Este, din acest motiv, culoarea rasei călugărilor budiști. Roșu În vis, ca și în realitate, roșul simbolizează energia și acțiunea. Asociată cu sângele, indispensabil vieții și a cărui pierdere semnifică moartea, este
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
culoarea perechii de elemente opuse și complementare sănătate-boală, ceea ce explică faptul că holurile sau saloanele de spital sunt în general vopsite în verde. Violet Prin armonizarea corpului (roșu) și a spiritului (albastru), violetul este în simbolistică culoarea perfecțiunii. Stabilește uniunea psihosomatică, leagă cerul și pământul, iar pe om de Dumnezeu. În vis, violetul arată necesitatea de a alia forțele fizice și psihice, de a se deschide către o dimensiune spirituală, de a-și înălța scopurile și idealurile. Cupă Cupa are o
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
în gardă subiectul cu privire la inconstanța sa, lipsa de perseverență sau versatilitatea. Cornul este și emblema Islamului și poate avea o semnificație în acest plan în vis. Cruce Înainte de a fi simbolul creștinismului, crucea este echivalentul intersecției. Intersecția axelor evocă legătura psihosomatică, relația dintre pământ (axa orizontală) și cer (axa verticală), dintre om și Dumnezeu. Prin urmare, crucea pune accentul pe alegerea pe care o face subiectul, pe natura și calitatea deciziilor luate și a orientării pe care o dă vieții sale
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
Peters 1957 apud Mitrofan, 2000, p. 347). De la această descriere generală asupra individului asimetric sistemului socio-normativ se poate contura un profil psihologic al minorului delincvent (Sheldon & Eleanor Gluck apud Mitrofan, 2000, p. 347). Majoritatea delincvenților prezintă o serie de caracteristici psihosomatice: din punct de vedere fizic, aceștia au o structură mezomorfă; în timp ce particularitățile psihice (temperamentale, comportamentale) sunt ușor de recunoscut: sunt energici, neastâmpărați, impulsivi, extravertiți, agresivi, distructivi (frecvent sunt sadici), au atitudini ostile, sfidătoare, sunt extrem de resentimentali, suspicioși, încăpățânați și cu
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
agresivi, distructivi (frecvent sunt sadici), au atitudini ostile, sfidătoare, sunt extrem de resentimentali, suspicioși, încăpățânați și cu o avidă dorință de a se remarca în cadrul grupului, sunt nesupuși în fața autorităților, prezintă accentuate tendințe spre o exprimare directă etc. Toate aceste particularități psihosomatice sunt favorizate de un mediu socio-cultural puternic carențat: familii neînțelegătoare, instabile și lipsite de afectivitate și ținută morală. Infractorii minori, asemenea celor majori, pot fi clasificați după prezența sau absența unor indici calitativi: • prezența sau absența intenției: actele comise au
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
medicina alopată, terapiile alternative nu au nici ele răspuns la toate situațiile. Prin viziunea globală asupra sănătății, ele par în mod special indicate în domeniul prevenției, al maladiilor acute sau cronice care nu pun viața în pericol, precum și al tulburărilor psihosomatice. În cazul scoliozelor grave pot fi folosite cu rol complementar și pot asigura un confort psihic sporit. Introducere În epoca modernă, evoluția cunoștințelor etiopatogenice și fizico-patologice a scoliozelor au incitat foarte multe lucrări valoroase și chiar unele monografii, care au
ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Mihaela Ganciu () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_814]
-
medicina alopată, terapiile alternative nu au nici ele răspuns la toate situațiile. Prin viziunea globală asupra sănătății, ele par în mod special indicate în domeniul prevenției, al maladiilor acute sau cronice care nu pun viața în pericol, precum și al tulburărilor psihosomatice. În cazul scoliozelor grave pot fi folosite cu rol complementar și pot asigura un confort psihic sporit. Beneficiile pe care le putem aștepta de la terapiile alternative sunt de trei tipuri: 1. atenuarea unor simptome ale bolii, chiar o regresie completă
ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Mihaela Ganciu () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_814]
-
metabolismul glucidic în general, la cel de efort fizic în special, este glicemia și variațiile sale. S-a atestat experimental și clinic că, înainte de efort glicemia are tendința să crească (postprandial, în special), incriminându-se activarea releelor neuroendocrine prin afectare psihosomatică. S-a demonstrat că oscilațiile glicemiei sunt evidente în cursul efortului, ajungând la 1,6 g %o, când poate apărea și glicozuria. Reacția MSR ar explica aceste modificări. Celelalte variații observate în decursul efortului specific prezintă tablouri diferite: - la înot
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
tot ce trebuie pentru ca viața lui cotidiană să sară În aer. Într-o temă masculină, acest tranzit expune la crize relaționale; la o femeie, pune În pericol echilibrul și identitatea, antrenând un dezechilibru psihologic trecător, probleme de sănătate de natură psihosomatică, tensiuni care afectează „viața de femeie” și relațiile cu copiii, părinții etc. Sunt posibile, de asemenea, schimbări În relațiile cu mulțimea, publicul, mutări neașteptate sau perturbatoare... Sens: Decât să Încerci să dregi tulburările de echilibru, mai bine construiești un echilibru
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
de disonanțele acestor puncte cu Marte (probleme musculare, inflamatorii, intervenții chirurgicale lejere), Jupiter (excedent ponderal, procese infecțioase), Saturn (scăderea vitalității, răceli, probleme articulare), Uranus (accidente, operații), Neptun (alergii, boli greu de diagnosticat, probleme psihice), Pluto (boli cu evoluție subterană, probleme psihosomatice). Luna Nouă progresată Luna Nouă progresată este o metodă previzională pusă la punct de regretatul astrolog Dane Rudhyar, fondatorul „astrologiei umaniste”. Calculul are la bază același principiu ca și direcțiile secundare și tema progresată: o zi = un an de viață
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
prietenii săi, cu scopurile și ambițiile din viața sa, cu situațiile din viața de zi cu zi apare ca fiind relaționat cu această dimensiune emoțională a sănătății. Grija pentru menținerea stării de sănătate reprezintă un argument în favoarea manifestării emoțiilor. Medicina psihosomatică a lansat ipoteza că fiecărui tip de emoție refulată îi corespunde o anumită tulburare somatică. Cercetările nu au confirmat, dar nici nu au infirmat această ipoteză. Cercetările actuale nu mai încearcă să afle dacă emoțiile cauzează bolile, ci încearcă, mai
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
măsurare a suportului social au asociat calitatea și cantitatea suportului social cu efecte pozitive asupra sănătății. De exemplu, abordând o măsurare cantitativă, s-a constatat că mărimea rețelei sociale are un efect pozitiv semnificativ asupra bunăstării psihologice și asupra simptomatologiei psihosomatice la adulți și la vârstnici. Un studiu realizat în rândul femeilor cu artrită reumatoidă a stabilit că pe măsură ce suportul social crește în cantitate, nivelul bunăstării psihologice a individului crește. Cohen și colegii săi (2000) au descoperit că diverse legături sociale
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
26. Psihozele endogene I (Aspecte psihopatologice generale) 27. Psihozele endogene II (Psihozele afective) 28. Psihozele endogene III (Grupa psihozelor schizofrenice) 29. Psihozele endogene IV (Psihozele delirante cronice sistematizate, simple sau halucinatorii) 30. Stările de arierație mintală 31. Demențele 32. Tulburările psihosomatice 33. Iatrogeniile 34. Suferințele psiho-morale Secțiunea a IV: Psihopatologia antropologică și socială 35. Tipurile atitudinale față de bolile somatice și psihice 36. Modelele de personalitate în psihopatologie 37. Modelele psiho-biografice în psihopatologie 38. Modalitățile de organizare ale proceselor psihopatologice 39. Psihozele
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
prin tulburările proceselor psihice, simptomele și sindroamele psihopatologice, precum și cadrul general al nosologiei psihiatrice. c) Psihopatologia nosologică: studiază aspectele psihopatologice specifice ale „bolilor psihice”, tipul de alteralitate psihică și semnificația medico-psihologică a bolilor mintale. Un loc important este rezervat patologiei psihosomatice precum și suferințelor psiho-morale. d) Psihopatologia antropologică și socială: studiază într-o manieră sintetico-globală, modelele de Personalitate în psihopatologie, tulburările psihice ale grupurilor social-umane (psihozele colective), variațiile transculturale sau etno-culturale ale bolilor psihice, raporturile psihopatologiei cu alte discipline umane etc. Schema
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
fizică Antropologia culturală Educație Terapie Antropologia fizică și medicală Antropologia filozofică Antropologia psihologică Formarea omului Restaurarea omului Morala Psihologia Psihanaliza Antropologia psihiatrică Antropologia fizică-somatică Psihologia morală Modelul de gândire și metodele Atitudinea față de obiectul cunoașterii Psihopatologia Obiectul cunoașterii științifice Medicina psihosomatică Psihopatologia generală Psihopatologia clinică Psihopatologia nosologică Psihopatologia antropologică și socială Sursele, relațiile interdisciplinare și domeniile psihopatologiei Psihopatologia se naște ulterior constituirii și recunoașterii psihiatriei ca disciplină medicală. Ea își datorește existența, în principal lucrărilor lui Th. Ribot „filosoful psiholog”. Considerată
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
o existență trupească (Leib-sein). Datorită realității noastre trupești, „noi suntem în lume” (In-der-Welt-sein). Dacă „psyché”-ul nostru este realitatea existenței noastre în lume, atunci existența sufletească este identică sau identificabilă, cu trupescul. Că este așa ne-o dovedește și corelația psihosomatică a tipurilor constituționale (E. Kretschmer). În cazul acesta, trupul nu mai este un simplu substrat al sufletului, ci întreaga noastră existență sufletească devine realitatea propriei noastre prezențe trupești. Lumea devine, în cazul acesta, un vast orizont al trupului nostru. Realitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
care se va impune în clinică prin „bolile de stres”. Asistăm la o proliferare necunoscută încă în istorie a bolilor psihice (nevroze, depresii, psihoze, diverse manifestări suicidare etc.). O nouă clasă clinică își câștigă locul în seria „speciilor medicale”: bolile psihosomatice. La acestea se adaugă bolile cardiovasculare, cancerul, SIDA, dar și boli specifice civilizației tehnologice: bolile de muncă, accidentele, bolile traumatice, bolile de radiație radioactivă etc. Cum trebuie înțeleasă și interpretată această evoluție istorică, medico-culturală și morală a variațiilor stării de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
pe un adjuvant psihoterapeutic în tratamentul bolnavului. Importanța deosebită acordată acestuia creează o stare de dependență de medic a bolnavului, crescând sugestibilitatea și, prin intermediul acesteia, „accesul” formelor de psihoterapie, adesea cu un mare succes terapeutic, mai ales în cazul bolilor psihosomatice, a stărilor reactive, nevrozelor etc. Boala psihică Psihopatologia este disciplina care studiază modul în care o persoană ajunge să-și piardă libertatea interioară devenind un alt tip de „ființă” umană - o „ființă a anormalității”. Bolnavul psihic este o persoană desprinsă
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
psihice morbide”. Pentru H. Hjemselv, simptomul este elementul lingvistic din care se construiește „metalimbajul științific”. Prin aceasta, simptomul clinic este cel care „construiește” și atribuie semnificație „câmpului epistemic” al psihopatologiei, dar, în egală măsură și pentru psihiatria clinică, psihanaliză, medicină psihosomatică etc. Pentru G. Lanteri-Laura, „discursul clinic” este constituit din „câmpul semiologiei psihiatrice” și el reprezintă „câmpul epistemic medical”. Din aceste considerente ne vom centra atenția asupra analizei asupra semiologiei psihiatrice. Semiologia psihiatrică reprezintă două aspecte specifice: - semiologia sincroniei, care privește
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
formulat în secolul al XIX-lea este continuat în secolul XX, prin perfecționarea, diversificarea nuanțată și lărgirea terminologiei. Apar concepte noi în limbajul psihiatric care completează sau le înlocuiesc pe cele vechi: schizofrenie, discordanță, psihastenie, nevroze, isterie, stări reactive, afecțiuni psihosomatice, stări limită (borderline) etc. În prezent terminologia psihopatologică și clinico-psihiatrică se structurează prin compararea fenomenelor psihice morbide cu fenomenele psihice normale. Între ele se stabilește o relație de complementaritate, pe care o vedem exprimată și în vocabularul disciplinelor respective, psihologie
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]