5,478 matches
-
ne imaginăm că cineva îți lovește din senin mașina parcată regulamentar. Ești vinovat? Bineînțeles că nu ești vinovat pentru ceea ce a făcut acel șofer, dar ești responsabil pentru reacția ta la evenimentul respectiv. Ai putea foarte bine să îți iei pușca și să îl împuști pe nemernic "în legitimă apărare". Pe de altă parte, ai putea să-ți freci mîinile de bucurie pentru că știi precis că asigurarea va acoperi paguba și poți și tu, în sfîrșit, să-ți vopsești mașina cu
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
și „locuitorii din câmpuri și păduri” Își Încercau norocul În grădinile și gospodăriile oamenilor, iepurii veneau să roadă coaja pomilor, vulpoii să fure găini și, mai rar, lupii răpeau câte o oaie sau câte un purcel. Bunicul Ghiorghi, deposedat de pușca sa de vânătoare (cea cu o mie de povești) de către „anticriștii cari o alungat boierii cei buni” meșterea din „sârmî oțălitî” câte un laț rotund și-l fixa de o rădăcină din găurile făcute În gardul de spini, de către animalele
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
se spun și la buletinul meteorologic. Și ce dacă tună și nu cade un strop? Se întâmplă frecvent așa. (Chiar și în unele cărți de versuri tună, dar nu cade un strop... de poezie.) Citim în continuare: „Când le văd, pușca-i în casă, când o am, nu le mai văd.“ (Căprioare în grădină) Neinspiratul vânător are la dispoziție o soluție simplă; să poarte mereu pușca la el. În felul acesta nu ar mai ajunge să ne bată la cap cu
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
versuri tună, dar nu cade un strop... de poezie.) Citim în continuare: „Când le văd, pușca-i în casă, când o am, nu le mai văd.“ (Căprioare în grădină) Neinspiratul vânător are la dispoziție o soluție simplă; să poarte mereu pușca la el. În felul acesta nu ar mai ajunge să ne bată la cap cu probleme generate de lipsa spiritului de prevedere (dar, în treacăt fie spus, de ce trebuie neapărat să împuște căprioare?). „Viața e-o constantă ce-a variat
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
glumește amărît, Nu fi așa de sigur, îl contrazice Ionel, fără să-și ascundă satisfacția. Cum așa? Ce să facă Dana cu un calic și bătrîn pe deasupra? Cînd Gelu s-a convins că Dana a reluat legăturile vechi, a curățat pușca și s-a accidentat pînă a murit. Nimeni nu l-a regretat, doar Ionel spunea celor care voiau să-l asculte: A fost un prost. Aștepta o clipă, apoi continua neutru: Un naiv prost. Ați lucrat la...? Pandele se apropia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
colegi. La coadă, strigă alții. Costel, cum îl strigau colegii, merge în față, primește pachețelul și-l oferă mîncăciosului. De ce nu stai la coadă, băi, boule? Bou ești tu, cu tot neamul tău! Radu, o așchie de om, sare cu pușca la bătaie și în vînzoleala creată se lovește la arcadă, din care a început să curgă sînge. Mister Polis, cum îl porecleam pe un căpitan, care era și politrucul Unității Militare complexat de lipsa unor studii mai acătării, se repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Tofan... Mașina se leagănă vioi, urmărind fidel drumul improvizat. O barieră se ridică și continuăm prin umbra, deja întunecată, a codrului bîntuit de legende cu haiduci, cu braconieri, cu jivine ascunse în desișuri impenetrabile și cu politicieni fără merite, cu puști și turme de mistreți uciși. Luna noiembrie lîncezește într-o căldurică nici prea, prea, nici foarte, foarte și de asta profită frunzele care sfidează prin verdele lor crud, de ai crede că ești în primăvară. O altă barieră se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
nebunește și el era prea obosit. Apoi, Dacia și-a făcut numărul obișnuit, adică a început să tușească, să pufnească. Evident că jiglorul era înfundat și trebuia curățat. Noi n-avem timp, au spus românii și au plecat ca din pușcă. Pădure, pădure, mașină staționată, cheag era cît încape și Gabriel era opărit rău. Aștepta să vină bandiții. Nu a trebuit să aștepte prea mult că au și apărut doi ucraineni cu o rablă de mașină, îmbrăcați în pantaloni și bluze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
dea și ceva bani pentru deranj. Puradeii erau curioși și mîndri de așa fîntînă, jucîndu-se cu roata aceea frumoasă și mare mai tot timpul. Cînd găleata era la buza ghizdelelor, un puradel scapă mînerul opritor de la roată și, ca din pușcă, este lovit mortal. Ion aleargă, ia copilul în brațe și răcnește neputincios în timp ce micuțul se stinge. O durere infinită cuprinde familia Chimir. Cînd toți boceau în casă, băiețelul cel mai mare intervine: Tata, tu ai văzut ce scrie acolo? Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
destin și o posibilă înălțare din mijlocul șotronului. Sibiul era orașul ce strângea în jurul inimii. 29. Sus, în calea Poplăcii, de-a stânga parcului Subarin, Petru a înălțat o biserică de sare. El nu dormea, nu mărșăluia, nu trăgea cu pușca, nu rupea carnea țintei, nu găurea visele, nu detona iluziile podurilor, nu inventa coordonate în firul de iarbă. Petru zidea, cerul se dădea la o parte, Petru zidea tot mai sus: Cine se crede drept să ridice piatra și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
neînțăr-caților, gata cu sclifoseala, aici nu aveți tată, nu aveți mamă, nu aveți gagică! Ați înțeles, bă? Am înțeles, tovarășe sergent. Soldat Basarab, raportează seria armei! Tovarășe sergent, raportez, XX YYYY. Bine, bă, de astăzi știi cine-i gagica ta? Pușca, bă, pe ea o pupi, pe ea o mângâi, dormi cu ea între picioare și îți bagi pula în ea de câte ori ți se face de o futută. Pușca-i muierea ta, atingi lin trăgaciul, ca pe lindic, ții respirația, pac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
raportez, XX YYYY. Bine, bă, de astăzi știi cine-i gagica ta? Pușca, bă, pe ea o pupi, pe ea o mângâi, dormi cu ea între picioare și îți bagi pula în ea de câte ori ți se face de o futută. Pușca-i muierea ta, atingi lin trăgaciul, ca pe lindic, ții respirația, pac! și cade pe spate. Uită-te, boule, prin cătare, când ochești și trage, trage, bă, a căzut de bătrână prostănacule... Acum, gata, la masă, în careu adunarea, masca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de margarină râncedă, înghețată, ce nu se lasă întinsă și o jumătate de lingură cu gem de caise. În stomac cârtițele făceau tumbe. Gata, bă, auzi? Sărut mâna pentru masă, tovarășe sergent! Așa, așa, încă o dată, mâna mea este ulucul puștii, pupă ulucul, răcar, îngenunchează și pupă ulucul! Pupă, în pizda mă-ti, arma, apleacă-te, arcuiește-ți șalele, ca o vioară te vreau, soldat, ca o vioară. Pluton? Ce pluton sunteți, bă? Un braț de vreascuri uscate, asta sunteți, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
vă hrănește, iar voi vă mișcați ca niște babe căcăcioase! Scot eu untul din voi, ia te uită ce guri de vădane au! Eu o să vă înverzesc, mă! Cu mine veți face muguri până la toamnă, muguri și frunze pe patul puștii vor crește. Doi ani eu vă sunt tată și mamă, pe tovarășul sergent și în gând o să-l pronunțați cu majuscule. Arma mirosea a cadavru în descompunere, ghinturile săpate-n oțelul țevii puroiau rugină, Petru înfășura pe vergea fâșii albe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Asta să i-o trimiți lu mă-ta, nevastă-mea este profesoară, bă, nu textilistă!" Mediocritate Prostie Îndobitocire. Câteva santinele patrulau cu stângul pe tobă de-a lungul și de-a latul memoriei; prostia dormea în post, rezemată de patul puștii; caporalul de schimb, cu două felinare aprinse (pe când soarele hodinea leneș deasupra bisericii evanghelice) a trecut prin dreptul foișorului; prostia, după ce l-a somat regulamentar, i-a cerut răspicat să-și lumineze fața; caporalul și-a expus mecla după fitilurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
a luat felinarul și, regulamentar, a identificat fața mortului; prostia, în sfârșit, a înțeles de ce caporalul avea două felinare; prostia s-a privit lung în sticla roșiatică, s-a privit în fotografie și iar în sticlă; prostia a mușcat țeava puștii, apoi, ca pe un lindic de fată mare, a mânuit lin trăgaciul; sub foișor, două mucuri decupate dintr-o manta soldățească fumegau cerul, soarele deasupra bisericii evanghelice se vedea ca prin sticlă; comandantul gărzii scrijelea cu baioneta o scoică până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mucuri decupate dintr-o manta soldățească fumegau cerul, soarele deasupra bisericii evanghelice se vedea ca prin sticlă; comandantul gărzii scrijelea cu baioneta o scoică până țâșnea apă; deasupra Rășinarilor, ciorile, precum niște litere strâmbe, scriau legi pentru cer; praful de pușcă tămâia văzduhul; pe Calea Poplăcii, câteva frunze împușcate sângerau. S-a făcut toamnă! Soldat Petru, iar ai dormit în post! A trecut Dumnezeu pe lângă tine, nu i-ai prezentat onorul. 33. Autobuzul 8, Sibiu, Șelimbăr, Pădurea Dorului, Cisnădie. Ungurii au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
apoi exersau zborul. "Gratiile sunt pentru îngeri", spunea poetul. Gratiile pot fi împletite pulover, gratiile pot suprapune absențe în colivii, gratiile despart ziua de noapte fără intervenția soarelui sau a lunii. Lanțuri, lacăte, zăvoare, ziduri, betoane, sârmă, siringi, praf de pușcă rețele de drumuri suprapuse, îngerii circulau într-un singur sens; Dumnezeu, câte puțin, în fiecare intersecție verifica rezervoarele. Gratii în pânza păianjenului soarele trecea atât cât să deschidă un nasture (insecta țese, leagă juvețe, întinde capcane sub grindă). Gratii în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
-o, i-a mâncat sânii, a aruncat-o în gârla Bahluiului. Am citit în ziar despre Ioana. Eu l-am împușcat pe Matei. Am comandat: "Foc!" Plutonul a executat ordinile mele. Uite, și acum îmi miroase cămașa a praf de pușcă. Ochii rup sângele și-l scuipă-n în țărână: "Foc!" Nenea Matei, 21 de gloanțe pentru o singură viață. Sunt vinovat, părinte! Acolo, gratiile erau pentru îngeri, nenea se simțea liber ca liliacul sub grindă, eu l-am îndemnat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
sunt; salcâmii repetau un imn despre mântuirea copacilor: "Să fii cruce fără mormânt, Doamne, nu-i rost pe pământ, să fii scânduri de sicriu, niciodată nu-i târziu"; fagii, diaconii codrilor, mereu înaintea stăpânului; Dumnezeul pădurilor avea veston verde și pușcă de vânătoare. La 8 se toca pe o inimă de mesteacăn veșnica pomenire în sfeșnicul bradului se aprindeau lumânări. O salcie plângăcioasă începea să jelească niște grinzi putrede de cerdac. În biserică, la fel ca în pădure, în pădure, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
nu a fost niciodată plină? Cine a mușcat fără saț, din lună, Maică? O doime absentă dintr-un întreg nu poate exista într-o altă doime de umbră, așa cum nu poate cuibul crește din seva pomului, pasărea din iuțeala glontelui, pușca din sângele vânătorului... Maică, invidia sfinților resuscitează lacrima viței de vie. În icoană, pe când tu erai ocupată cu alte amăgiri, a venit ea. Dumnezeule, de unde atâta incertitudine sub cerul tău? Spune-mi cine este femeia aceasta șatena cu ochi verzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
izvor; iarba căruntă începe a înverzi; râul se întoarce în elicele morii; soarele răsare din mărul copt; omul ascultă clopotul și se întoarce în pântecele mamei ca într-un mormânt cald; glonțul sărută trupul păsării și iute revine în inima puștii; pruncul se exfoliază de scutece și fuge îndărăt pe buzele mirilor. Ceasul numără până în rădăcină creșterea pomului: din trifoi în apa botezului, din izvor în frunza plopului, din rugina cuielor în floarea busuiocului, până în cântec, până în scutec, până în lapte. Dumnezeule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pentru a da marile lovituri și a executa fapte de arme grandioase, o mînă de oameni era de ajuns, iar trupele erau concediate odată războiul terminat; în locul vechilor armuri de fier, al lăncilor și archebuzelor pe roți, va găsi uniforme, puști, baionete, noi metode de a organiza tabăra, de a asedia și de a purta bătălii, precum și arta de a face să subziste atîtea trupe, la fel de necesară astăzi cum era pe timpuri arta de învinge dușmanul. Dar ce n-ar spune
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
și de Jos. Crame și acolo cu nemi luita. CÎnd, În toamna lui 1944, satele au fost atacate de trupele rusești, populația s-a retras În păduri. Rușii au spart ușile masive, ca de biserică, ale beciurilor, au tras cu pușca În butoaie și s-au Întins pe jos să soarbă tot vinul. Cum găuriseră multe doage, vinul s-a revărsat Într-atît Încît i-a Înecat pe bravii soldați sovietici beți de mult. Șvabii s-au Întors, au mai secerat dintre
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
unei nedreptăți: Însușirea de către niște proaspeți bolșevici a unor produse destinate ca ajutor săracilor satului Odești din Maramureș. Denunțat ca „dușman al poporului“, a fost arestat, dar a evadat de sub escortă. Armurier fiind el de meserie, și-a făurit singur puștile și pistoalele cu care s-a retras În codri și cu care a hărțuit poterele comuniste. Se pare că, În afară de milițieni și de soldați secu, a lichidat doar doi bărbați care Îndrăzniseră să se atingă de casa lui. În rest
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]