2,499 matches
-
unei câmpii depărtate, deranjat din când În când de fluierături de locomotive, de vorbele fragmentate ale celor care Încărcau cadavrele și de zumzetul neîncetat al unor muște mai sâcâitoare care se lipeau de cadavre până se săturau, În timp ce jandarmii cu puști În spate și batiste la nas, răspândiți pe câmp, păzeau fără să știe exact ce - cadavrele să nu fugă? hainele pătate de sânge, fecale și urină să nu fie furate? ori poate locul În care se petrecea oroarea În sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
aia, Naomi? Derek aruncă o scurtă privire jenată În direcția mea. — Nu-ți face griji pentru Sam, zise Lou. Tu răspunde-mi la Întrebare. El se foi pe bancă, Întreaga sa degajare pierind fără urmă. Lou Îl transformase Într-un puști de școală generală, pe care maică-sa tocmai l-a prins fumând În dormitor. Își vârî mâinile În buzunare și Își plecă ochii. O pală de vânt mătură strada, făcându-mi părul să fluture și așezându-l la loc cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
lui Derek, căci mi-o descrisese Lou și-n plus, cam câte blonde suple și elegante (Derek nu se dezmințea În privința gusturilor) puteau oare locui Într-o singură casă, mai ales În condițiile În care erau Însoțite și de un puști? Copilul semăna leit cu Derek, dar avea tenul mult mai deschis la culoare. La Început, a fost cu spatele la mine, ocupată să Încuie poarta, dar când s-a Întors, am recunoscut-o imediat. Ea era femeia cu care Îl văzusem pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
femeile. Asta Îmi confirma doar niște bănuieli mai vechi În legătură cu Jeff, dar era plăcut să le aud rostite de altcineva. — Și nu-i iese, crede-mă pe mine, adăugă Pegg cu răutate. Agățatul, vrea să zic. E doar unul din puștii ăia burghezi cu facultate, care-și trag accente de oameni needucați și se dau că au crescut În sudul Londrei. — Ei bine, probabil că a trebuit să imite accentul ca să fie primit În rândurile Socialiștilor Militanți, am sugerat pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
ura muzica așa cum ura Irlanda; dar nici nu putea să se împace cu ideea de a face muzică, așa cum nu se putea împăca nici cu viața sexuală. Prima impresie pe care Tom o făcuse asupra lui Emma era aceea de puști enervant și lipsit de tact. Și cum se explică atunci faptul că-l lăsase pe Tom să-l „achiziționeze“? Tom ținea, în chip indiscret, să facă mare caz de prietenia lui cu cineva pe care și-l considera superior și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
frică să le spun celor de la serviciul social. Rochia se destramă, mătasea desfăcându-se la fiecare cusătură, tulul explodând în afară, și Brandy zice: — Tipului ăstuia, detectivului ăstuia îi zic: „Nu“, și el zice: „Bun“. Zice că-i place un puști care știe să păstreze un secret. La o deraiere poți strânge câte două sute de creioane odată. Becuri încă perfecte, care nu scot zdrăngănitul ăla înăuntru. Chei neștanțate cu sutele. În camionetă locul era limitat și, oricum, pe-atunci soseau deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
acum. Brandy arată exact cum arătam eu mai demult. Manus e încă așa îndrăgostit de Brandy că ar urma-o pretutindeni, chiar dacă nu e sigur de ce. Tot ce-ar trebui să fac e s-o pun pe Brandy ciufulită în fața puștii lui Evie. Taclale de baie. Jacheta de la costumul lui Brandy cu talia ei așa igienică și mâneci trei sferturi stil mod e încă împăturită pe dulăpiorul acvamarin lângă uriașa chiuvetă-cochilie. Iau jacheta, și suvenirul meu din viitor cade la pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
E oare posibil să i se întâmple așa ceva unei ființe umane care respectă legile, acum, în A.D. 2560. și unde ― pe Pământul în pace? ― Am impresia, zise el, și vocea îi suna răgușit chiar și propriului auz ― că sunt un puști într-o casă de nebuni. Voi așteptați ceva de la mine. Doamne, spuneți-mi ce și voi face singur tot ce vreți. E absolut normal ― continuă el ― ca viața să conteze pentru mine mai mult decât orice-mi veți cere. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
surâse condescendent. Se simțea bine din punct de vedere fizic și mintal, conștient de superioritatea sa absolută față de tot ce îl înconjura. ― Prescott ― îi zise el ― M-am cam deșteptat de la o vreme. Până acum m-am comportat ca un puști dezorientat, dând ascultare tuturor. Ți-am spus de exemplu, cum m-am lăsat convins de mașină să mă las prins. ― Da. ― Am încercat să înțeleg ― continuă Gosseyn ― cum de-am acceptat, fără nici o obiecție, tot felul de sfaturi date de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
naică șansă ― zise încordat ― să pot învăța să cuplez acest nou creier în ora următoare? Dr. Kair negă din cap și adăugă: ― Nici într-o oră, nici într-o zi și nici într-o săptămână. Ai auzit vreodată de George, puștiul care a trăit printre animale? George, un băiețel de doi ani, s-a rătăcit printre tufișuri dealurilor din spatele fermei părintești. Dumnezeu știe cum, a nimerit la vizuina unei cățele sălbatice, care tocmai fătase. Cum majoritatea cățeilor muriseră și femela, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
Le-am spus că plecăm. Hai! Își înhăță valiza cu documentele privind creierul lui Gosseyn. Acesta îl mai întârzie o clipă, cât să-i (mai) pună din nou călușul prizonierului, și-l întrebă: ― Unde mergem? Kair era exaltat ca un puști în plină aventură. ― Ei bine, vom acționa ca și cum n-am fi supravegheați. Unde mergem, sunt sigur că nu te-aștepți să ți-o spun de față cu domnul Prescott, nu? Mai ales că am de gând să-mi scot pantofii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
absent este apoi bârfit ca un deșeu care nu contează. De altfel, studentul Aris Fioravanti părea pregătit. Trecuse deja alte nouă examene, cu o medie destul de bună. Avea să-l treacă, deci, recomandându-i să-l salute pe tată - astfel Încât puștiul să știe de ce nu l-a scos afară ca pe un mizerabil, cu toate că avea telefonul deschis În timpul unui examen. Ce trist, cu acești nostalgici tineri comuniști. Fosilizați În simboluri defuncte. În această lume măturată de globalizare. Și iar se aude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
aveau un model masculin, altul decât cel al tatălui. Și apoi, pe lângă programa aceea nenorocită, el organiza pe cheltuiala sa și din pur altruism o mulțime de activități extrașcolare, care deschideau creierașul cel mic cât o minge de tenis al puștilor, pe care de altfel și-l umpleau doar cu prostii. Părinții lui Mataloni răspundeau că profesorul nu era chiar un sfânt misionar al culturii, ci-i invita pe elevi la muzee și la teatru, sau chiar În casa lui, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
unei epoci foarte Îndepărtate. Luni de zile, cu studenții săi, rătăcise ca-ntr-un labirint fără a se apropia de centrul lui nici măcar cu un pas, și fără a găsi vreo ieșire. La Început Îi considerase ca pe o șansă. Puștii aceia gălăgioși, dar neștiutori și avizi de cunoaștere erau materia umană cea mai interesantă pe care o Întâlnise și pe care, foarte probabil, nu avea s-o mai Întâlnească În anii care urmau. I-ar fi plăcut să-i descifreze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
draperie. Zero Încercă să-l urmeze, dar un tip plin de mușchi, cu mustață și capul ras, așezat În umbră, Îi tăiase calea agățându-l de braț. Elio observă, dar nu-și pierdu vremea să-i explice lui Buonocore că puștiul acela folcloric era fiul său. Avea nevoie să discute cu președintele. Doar vocea lui Îi putea da forța de a-i mai suporta pe oamenii ăștia. Acum, că-i cucerise, nu-l mai interesau. — Hei, ce crezi că faci aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Întors spatele și l-ar fi lăsat singur În mijlocul salonului. — Și a omorât pe cineva? se informă Lorenzo, al cărui tată Îi trimitea la Închisoare pe cei care ucideau. — Bineînțeles, asigură Kevin. O mulțime de oameni. Nu era adevărat, dar puștii erau impresionați. Kevin dăduse lovitura. Dar trebui să-și șteargă mâinile pe cozile smochingului, căci o teamă inexplicabilă i se lipise de trup. Vorbind, Îi revenise În minte acea senzație de sufocare care Îl făcea să alerge pe canapea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
atât de luminos - dezinvolt și În același timp curios de inocent -, Încât Sasha rămase uimit că-i era adresat și Își imagină că-l confundase cu altcineva. De altfel, era Îmbrăcat diferit față de momentele În care trebuia să fie - pentru puștii lui și pentru părinții acestora - timidul profesor de italiană, tânărul intelectual sacrificat pe altarul școlii. Era strălucitor, stilat și cool. Nu purta ochelarii aceia rotunzi, ci lentile de contact. Practic, era o altă persoană. Pentru că, cuprins de entuziasm În așteptarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Iapa luă mingea și se așeză din nou dincolo de linia de fund. Aruncă o altă privire criminală adversarelor - de fapt, chiar Valentinei, pentru a o intimida. — A, scorpie scârboasă, ai două crăcane de parc-ai fi o masă! strigă un puști cu haină din piele de ren care se agita chiar lângă Antonio. Ei bine, nu era tocmai puști. Era o pălugă lungă de vreo doi metri, dar cu o față de copilaș, aproape imberbă - cele câteva fire de păr care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
acoperită cu inele Încrustate cu pietre de diferite culori. Maja Își retrase mâna. — Unde e soțul meu? se interesă ea, mulțumită că Elio fusese punctual și că venise Înainte ca mamele acestor copii să se simtă neglijate și Înainte ca puștii să Înceapă baby-dansul. Elio trebuia neapărat să cânte karaoke cu Camilla, Îi promisese. La orele 19, onorabilul prezida inaugurarea Aulei Magna a unui liceu al părinților barnabiți, nu-mi amintesc cum se cheamă, răspunse Antonio rece. Eu am liber acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
sine. Știi mireasma aceea de mașină de spălat, care te învăluie câteodată, când treci pe lângă ferestrele de la subsol ale blocurilor de locuințe. Exact așa. Atât de curat, Barbara. Nimic din mirosul de brânză și ceapă pe care îl răspândesc alți puști... De când ne-am mutat în casa lui Eddie, Sheba îmi vorbește în felul ăsta în fiecare seară. Stă la masa din bucătărie, cu ochii pierduți în întunericul grădinii lui Eddie. Eu stau în fața ei și-i urmăresc degetele nervoase, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
ozeneuri și În planul de cucerire a lumii cu ajutorul unei perechi de pantaloni de piele... poate că momentan nu funcționează, dar Într-o bună zi, cine știe? Înțelegi cum vine treaba asta cu diferențele dintre oameni? Și ce a răspuns puștiul la clasica Întrebare „Ce vrei să faci tu În viață?“. Își amintește el exact acum cum i s-a pus această Întrebare cînd avea vreo 12 ani, aflîndu-se Într-o vizită, Într-o duminică senină și caldă de aprilie. N-
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
dau În București cu un inamic invizibil... Știrile sînt contradictorii. Inamicul sînt fie trupe de Securitate care refuză să accepte căderea lui Ceaușescu, fie comandouri de teroriști străini - mercenari cumpărați de dictator. Au arme și muniții speciale, se mai spune, puști cu lunetă și gloanțe vidia care pot străpunge cu ușurință căștile soldaților. De asemenea, aparatură electronică sofisticată cu care creează diversiuni. Se vorbește și despre incidente sîngeroase, o trupă de militari a fost masacrată undeva lîngă Otopeni. Se ducea să
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
lucru, condiții și rigori specifice ziarului) este foarte important să ai un prim desen al legăturilor secrete sau mai puțin vizibile, stabilite între oameni. Este bine să știi că blonda spălăcită din fața ta este amanta secretarului general de redacție, că puștiul care abia a intrat pe ușă este o rudă apropiată a patronului. Așa ești scutit de gafe inutile și de alte multe neplăceri viitoare. Orice secție sau departament al unui ziar este o lume în miniatură - o lume dominată de
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
în mine, acum corpul meu e rănit. (Hasi îi mai dă o palmă) Ahh... eh... totul are dreptatea lui... viața se ține mereu lângă ea, așa e normal. Viața se poartă așa cu mine de pe vremea când eram încă un puști, pe atunci era viața luminoasă și minunat de frumoasă. Cel mai frumos la viața pe care am dus-o a fost copilăria copilăroasă. Și mai ales, viața ca copilărie îmi place cel mai mult. Când ești puștan ai un corp
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
bărbat îl cântărește foarte practic și cu interes măsurat pe Schweindi, care se excită cu mâna străină. Fotzi își vâră mâinile în gură și tremură isteric) SCHWEINDI (către frumosul Bărbat): Tu ești copil. Ești un o copilărie de puștan. Ești puștiul meu. Tu ești eu, pe când eram ca un os de fildeș și mic ca o pasăre. (Karli se apropie și el și o pălmuiște pe frumoasa Femeie. Cârciumăreasa îi smulge mâna străină lui Schweindi și și-o vâră între picioare
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]