2,234 matches
-
unei anumite metode să nu se ia cu o majoritate simplă, care arată mai degra-bă imaginea unei decizii luate sub presiune de către o majoritate destul de fragilă ci, mai degrabă, se recomandă ajungerea la un consens, dacă nu al tuturor, cel puțin al celor mai mulți membri ai grupului de PR, toc-mai pentru eliminarea unor viitoare, posibile, tensiuni. Capitolul II Comunicarea intrasistemică Pentru buna funcționare a oricărui sistem este imperios necesar ca procesul de comunicare internă să funcționeze impecabil. Studii statistice arată, foarte clar
by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Science/1035_a_2543]
-
înnobila realitatea, fiind strai de purpură și aur peste țărâna cea grea. În ce privește delirul, din titlul volumului, acesta, sugerează o atitudine dionisiacă, iar, prin prezența în contiguitatea curcubeului, dar și în relație cu poeziile care compun cartea, aduce (aparent, cel puțin) o notă oximoronică, însă, situarea lui aici explică deliciul indus de omniprezența culorii și de consecințele acesteia, fiindcă, dacă mergem tot la Goethe, el împărțea, în teoria amintită la început, culorile în două clase: pozitive (galben, portocaliu, roșu-gălbui) și negative
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
FRAGIL / înăuntru sunt farduri / ale anotimpurilor încercănate, iar verdele e păcat ascuns în culoarea frunzei de vie. În același context, tot o reflectare a simțirii clasice este aspirația identificării cu vara, pentru a-și inhiba teama / că durează atât de puțin / mirajul curcubeului. Compusă, așadar, din tușe distincte de culoare, dar armonizate la nivelul întregului, fără a se constitui totuși în imagini picturale, poezia Ștefaniei Oproescu dă impresia că încearcă să ajungă în vecinătatea chintesenței lumii, mergând însă spre descifrarea unora
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
o mulțime de gusturi și tot felul de ciudățenii omenești. Și iată că vine și ora prânzului, când, laolaltă cu toți ai mei, mănânc din acele bucate pe care le pot avea aici, în casa asta de țară, și din puținul pe care îl am. Iar după ce am mâncat mă înapoiez la han; aici îl găsesc de obicei pe hangiu, și tot aici se mai află un măcelar, un morar, doi lucrători la cuptoarele de cărămizi. Cu aceștia îmi pierd vremea
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
stîng i se zbătea ca pleoapa. Așa s-a nimerit să mă răstorn În pat cu o femeie cu sînul stîng mult deocheat, așa s-a nimerit, să iau de unde-i mult prea mult și să pun acolo unde-i puținul, o faptă demnă tocmai de un pendul, de un pendul... Stranie mașinărie, stranii bătăile sale dure și dureroase bătăturile făcute pe tîmpla mea, un semn dublu ai spune, privindu-i legănarea. Nici bărbat, nici femeie. Aidoma marilor maeștri, n-are
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
mașinărie, stranii bătăile sale dure și dureroase bătăturile făcute pe tîmpla mea, un semn dublu ai spune, privindu-i legănarea. Nici bărbat, nici femeie. Aidoma marilor maeștri, n-are sex. Ia de unde-i prea mult și pune acolo unde-i puținul. Asta nu-i faptă a mîinii, am gîndit. Și atunci ce pot eu să-i cînt silniciei, acum doar Închipuit În brațele subțiri ale femeii!? Povestea ar fi simplă, dacă nu ar complica-o metafora: „Împins de o oarecare poftă
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
În flăcări, doar eu de mînă țineam acel puțintel de trup al femeiuștii, ușoară ca un gînd bun. Cum aș putea uita anii de ucenicie În filaturile morții!, cînd luam de unde era prea mult ― iubirea, și puneam acolo unde-i puținul ― Întristarea, acolo unde răsturnasem și eu Într- un pat, odată, pe o una din alea pe care femeie cu greu poți să o numești, rupîndu-mi ața limbii tot Încercînd să-i gust carnea lemnoasă, arzîndu-i cu feștile smulse din incunabule
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
nechirurgii operau în curtea spitalului, cum tăiau oasele mâinilor și picioarelor cu fierăstrăul medical, fără anestezie...Eu cred că țăranul e bun, indiferent de unde o fi el. Veneau femei ucrainience și rusoaice din satele vecine cu de-ale mâncării, din puținul lor, ca să dea celor care erau pe pa tul spitalului iar majoritatea erau direct pe pâmânt, în curte, din lipsă de locuri. Am văzut cum femeile plângeau în hohote pe soldații morți, acolo, în fața gropilor unde erau puși câte cinci
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
Sărăcuții. Din tată în fiu, nu s-au mai numit familia Popa, ci Sărăcuții. Părea că un blestem se ținea de această familie. Deși erau harnici cu toții, dar neavând pământ și lucrând pe la alți gospodari, trebuiau să se mulțumească cu puținul pe care-l primeau în produse: fasole, cartofi, grâu, porumb, care abia le ajungeau să poată trece iarna, fără a muri de foame. Dar din februarie, trebuiau să se împrumute de la cei înstăriți, îndatorându-se în felul acesta să le
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
aceasta orientalul din mine o duce greu. E timp asemenea să chibzuiți în privința lui nervus rerum, căci, de m-oi vindeca, de nu m-oi vindeca, de plată știu că nu pot să scap. // Îmi trebuiesc 100 de ruble cel puțin - dac-or fi mai multe nu vor strica nimic. În cazul când mi le veți trimite, rămân încă cu 60 franci pentru întoarcere, din care am să plătesc o zi sau două rămânerea în Odesa, pentru vizarea pasportului, biletul de
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
Dar a fost o adevărată exploziune de iubire cu cari noi toți prietenii d-tale și (numai aceștia) am contribuit pentru puținele trebuințe materiale ce le reclamă situația. Și n-ai fi făcut și d-ta tot așa din multul - puținul ce l-ai fi avut când ar fi fost vorba de orice amic, necum de un amic de valoarea d-tale? Acum trebuie să mai știi că volumul de poezii ți l-a publicat Socec, după îndemnul meu în dechemvrie
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
trecere pe lângă meseriașul nostru, Călin Ciolca, văzând figura lui nenorocită,îmbrăcămintea ponosită și mai peste tot peticită, larga pălărie care cu un ban, care cu o fructă, care cu ce altceva putea, și-l și lăsa inima. Din toate aceste puținuri, Călin aduna, zilnic, mai mult, chiar, decât i ar fi fost necesar, pentru a duce,în marea comunitate, un trai, ca tot omul mai amărât oleacă, decât marea majoritate. I se întâmplase și-n alte rânduri, ce i se întâmpla
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
spre el, în căutare. Și la acest simplu gest inofensiv, cuvintele se revărsară deodată din el. —Asta-i problema. Tot ce spun criticii e perfect adevărat. Munca mea e teribil de dubioasă. Mai că se înveseli după ce recunoscu până și puținul ăsta față de această femeie. Ea-și îngustă ochii și clătină din cap. —De ce spui asta? N-am venit aici ca să-l ajut pe omul ăsta. Cel puțin, la început. Muzica continua să bubuie; peste tot în jurul lui, oamenii trudeau ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
miligrame. Iar ea vrea să se întindă pe jos și să moară? Mark o privește uluit. O posibilitate îl remontează. Propria lui pierdere nu înseamnă nimic. Accidentul l-a făcut așa. —Roag-o, imploră el, temându-se să propună până și puținul ăsta. — Nu eu. Eu pe femeia aia n-o mai rog niciodată nimic. El se îndreaptă în pat, cuprins de o teroare animalică. Trebuie s-o rogi să lucreze pentru voi. Nu sunt vorbe-n vânt. Aici discutăm despre viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
s-a molipsit de la ea. CÎnd l-am văzut prima dată arăta ca un mort, vai de mine, era slab ca un țîr și galben la față de-atîtea griji și necazuri cîte avusese. Ei, și Lydia și-a vîndut marfa - puținul pe care-l avea - și-a-nchis prăvălia și el a trimis-o Înainte Împreună cu bătrîna doamnă Mason. Tatăl tău a mai rămas pe loc o vreme ca să-ncerce să Încheie lucrările pe care le mai avea În atelier și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
încredere îi trebuie semănătorului, în sfârșit, atunci când Cuvântul semănat cade „într-un pământ pietros” sau „între spini” și aduce un rod parțial, lent, plăpând și nesigur (cfr. Mc 4,16-19). Semănătorul Cuvântului, în aceste împrejurări, trebuie să se mulțumească cu puținul rod chiar da-că a semănat mult. Semănătorul Evangheliei nu trebuie să cântărească, nu trebuie să măsoare, nu trebuie să socotească cantitățile recoltei, pentru a-și îndrepta, în schimb, toată atenția și să exprime tot entuziasmul și angajarea sa în
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
apoi aparent adormit pe patul său, un bărbat enorm, îmbrăcat într-un șort decolorat. Dincolo de uriaș, peretele de beton. Gosseyn se ridică, recapitulând scena. Trei celule într-o sală betonată, trei ferestre, una în fiecare celulă, la cinci metri cel puțin, de sol fără ușă. Examenul se curmă. Fără ușă? Privirea parcurse fulgerător pereții în căutarea despărțiturilor în ciment. Nu erau. Repede, merse la barele care separau celula sa de a femeii. Repede, memoriză o parte de sol din propria celulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
colț din halatul lui. — în primul rînd, zise el, tencuiala din zona sanctuarului trebuie pictată în această culoare, un albastru închis, bătînd în violet, cu uleiuri de bună calitate, cu finisaj din coajă de ou, dat în două straturi cel puțin. Domnul Smail își notă într-o agendă și, punînd semnul de pînză de un centimetru între pagini, o închise. — Lasă asta pe seama mea. Și poate săptămîna viitoare, la un moment dat, o să-mi dai o listă cu materiale. Cu contactele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
apoi aparent adormit pe patul său, un bărbat enorm, îmbrăcat într-un șort decolorat. Dincolo de uriaș, peretele de beton. Gosseyn se ridică, recapitulând scena. Trei celule într-o sală betonată, trei ferestre, una în fiecare celulă, la cinci metri cel puțin, de sol fără ușă. Examenul se curmă. Fără ușă? Privirea parcurse fulgerător pereții în căutarea despărțiturilor în ciment. Nu erau. Repede, merse la barele care separau celula sa de a femeii. Repede, memoriză o parte de sol din propria celulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
El continua să-și caute cuvintele. ÎNTR-UN ANUME SENS, SE POATE CHIAR SPUNE CĂ VIAȚA SA ERA EXEMPLARĂ. EL FĂCEA PARTE DINTRE ACEI OAMENI, RARI ATÂT ÎN ORAȘUL NOSTRU CÂT ȘI AIUREA, CARE AU TOTDEAUNA CURAJUL BUNELOR LOR SENTIMENTE. PUȚINUL PE CARE-L DEZVĂLUIA DESPRE SINE DOVEDEA ÎNTR-ADEVĂR SENSIBILITATE ȘI ÎNCLINAȚII PE CARE OAMENII NU ÎNDRĂZNESC SĂ LE RECUNOASCĂ ÎN ZILELE NOASTRE. EL NU ROȘEA CÂND MĂRTURISEA CĂ ÎȘI IUBEA NEPOȚII ȘI SORA, SINGURA RUDĂ PE CARE O MAI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
TARROU. Un moment mai târziu, placa se isprăvise și apelul unei ambulanțe devenise limpede, crescuse, trecuse pe sub geamurile odăii de hotel, scăzuse și în fine se stinsese. \ Placa asta nu e veselă, spune Rambert. Nu mai spun că e cel puțin a zecea oară c-o aud astăzi. Vă place atât de mult ? \ Nu, dar e singura pe care o am. Și după o clipă: \ Vă spun că totul constă în a o lua de la capăt. L-a întrebat pe Rieux
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
lucruri să aibă sau nu un sens, ci că trebuie să vezi numai ce răspuns primește speranța oamenilor. El știa de-aci înainte răspunsul și-l deslușea mai bine în primele străzi mărginașe, aproape pustii. Cei care, mulțumindu-se cu puținul pe care-l însemnau, nu doriseră decât să se întoarcă în casa iubirii lor, erau uneori răsplătiți. Desigur, unii dintre ei continuau să umble prin oraș singuratici, lipsiți de ființa pe care o așteptau. Fericiți erau și cei care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
și-i credea prieteni și frați de credință... Oameni buni... să știți că pe cel nesătul îl bate Dumnezeu în felurite chipuri, când cu vodcă și când cu război și moarte... Că nu-i cu cale să te lăcomești la puținul altcuiva, când nu știi să stăpânești nici ce-i al tău”. Din numărul mare de poeme și pamflete am ales doar câteva, urmând ca restul să fie apreciat de cititorii volumului respectiv. La primirea volumului am mulțumit telefonic și l-
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Într-adevăr bine pentru oameni să descopere mai multe despre trecutul lor? Și apoi mai multe și mai multe...? Sau era pur și simplu mai bine să știe cât mai puțin cu putință despre trecut și chiar să uite și puținul pe care și-l aminteau? Zorile s-au ivit deja. Nu mai e decât un pas până la acel prag straniu dintre noapte și zi. Singurul moment când e destul de devreme ca să mai nutrești speranța de a-ți Împlini visele, Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
apă. Curând mâncarea a Început să se Împuțineze. Nu era destulă mâncare ca să gătească o masă. Așa că Noe a poruncit: „Aduceți orice aveți.“ Și așa au făcut, oamenii și animalele, insectele și păsările, oamenii de credințe diferite au adus tot puținul care le mai rămăsese. Au pus toate ingredientele laolaltă și așa au făcut o oală uriașă de ashure. Mătușa Banu a zâmbit cu mândrie, privind la oala de pe plită de parcă ar fi fost chiar cea din legendă. — Asta e povestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]