6,888 matches
-
Ene a fost copleșit de o febră extraestetică. Cu binecunoscutele sale arme (jocul de cuvinte, mai ales) autorul s-a "placat" cu ironie pe real, pe cotidian. În prefață, Gheorghe Ene își enunță intenția de a resuscita atitudinea caragialescă în publicistică. Cît de benefică a fost această ieșire în lume? După lectura culegerii de articole Aromanul trandafirului, verdictul nu este ușor de dat. Ca și în cazul lui Gheorghe Iova, este foarte greu de înțeles constanța stilului indiferent de context. Acest
Între ei, scriitorii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16173_a_17498]
-
din acest motiv nu poți savura liniștit povara "trandafirilor" politici postrevoluționari, a simpaticelor personaje Rozel și Rozica, a vieții cotidiene dintr-o țară numită Totalomnia etc. Prizonier al propriilor invenții, cam acesta ar fi răspunsul după lectura jocului de-a publicistica. Gheorghe Ene, Aromanul trandafirului (proză scurtă), Editura Paralela 45, Colecția '80, Seria "Proză", 216 p., f.p. "Orice zi are evenimente" Superlivrescul, extraordinarul Șerban Foarță utilizează extraesteticul într-un mod cu totul neașteptat: preia articole și reclame din ziare și le
Între ei, scriitorii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16173_a_17498]
-
și Gellu Naum, este în primul rînd o invitație serioasă la meditație asupra criticii. Sînt destule metode care sînt invocate neîncetat spre binele acestei ramuri culturale: ba conceptualizare, ba filologizare (studii și mai serioase), ba aducerea criticii la un nivel publicistic etc. Simona Popescu construiește o excelentă carte de critică, fără să-și enunțe emfatic intențiile de dărîmare a vreunui canon, de revizuire a istoriei literare etc. Veți întreba: ce fel de critică mai este și asta? unde îi sînt marile
Critică și suprarealism by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16256_a_17581]
-
se înșală) că se pot spune lucruri interesante. Așa apar ca din pământ savuroase articole despre C.D. Aricescu, un pașoptist cu spirit "întreprinzător și multiplu, discipol al lui Bălcescu în istoriografie, al lui C.A. Rosetti și Cezar Bolliac în publicistică, al lui Heliade și Bolintineanu în poezie" (p. 139), Ioan M. Bujoreanu, autor de comedii și al unui roman Mistere din București, încercare meritorie în așteptarea Ciocoilor... lui Filimon, N. Gane, N.T. Orășanu, un cronicar umoristic de actualitate, Veronica Micle
Honeste legere by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16250_a_17575]
-
aprecierile sale. Nu știu ce marcă de condei sau de computer va fi folosit domnia sa - cert e că ambele cunosc, la modul frapant, limba română, fiind familiarizate totodată cu grafia apuseană. Și toate acestea fără nici un rabat de la normele obiectivității - care în publicistica românească iau foarte adesea expresia confuză a trivialității agresive. Multe dintre articolele reunite în volumul Un deceniu văzut de aproape îmi erau așadar cunoscute. La un loc, ele mi-au prilejuit o impresie întrucâtva diferită de cea obținută "la cald
Cronica unui deceniu by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16273_a_17598]
-
El elaborează, cu o sagacitate diabolică, principii de cenzurare a limbajului, inclusiv a timpurilor verbale, în funcție de obiectivele sale propagandistice. În aparență abstras și impersonal, Ștefan Aug. Doinaș este în realitate un om de atitudine (așa cum o dovedește de altfel și publicistica sa de după 1989). Povestirile din volumul T de la Trezor, superb joc literar, nu sunt numai un joc. Ele reprezintă și o luare de poziție față de lume, o critică a existenței. Pentru analiza ei exhaustivă cronicarul literar ar trebui să aibă
Ștefan Aug. Doinaș, prozator by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16270_a_17595]
-
excesele argotice și populare ale limbajului relaxat din ultimii ani sînt menționate, dar exemplele analizate pe parcursul lucrării provin mai ales din zona limbajului artificial și pretențios preferat de presa românească de dinainte de 1989 (pentru o investigație asupra prostului gust al publicisticii din epoca totalitară, volumul rămâne de neînlocuit). Mi se pare foarte profitabil să continuăm, intrând și în detalii, relectura acestei cărți fundamentale - care poate constitui un bun prilej de reexaminare a fenomenelor de variație lingvistică din limba română de azi
Corectitudine și greșeală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16281_a_17606]
-
Georgescu, negreșit învățată și serioasă, în care ecourile amintitului scenariu se fac, totuși, auzite. Dar, repet, exegeza (dincolo de aceste răbufniri) este demnă de toată lauda. Se iau firește, la rînd, diacronic, edițiile din lirica (dacă e cazul și proza sau publicistica) eminesciană, fixîndu-li-se, prin avizată analiză textologică (grea meserie, aducîndu-mi mereu aminte de exclamația unui erou real al lui Caragiale "Griu viața, dom'inșpector"), importanța reală sau minoră a fiecăreia în parte. Se pornește, desigur, de la ediția princeps datorată lui Titu
Edițiile Eminescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16299_a_17624]
-
autorului nostru, editologiei eminesciene. Funcționarii Bibliotecii Academiei Ion Scurtu și Ilarie Chendi o clasează, o cataloghează și o citesc. Cum epoca era dominată de sămănătorism naționalist, pentru a releva un antemergător afin, în 1904 Ion Scurtu publică o ediție din publicistica poetului, folosindu-se și de ediția, certă ca paternitate, a lui Gr. Păucescu din 1891. Iar patru ani mai tîrziu, în 1908, Scurtu editează și un volum de poezii, după o cronologie interioară ("grupare psihologică, după fondul de sentimente și
Edițiile Eminescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16299_a_17624]
-
de lecțiune și a avut parte de încă două reeditări. În 1914 i-a venit rîndul maniacului antisemit A.C.Cuza (care l-a cunoscut personal pe poet) să publice o masivă ediție (680 pagini), mixtură din toate despărțămintele creației eminesciene: publicistică, traduceri, proză, dramaturgie, poezie, de aceea e intitulată Opere complete. Pentru verificarea textelor cu manuscrisele au fost utilizați colaționatori anonimi (a lucrat, deci, cu negri) care n-au dovedit acribie, apelînd la textul ediției Scurtu. Dar se dă, aici, prima
Edițiile Eminescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16299_a_17624]
-
coloane ale paginii, ediția, la care au lucrat mai mulți, e, acum, bizară, chiar dacă Perpessicius a folosit-o la verificarea unor lecțiuni. Abia I. Crețu, în ediția sa din 1939 (și cea din 1942), oferă un sumar mai complet al publicisticii eminesciene, corijînd și completînd ambițioasa ediție A.C. Cuza. A urmat ediția didactică a lui Gh. Adamescu de după primul război mondial, care a cunoscut nouă ediții, ultima în 1948. Un moment important îl reprezintă ediția Bogdan-Duică (1924) care țintea, fără să
Edițiile Eminescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16299_a_17624]
-
dedicat literaturii române dintr-o pornire patriotică, deși ar fi putut lesnicios să se ocupe de scriitorii străini și să obțină în felul acesta o mult mai largă recunoaștere. În ce mă privește, din pricina anilor ingrați ai începutului de activitate publicistică, urmați de alți ani, numeroși, de "provincializare" forțată, id est de proiectare într-un mediu izolat, lipsit de biblioteci bune, n-am fost pus în fața unei asemenea opțiuni. Dar n-am cîtuși de puțin senzația de-a mă afla într-
Gheorghe Grigurcu - "Viața mea la Târgu-Jiu? Neantul mobilat cu o bibliotecă..." by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16257_a_17582]
-
noi din școală e o dulceață de formulă, deși N.I. tocmai prin școala cu pricina nu pare să fi trecut, decît, poate, pe trotinetă, cînd era mai tînăr și la minte mai curat decît acum. Cît privește stilul prozei sale publicistice, din pagina culturală a ziarului, pe care o împarte cu președintele (nu al ziarului, al Academiei), el, stilul, fiind omul, este incalificabil: "aproposito, ce soi de Cotroceni reprezintă ăsta (Răzvan Popescu, ăsta! - nota Cronicarului), că nea Caisă, ptiu!, s-a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16306_a_17631]
-
Satira de moravuri din subtext Cărțile pentru copii sunt și ele scrise cu o mână neezitantă, de un povestitor exersat. În plus - trăsătură care îl individualizează pe Stelian Țurlea printre autorii de cărți pentru copii - ele se remarcă prin simț publicistic. Prozatorul imaginează tot felul de aventuri plecând de la evenimente care au preocupat și chiar au obsedat presa: eclipsa de soare, Jocurile Olimpice, trecerea într-un nou mileniu, însoțită de spaima că va avea loc sfârșitul lumii etc. Peisajul însuși este actualizat
UN PROFESIONIST AL SCRISULUI by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16348_a_17673]
-
necuprins în DEX și care trezise destulă uimire pe la începutul anilor '90, când a fost folosit într-un reportaj; majoritatea vorbitorilor nu-l cunoșteau, așa că zai și barjă au devenit, pentru scurtă vreme, termeni la modă și obiect de ironii publicistice. Substantivul zacherlină, cuprins și în DEX, primește aici o explicație etimologică; nu e însă înregistrată expresia, probabil de circulație foarte limitată, evocată de Andrei Pleșu într-un articol mai vechi (a da cu zacherlină-n proști). E instructivă (pentru evocarea
Divagații (pornind de la litera Z) by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16362_a_17687]
-
cum se scriu cărți bune care să se vîndă și care să fie și respectate în același timp. Cum să fii o vedetă culturală autentică? Eco s-a afirmat pe cel puțin trei planuri culturale diferite: literatură, teoria literaturii și publicistică. Minunea sfîntului Baudolino face parte din această ultimă categorie: este o culegere de articole apărute în presa italiană pe diverse teme care țin strict de cotidian, un cotidian mediatic îmbinat cu experiențe strict personale. Această culegere este doar o parte
Cum se scrie o carte bună by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16351_a_17676]
-
această ultimă categorie: este o culegere de articole apărute în presa italiană pe diverse teme care țin strict de cotidian, un cotidian mediatic îmbinat cu experiențe strict personale. Această culegere este doar o parte dintr-un volum mai amplu de publicistică intitulat Il secondo diario minimo, apărut în 1992 (primul jurnal minim a fost publicat în 1963 și a cunoscut un mare succes). Însă "publicistica" despre care vorbesc este una cu totul specială. E făcută după o rețetă: multă ironie, narativizare
Cum se scrie o carte bună by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16351_a_17676]
-
cu experiențe strict personale. Această culegere este doar o parte dintr-un volum mai amplu de publicistică intitulat Il secondo diario minimo, apărut în 1992 (primul jurnal minim a fost publicat în 1963 și a cunoscut un mare succes). Însă "publicistica" despre care vorbesc este una cu totul specială. E făcută după o rețetă: multă ironie, narativizare, pastișare, crearea de fizionomii, descoperirea unor "caractere". Un discurs egal cu sine care se potrivește cu orice fel de subiect. Interesant este că autorul
Cum se scrie o carte bună by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16351_a_17676]
-
Uitând să uiți), Viaggiando con passo di volpe (Călătorind pe furiș) - premiul Mediterraneo, premiul Citta di Penne, Se amando troppo (Dacă iubind prea mult). Volumele de interviuri și eseuri vin să completeze, ca tematică și soluții expresive, în egală măsură publicistica și proza literară a autoarei: Fare teatro (A face teatru) - eseu, Storia di Piera (Istoria Pierei) - dublu interviu scris în colaborare cu actrița Piera degli Esposti, Il bambino Alberto (Copilul Alberto) - interviu cu Alberto Moravia, La bionda, la bruna e
Dacia Maraini - Un romancier nu poate avea dogme by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/16342_a_17667]
-
încheiată în 1997 (a durat deci, 58 de ani!) ar trebui acum reluată (dacă am avea editori și mijloace financiare) pentru a corecta toate erorile de lecțiune, descoperite pe parcurs, din secțiunea poezie și lămurirea paternității unor articole la secțiunea publicistică. Salut, bucuros, reeditarea ediției Ion Pillat. Ion Pillat, Opere, I, Poezii (1906-1918). Ediție îngrijită, tabel cronologic, notă asupra ediției, note, tabele sinoptice, referințe critice și prefață de Cornelia Pillat, Editura Du Style, 2000.
La reluarea ediției Ion Pillat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16355_a_17680]
-
nesimpatic), a avut o idee fericită. Aceea de a oferi o imagine de sinteză a genului oratoriei parlamentare (și nu numai!) din spațiul românesc. Din păcate, nu și-a dus ideea pînă la capăt, amestecînd, cînd și cînd, oratoria cu publicistica. Sigur, sînt cazuri cînd oratoria se înfrățește cu publicistica (ca în cazul lui Delavrancea). Dar s-ar fi cuvenit păstra direcția anunțată, neamestecînd genurile. Mai ales că se puteau găsi (ca, de pildă, în cazul lui Al. Vaida-Voevod) discursuri rostite
Oameni politici în discursuri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16393_a_17718]
-
oferi o imagine de sinteză a genului oratoriei parlamentare (și nu numai!) din spațiul românesc. Din păcate, nu și-a dus ideea pînă la capăt, amestecînd, cînd și cînd, oratoria cu publicistica. Sigur, sînt cazuri cînd oratoria se înfrățește cu publicistica (ca în cazul lui Delavrancea). Dar s-ar fi cuvenit păstra direcția anunțată, neamestecînd genurile. Mai ales că se puteau găsi (ca, de pildă, în cazul lui Al. Vaida-Voevod) discursuri rostite în parlament sau în plenul conducerii partidului. Și pentru că
Oameni politici în discursuri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16393_a_17718]
-
lui Ceaușescu, vechi stindarde ale comunistului național promovat de Pingelică. Numirea - fie și "interimar" - a lui Dinu Săraru în fruntea Teatrului Național din București e șocantă prin simbolistica implicită. Lăsând de-o parte convingerile sale comuniste, apăsat exprimate într-o publicistică rudimentară și ridicolă, în care strălucește ca o bijuterie "reportajul" în care-i prezenta pe Virgil Ierunca și Monica Lovinescu drept locuitori ai unui infern moral și material, ziarele au scris chiar săptămâna trecută că în timpul revoluției din '89 adulatorul
Soia și ciocanul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16385_a_17710]
-
implicată în diurn. Repet, nu știu cum e scris, dar în spectacol Grigore Gonța pune accentul în mod clar pe vitalitatea unui gînditor-comentator, al unui spirit care se implică plenar în a critica mai cu seamă politicul și pe politicieni. Partea de publicistică a operei eminesciene apărea cumva în clandestinitate pe vremea lui Ceaușescu și pentru a nu fi izbitor contrastul între tonul laudativ al timpului cu cel polemic de la Timpul. Iar cel care se lua în bețe cu puterea era chiar poetul
"Editura Timpul" lui Eminescu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16395_a_17720]
-
la Cluj a apărut, sub conducerea lui Timotei Nădășan, varianta românească a cunoscutei reviste maghiare Balkon, iar un grup de arhitecți a construit - și termnenul trebuie luat ca atare -, ceva mai tîrziu, impozanta revistă Octogon. Toate aceste june vlăstare ale publicisticii românești apar pe o piață care s-ar fi putut numi, fără nici o sfială, pustie, dacă tot un grup de arhitecți, coordonat de Arpad Zacky, căruia i s-au asociat apoi și cîțiva tineri critici de artă, nu s-ar
Arta și mediile by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16439_a_17764]