1,293 matches
-
pot sta la un motel. Și munca nu e prea grea? Ashling își făcea griji că, după o viață lipsită de limite, lui Boo îi va fi dificil să se adapteze la o lume disciplinată și plină de reguli. Boo pufni. —Curieratul? O nimica toată. Chiar și în pantofii ăștia. —Mișto haine, remarcă Ashling, privind jacheta, cămașa foarte colorată și pantofii ciudați, care păreau din Starship Enterprise. —Arăt ca un pește, începu Boo din nou să râdă. Pantofii sunt cei mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
a mai durat până când Ted a început să creadă că scăpase și că nu vor mai fi alte întrebări. Încet-încet, a început să se relaxeze - prea devreme! Cu o voce înecată, Ashling întrebă: Păreau supărați unul pe celălalt? — Nu, deloc, pufni el. Se gândi că e mai bine să nu spună că la începutul numărului său, spusese: „Asta e pentru Clodagh!“ După ce fuseseră surprinși în pat de către Craig, Marcus o convinsese pe Clodagh că nu mai avea importanță. Rămânea acum la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
doar să fac cunoștință cu dumneavoastră. Nu aș fi vrut să vă deranjez, deoarece nu știu nici ziua de primire, nici dispozițiile dumneavoastră... Însă de-abia am coborât din tren... am sosit din Elveția... Generalul era cât pe ce să pufnească în râs, însă se gândi că nu se cade și se abținu; apoi se mai gândi, își miji ochii, își măsură încă o dată musafirul din cap până în picioare, după care îi arătă repede un scaun, se așeză și el puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
lovitura, și-a înălțat ochii spre cer, și-a făcut cruce, spunând în sinea lui o rugăciune amară: „Doamne, iartă-mă întru Hristos!“ -, i-a retezat beregata prietenului dintr-o mișcare, ca unui berbec, și i-a luat ceasul. Rogojin pufni în râs. Hohotea de parcă ar fi fost apucat de o criză. Chiar te simțeai ciudat văzând acest râs după dispoziția lui atât de posacă de acum câteva clipe. — Uite, asta îmi place! Nu, asta-i cea mai grozavă chestie! striga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
că mă priviți mirată, nu-i așa? Generalul Ivolghin, am onoarea să mă recomand. V-am purtat în brațe, Aglaia Ivanovna. — Îmi pare bine. Le cunosc pe Varvara Ardalionovna și Nina Alexandrovna, îngăimă Aglaia, abținându-se cu greu să nu pufnească în râs. Lizaveta Prokofievna explodă. Ceva de mult acumulat în suflet pretinse brusc un deznodământ. Nu-l putea suferi pe generalul Ivolghin, cu care fusese cândva în relații mai bune, numai că foarte de mult. — Minți, domnule, după cum ți-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Lizavetei Prokofievna. — Și eu cred tot așa, spuse prințul Ș., izbucnind în râs. — Și eu am exact aceeași părere, enunță solemn Adelaida. — Care „cavaler sărman“? întrebă generăleasa, privindu-i contrariată și înciudată pe toți vorbitorii, însă, văzând-o pe Aglaia pufnind în râs, adăugă mânioasă: prostii! Care „cavaler sărman“? — Parcă e prima dată când băiețandrul ăsta, favoritul tău, schimonosește vorbele altora! îi răspunse Aglaia cu ciudă trufașă. Prin fiecare ieșire nervoasă a Aglaiei (care se mânia foarte des), aproape de fiecare dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Prințul Ș. era amabil și simpatic ca de obicei, îl întrebă pe prinț despre trecut, își aminti cum se cunoscuseră prima oară, așa că despre cele petrecute în ajun nu spuseră mai nimic. În sfârșit, Adelaida nu se mai putu abține, pufni în râs și i se destăinui că au venit incognito; însă cu aceasta destăinuirile încetară, deși incognito-ul dădea a înțelege că părinții, adică mai ales Lizaveta Prokofievna, au față de prinț o atitudine deosebit de defavorabilă. Dar nici despre ea, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
nu mă mai bate la cap!... Dacă vrei, și chibrituri a adus. A aprins lumânarea și o jumătate de oră și-a ținut degetul deasupra flăcării; crezi că nu se poate? — L-am văzut ieri; are degetele nevătămate. Deodată Aglaia pufni în râs, ca un copil. Știi de ce am mințit acum? se întoarse ea brusc spre prinț, cu naivitatea cea mai copilăroasă, cu buzele încă tremurându-i de râs. Pentru că, atunci când minți, dacă strecori cu dibăcie ceva nu prea obișnuit, ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
fi numit profesor particular... — Tocmai la țanc. Desigur, serviciul îți va spori resursele bănești. Ai de gând să fii camer-iunker? — Camer-iunker? Nu mi-am imaginat câtuși de puțin, dar... Însă în acest moment surorile nu se mai putură abține și pufniră în râs. Adelaida remarcase de mult că liniile feței Aglaiei începuseră să joace, semn că va urma un hohot de râs rapid și irezistibil, pe care deocamdată și-l stăpânea din răsputeri. Aglaia privi amenințător spre surorile ei care izbucniseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
feței Aglaiei începuseră să joace, semn că va urma un hohot de râs rapid și irezistibil, pe care deocamdată și-l stăpânea din răsputeri. Aglaia privi amenințător spre surorile ei care izbucniseră în râs, dar nu rezistă nici o secundă și pufni în râsul cel mai nebunesc, aproape isteric; în sfârșit, sări de pe scaun și ieși în fugă din cameră. — Am știut de la început că nu o face decât de dragul râsului și atât! strigă Adelaida. De când a adus vorba despre arici! — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cu blândețe, o aude șoptindu-i tandru în timp ce mâna i se înfășoară ca un șarpe în jurul coapselor. O îndepărtează cu blândețe. Despre cine e vorba? În nici un caz nu poate să fi intrat în competiție cu cineva din elita orașului. Pufnește în râs aproape fără voie. Doar nu s-o considera eligibilă pentru vreun rang în armată sau pentru Senat! Mai știi? Întâlnește privirea ei mustrătoare și redevine sobru pe loc. Nu cumva să-și închipuie că nu o ia în
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
avem nici un fel de rezerve în tezaur. Secretarul cască ochii mari. Rezerve? Nici nu se pune pro blema să existe rezerve. De altminteri, ce rost ar avea să facă econo mii, din moment ce asta ar putea submina justificarea taxelor? Auzi! Rezerve! Pufnește exasperat. Împăratul își imaginează probabil veniturile și cheltuielile imperiului ca un fel de flux și reflux anual între provincii și Roma. Cum să-i explice că e vorba mai degrabă de vârtejuri anarhice, revărsându-se unele peste altele, pe care
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
neașteptate, să se legene, jelindu se. — Vai mie! Zeii m-au orbit și nu mi-am dat seama că-mi nenorocesc băiatul cu mâna mea! Bălăbăneala lui, așa cum stă cocoțat pe cufăr, i se pare atât de caraghioasă împăratului, încât pufnește în râs. Face un efort și redevine serios. Doar vocea îi sună un pic crispat când își admonestează secretarul: Nu mă mai fierbe atâta-n oală seacă! Zi odată ce s-a întâmplat! Ce nenorocire i s-a putut trage dintr-
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
înfățișarea indică mai degrabă încăpățânare decât inteligență. Nici ochii nu sunt vioi, ci doar holbați. Gura, la rândul ei, are pliul de nemulțumire tipic indivizilor complexați. Iar ridurile de la baza nasului împart fața în două, în loc să contribuie la unitatea ei. Pufnește scârbit pe nări. Un prostănac! Însă viclenia îi țâșnește prin toți porii. Spune cu severitate: — Manifestările astea ridicole de slugărnicie vin de la celti beri. Observă cu o plăcere răutăcioasă cum Trio se tulbură și strân ge convulsiv din pumni. Tu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
spiritele în favoarea singurului fiu ce i-a mai rămas. A profitat nebuna că a scăpat de sub supravegherea discretă a maică-sii. Uite cum îl silește să fie din nou aspru cu ea! Înghite cu greutate nodul din gât. Fetița lui...! Pufnește mânios. N-a avut niciodată un dram de minte sub fruntea ei drăgălașă și bombată. Mânia refulată cu greutate i se îndreaptă acum spre Trio Fulcinius. Se uită chiorâș la el, dar de fapt o vede pe Livia în locul lui
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mână. — Așa și așa... Vocea bătrânului se înăsprește. — Și ce-i cu asta? Fulcinius se panichează. Nici această veste n-a avut efectul scontat. Decepția îl face să ezite: — Sunt... sunt poezii de dragoste... — De dragoste!? repetă cu uimire principele. Pufnește imediat în râs. — Parcă înainte ziceai că umblă după prostituate, iar acum îl acuzi că s-a îndrăgostit. Fulcinius își deșartă sacul fără să mai aibă timp să se gân dească la consecințe: — Sunt adresate copiilor lui Germanicus! Sprâncenele bătrânului
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nu la Gallus. Dar uite că mincinoasa pretinde că nu le-a găsit! Va trebui s-o scuture bine și pe ea, sau chiar să-i închidă gura de tot. Nu-și dă seama nici ce știe Gallus cu exactitate. Pufnește cu mânie pe nări. Ce mai vrea și ăsta? I-a dat-o pe Vipsania. Ea a fost răsplata cu care i-a cumpărat tăcerea. Acum începe să se întrebe dacă nu cumva a fost un preț prea mare pentru
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ci de foame... — Ca... care din ei? îngaimă Augustus cu greutate. Își revine instantaneu. Ridică semeț capul și rostește cu o strâmbătură batjocoritoare: — De foame, zici? Păi o vrea poate să țină cură din aia... cum îi zice... de slăbire! Pufnește pe nări. — Că doar nu numai femeile au nebunia asta în cap. Copleșit, Trio mai face o încercare. — Scribonius Libo a pretins că unul dintre nepoții lui Cocce ius Nerva se va așeza într-o zi pe scaunul Măriei Tale
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
apei? Ba da, consimte Occia cu un suspin. După foc, apa e cea mai trebuincioasă vieții. Pe când ea se stropește de parcă s-ar juca... — Nu mă cheamă „ea“, ci Asinia, se bagă fata în vorbă, în țepată. Pe Occia o pufnește râsul. Nebună, nebună, dar nu e proastă deloc. Doar înceată. Și are un umor al ei, involuntar. Se mulțumește să o îndemne scurt pe Cornelia: — Du-o în casă și pune-o să se schimbe! Fără nici o vorbă face o
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Mă doare, țipă Asinia. Rex profită de ocazie să se elibereze din strânsoarea ei. — Nu mai respecți nici un ordin? se răstește bătrâna la ea. E cu adevărat supărată. — Vrei să-i spun Marelui Pontif să pună biciul pe tine? Asinia pufnește morocănoasă. Nimeni nu-i înțelege bolbo roseala, însă cea mică începe să tremure ca zgâlțâită de friguri. Încă un pic și izbucnește din nou în plâns. Occia nu mai are timp s-o liniștească. Grija ei e cealaltă acum. — Ți-
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nemișcat în mijlocul bolții care se învârte, ci focul, stihia cea mai puternică din Univers. Ca să umple tăcerea stânjenitoare, regele spune: — Ați observat și voi că în natură focul este elementul cel mai plin de mișcare... Avem și un falus aici, pufnește una dintre fete cu palma peste gură. Mai multe profesoare se năpustesc la ea: — Nu-i nimic de râs... — ...și nimic obscen... — Da’ ce-am zis? protestează fata. — Taci, obraznico! Asta-i tot Claudia, suspină Occia. Aude un „pleosc“ dat
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
treacăt cu mâna pe obraz: — Vei învăța la orele de istorie cine a fost Aeneas. Pe neașteptate, Claudia rostește sentențios: — Va veni un timp când un singur stăpân va împlini jertfele și va apăra Pământul. Unde dai și unde crapă, pufnește iritată Occia. Câteva tinere chicotesc. Nu e prima oară când bătrâna bate câmpii și spune parascovenii. Mai cu măsură, Claudia! o îndeamnă Occia încet. Nu e nevoie ca tot ce-avem în suflet să ajungă și pe limbă. Nimeni nu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
că urmează să citească și el astăzi. După cum se comportă în calitate de ascultător, și-a pierdut dreptul la recunoștința pe care o va pretinde ca vorbitor. Cel puțin în ceea ce o privește. Întoarce din nou capul să se uite după întârziați. Pufnește mânioasă pe nări. Uite-i cum se mișcă, de parcă ar fi niște mormo loci. Abia se îndeamnă între ei, și încă alene, tot codindu se. Iar alții pleacă fără să mai aștepte sfârșitul. Cei cu o fărâmă de decență se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
clasa celor cu stare materială pe care nu i-a putut niciodată suferi. De data aceasta, este de acord cu Piso: — Arta vorbirii l-a ridicat pe treapta cea mai înaltă fără a i păta viața în vreun fel. Agrippina pufnește în palmă către ea: — Parcă Pollio îi zicea Turbatul... Da, Rabienus, chicotește încet Antonia. Fac amândouă eforturi disperate să rămână serioase. Calpurnius Piso este atât de uimit de remarca neașteptată a bătrânului, încât nu-și mai găsește replica. Nimeni nu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mai in teligent nu-i vine în cap. Nu mă iubește! se jeluie tot pe șoptite Agrippina. Vipsania îi înconjoară umerii cu brațul fără să-i pese de ochii curioși care îi fixează. — Ba te iubește! șușotește la urechea celeilalte. Pufnește ușor în râs. — Că doar de aia ai rămas din nou grea. Agrippina scâncește ca un copil. — Se gândește la evreica lui și vine apoi să facă dragoste cu mine. Vipsania chicotește și mai tare. — Ce importanță are de unde îi
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]