723 matches
-
omenesc, când l-a doborât toporul. SUPĂRAREA GRAURILOR De cum au sosit pe vechile meleaguri, odată cu soarele primăverii, graurii și-au căutat locurile vechi unde au găsit cuiburile stricate. Le-au reparat sau au construit altele, pregătind culcușul cald pentru viitorii puișori. Apoi au început serviciul: au curățat livada bunicului de ouăle de omizi și chiar de omizile care îndrăzneau să apară pe frunzele abia mijite. Apoi căutau fel de fel de insecte, care ar fi îmbolnăvit copacii și ar fi îngreunat
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
dulce aventură S-a sfârșit la mine-n gură! S-a-ntâmplat să n-am habar Ce e un cireș amar! POVEȘTILE LIVEZII Multe au povestit copacii, și glasurile livezii îmi aduceau întâmplări petrecute demult, când bătrânii copaci erau niște puișori slabi, fără sprijin. Unii au fost plantați de bunicul bunicului, alții de tataia, și așa până în zilele mele. Ascultam glasul livezii când mergeam în primele ore ale primăverii să mângâi mugurașii abia plesniți pe rămurelele încălzite de soare. Apoi auzeam
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
și puțin prostănac Liță, pentru că s-a apropiat binevoitor de cei doi, le-a mărturisit că știe el unde este cuibul încropit de o rândunea chiar în balcon la el, însă pentru că toată familia ține foarte mult la cuibul cu puișori, să nu cumva să facă ei, domnii îmbrăcați aidoma de croitor, altceva decât să arunce o privire pe balcon. Costumatul care părea mai răsărit s-a uitat zâmbind cu mutra altuia către celălalt, a scrâșnit un Dumnezeul mamei ei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
și scâncea mereu. Ce ai, ce ai pățit, tu, cățelușa lui tata? Un cineva de pe alături i-a răspuns în locul ei: tâmpiții care au turnat betonul nu au mai controlat gaura aia, pe dinăuntru, și iau îngropat acolo, de vii, puișorii. Că avea cinci. Niște dolofani, de mai mare dragul și frumusețea. și nici pe oamenii străzii, care-și aveau acolo culcușul, nu i-au anunțat, ca să iasă, și să se ducă pe altundeva, nu i-au anunțat. și? I-au
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
parcă o reținea. Deși omul se apropia încet de superba creație a lui Dumnezeu, aceasta nu se decidea să plece. Ce ai pățit, minune? vorbește blînd Dinu apropiindu-se. Abia la cîțiva metri flăcăul vede și motivul suferinței căprioarei. Un puișor stătea culcat. Avea un căpșor delicat, ochișorii mari și blănița fină ca o mătase chinezească. Cum Dinu se apropia curios, căprioara s-a îndepărtat puțin și s-a oprit. Ochii erau rugători și neputința îi imprima un fel de durere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
o cultură vastă și în varii domenii. M-a invitat la munte. Am mers cu plăcere, ne-am pregătit îndelung. Aveam mari așteptări de la el. Cînd am văzut țac-pac și gata, am simțit o mare frustrare și am spus: Gata, puișor? Cam exagerat efortul pe care l-am făcut pentru... țac-pac. Și-a ieșit din minți și m-a pocnit. A doua zi și-a cerut scuze. Dacă ar fi încercat să corecteze impresia proastă pe care mi-a făcut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
meleaguri, dar cu siguranță voi reveni să admir frumusețile acelei păduri. Revenirea pe meleaguri dragi Maria Iftene — Of! În sfârșit am ajuns! Ce bine e acasă, în mult iubita mea țara. Iată vechiul meu cuib în care mi-am crescut puișorii. Și iat-o și pe surata mea, ciocănitoarea! Mă duc să o anunț că am sosit. — Bună ziua, surato! Ce mai faci? — Bine, bine...dar tu, cum te mai simți? — Binișor, dar după drumul acesta din Egipt, lung și obositor, îți
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
ea știută, hei‑rup, gata. Acum stă iar în picioare și‑și strânge îndată cârjele sub braț; a crezut că poate renunța la cârje când îi aplică lui Gretl o corecție, cândva n‑avea nevoie de asemenea instrumente ajutătoare. Dar, puișorule, hai totuși în pat că‑i mai comod acolo. Patul cedează, iar eu tare te‑aș mai îndesa în pământul dur, care nu cedează. Totuși acolo‑i moale, cald și bine, scumpete, mai am și‑o gură de rom, hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
scumpă, care are chiar și baie separată. Oh, sunteți nespus de amabil, altfel n‑aș ști încotro s‑o iau, de ce și pentru ce, dar acum știu, când mă uit așa la dumneavoastră. Nu‑mi dai un pupic ca aconto, puișorule (ceea ce e o prostie, fiindcă, în orice caz, el e cel care trebuie să plătească)? Sunt drăguț cu tine și știu exact cum se face treaba asta; cu mine, scumpete, n‑o să ai parte de un animal grosolan, ci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
să rămână cu noi. Ne-am îndreptat către autogară. Autobuzele circulau, dar era o hărmălaie de nedescris. Am reușit să ne înghesuim în autobuzul de Sibiu. Stăteam în picioare, pe culoar, printre cuști de iepuri și cutii de carton cu puișori de găină. Șoferul a pus o casetă cu Irina Loghin și a pornit hârbul care tremura din toate încheieturile. Praful și căldura ne moleșiseră rău. La curbe ne lua cu amețeală și riscam să ne prăbușim peste iepuri și pui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ploaie care ți se păreau uriașe. Ai rămas În dreptul ferestrei cu ochii ațintiți la spectacolul agresiv Înscenat de natură. În curtea de peste drum o femeie tânără, Îmbrăcată numai cu o rochie de stambă, Încerca să adune dintr-un tufiș câțiva puișori de găină În poală. Trupul ei vânjos, de care se lipise, expunându-l, rochia subțire și udă, ți se păru al unei ființe din altă lume decât cea În care trăiai. Lumea acelui trup era aceeași cu a furtunii, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
ca-n vară? Păi uite, vidrele! înoată și se scaldă voinicește fără să le pese de ger; vânează peștele, ies pe malurile înghețate și se hârjonesc. Numai corbul își pregătește cuibul în care are să scoată, acum în miez de iarnă, puișori. Nu se depărtează corboaica nici măcar o clipă de cuib. Cum o să plece, dacă de cum s-ar ridica, i-ar îngheța puișorii?! Așa că bătrânul corb are grijă și cară de-ale gurii pentru toți! Cerințe: 1.Explicați în scris sensul cuvintelor
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
malurile înghețate și se hârjonesc. Numai corbul își pregătește cuibul în care are să scoată, acum în miez de iarnă, puișori. Nu se depărtează corboaica nici măcar o clipă de cuib. Cum o să plece, dacă de cum s-ar ridica, i-ar îngheța puișorii?! Așa că bătrânul corb are grijă și cară de-ale gurii pentru toți! Cerințe: 1.Explicați în scris sensul cuvintelor și expresiilor scrise cursiv. 2. Grupați în coloane cuvintele care conțin grupurile: ce, ci ge, gi, che, cghi, ghe, ghi. 3
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
-i fata de alături numită Vara, zilele mele-s lungi și-nsorite, ca să aibă oamenii vreme bună de lucru, iar nopțile puține atât cât să se odihnească după muncă. Eu aduc rodul bogat al grânelor și grădinilor. Cresc și-ntăresc puișorii din cuiburi, iar copiilor le aduc cireșe și căpșuni; le mai aduc vacanțele cele mari și cu ele scalda și excursiile. Eu, vorbi rar și apăsat, atunci când i-a venit rândul, o femeie frumoasă căreia argintul îi înflorise la tâmple
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
duceau este mai degrabă legată de o anumită epocă și nu de vreo maturizare deosebită a comportamentului. — Bună șuncă, spuse omul după ce luase o îmbucătură. Dar să știți că mie-mi place cu puțin muștar. — Și nouă, spuse bunicul. Dar puișorului nu-i place. — Îl răsfață maică-sa, spuse bunica zâmbind spre mine. Tare mult îl mai răsfață! M-am făcut că nu aud și m-am holbat atât de mult la ultima bucățică din prăjitura cu ciocolată a mamei, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Sperând că mă va face să-mi uit nerăbdarea, tata m-a dus la mare; era reflux și o suprafață mare de nisip nămolos se întindea aproape până la orizont, și pe ea câțiva țânci se încăpățânau să alerge ca niște puișori exploratori, cu câte o plasă de pescuit creveți într-o mână și un părinte potrivnic în cealaltă. Am hoinărit așa cam o jumătate de oră, până când, în sfârșit, am avut voie să mergem la bazin. Nu era foarte aglomerat. Câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
groază! Îmi reproșează că vânez noaptea ca spărgătorii, că văd prea bine, că-mi fac cuib prin locuri pustii, că am ghiare, că trăiesc prea mult, că iubesc singurătatea, că aduc nenorociri, eu! În fiecare primăvară, nu scot și eu puișori ca toată lumea? Și în loc ca oamenii să se bucure când mă așez în ogradă la ei și-i chem acasă, în sfârșit... Fâl-fâl, fâl-fâl. Fire, fire peste tot. De curent, de telegraf, cruciș, curmeziș, și peste fire neoane, și peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
crezi tu că ești bătrână. Dacă te străduiești să nu crezi, rămâi mereu tânără. Iar când ești tânăr, nu ai timp să te gândești la moarte.” „- Eu nu vreau să mă gândesc la moarte!” „- Dar la ce te gândești tu, puișor?” „- Eu mă gândesc la mama!” „- Așa este cel mai bine!” Se pare că, pentru moment, Clara și-a epuizat „stocul” de întrebări. Tocmai a descoperit un fluture mare, cu aripi roșii, pătate cu puncte albe și cerculețe negre. Stă nemișcat
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
e mare, dacă e mic? Nu e mare. E scump! Sigur că e scump dacă e mare și nu e mic. Ba, de mic e mic. Da-i scump! Sigur că e mic și scump, c-așa-s ăștia micii, puișorii mămicii! Cum spuneam...Mexham Liftenburg von der von... un celebru savant... ...un celebru savant român! Nu! Că a trăit în Austria! Aha! Și pe ăsta ni-l furară străinătatea! Îl furară, că așa a pățit. Ca Lache! N-am auzit
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
viitor, jur să fiu mai curajos și să fac ce trebuie făcut. Dar cum a ajuns Verde Împărat aici? Cum de s-a însănătoșit? Și cum o fi scăpat el din ghearele mamei zmeoaice? A, Lăcomia era în peșteră, împreună cu „puișorii” ei fioroși. Dar, totuși, cum a călătorit până aici, în creierul munților, Verde Împărat, care nu se putea ridica din pat? Veți spune că în vis se poate orice. Vis - vis, dar nici chiar așa! Au și visele regulile lor
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
celor arestați. Mulți condeieri erau muritori de foame. Lihniți, se rugau pentru vreo traducere la Editura tineretului. Cerșeau "ceva", un contract pentru colecția "Oameni de seamă". Cuplul Al.I. Ștefănescu Nina Cassian putea orice acolo. "Ninina și Aligru, cei doi puișori de tigru". Am copilărit cu versurile Ninei Cassian. N-o las să schimbe subiectul. Insist. Legea 596 stipula, începînd din '46, controlul statului asupra editurilor. Oricare tipăritură avea nevoie de AVIZ. Politizarea breslei se înfăptuise. În '47, după ce Puterea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
duceam dorul, dar nu lipseau din viața noastă șotiile, distracțiile, eram și suntem nepoatele iubite ale bunicii, cu care se mândrea, știind că ea poate pleca la muncă pe câmp, iar noi vom avea grijă să paștem bobocii, să hrănim puișorii, găinele. De multe ori, ne luam cu joaca și, când ne aminteam de treburile noastre, bunica era acasă și striga la noi că suntem iresponsabile și, uneori, și bătaie primeam - bătaie care prinde bine în educație, atât timp, cât bătaia
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
după întrebare, el a încercat să și-o închipuiască și a văzut-o în închipuire așa cum este. Ba fiindcă în carte n-a găsit nici un răspuns la întrebarea aceea gingașă, și-a luat voie să răspundă el: "Te iubesc mult, puișorule drag!" ― O, o! adevărat? făcu Mimi cu o surpriză plăcută. Vezi, eu nici nu-mi mai aduc aminte! ― Ascultă, domnu Titu, interveni doamna Alexandrescu. Să nu te apuci să faci curte lui Mimi, că ginere-meu e gelos foc și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
seama, zâmbi melancolic: ― Dar Gogu întîrzie cu arendașul lui... Ia să-i spunem c-ai venit! Întredeschise o ușă. De dincolo răspunse glasul lui Gogu: ― Gata, suflete scump... Apăru în deschizătură, văzu pe Titu: ― A, de ce nu m-ai vestit, puișor iubit?... Eu isprăvisem de mult cu grecul socotelile și ne-am apucat să facem nițică politică! Scutură călduros mâna musafirului. Părea mai tânăr ca ieri și era bine dispus. Chemă dincoace și pe Platamonu, îl ocărî că l-a înșelat
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să-și frece mustața ei blănoasă de fața mea fără să simt nici urmă de mâncărime. Problema era că tocmai câinele era alergic la orice. Orice. Dar strănutul ei de cățeluș păruse cumva drăgălaș când am văzut-o printre ceilalți puișori În bucătăria crescătorului. Era adorabilă... singura fetiță dintre pui răcise puțin și nu avea pe nimeni care să-i redea sănătatea energică de cățeluș. Doar că răceala nu i-a mai trecut, iar micuța Millington nu s-a mai oprit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]