KorAP: Find »[drukola/base=pulover & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...26 27 28 ...73 >

1,819 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322

În dimineața asta are o întrevedere cu cei de la JD Slade. Ei fac jocurile. Un chelner vine și ia farfuria lui Greg, iar Michael comandă un cappuccino. Când chelnerul dispare, se uită întrebător la cea de‑a doua gaură a puloverului meu. — Știi, nu, că ai o gaură enormă de la molii în pulover? Eu aș lua măsuri. Haha, ce amuzant. — Dacă vrei să știi, e ultimul răcnet al momentului, îi explic cu blândețe. Și Madonna are unul exact la fel. — A

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
fac jocurile. Un chelner vine și ia farfuria lui Greg, iar Michael comandă un cappuccino. Când chelnerul dispare, se uită întrebător la cea de‑a doua gaură a puloverului meu. — Știi, nu, că ai o gaură enormă de la molii în pulover? Eu aș lua măsuri. Haha, ce amuzant. — Dacă vrei să știi, e ultimul răcnet al momentului, îi explic cu blândețe. Și Madonna are unul exact la fel. — A! Madonna. Îi e adus cappuccino‑ul și ia o gură. — Deci... cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
Michael cu voce tare. Ei! Se pare că m‑am înșelat, zice zâmbind. Și sunt nespus de bucuros. Își ridică ceașca în direcția mea. În cinstea unui test de mare succes mâine. Pot să‑ți dau un sfat? — Ce anume? — Puloverul. Se strâmbă comic și clatină din cap. OK. Cu ce mă îmbrac mâine? Cu ce Dumnezeu mă îmbrac? E cel mai important moment din viața mea. Un test video pentru televiziunea americană. Trebuie să fiu îmbrăcată la marele fix, în niște

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
Mă simt paralizată, de parcă aș sta ghemuită pe marginea unei stânci, încercând să nu alunec. În cele din urmă iese din baie și, fără să‑mi arunce vreo privire, își trage pe el o pereche de jeanși negri și un pulover negru pe gât. Își toarnă ceva de băut și apoi rămâne tăcut. De la geam, văd întregul Manhattan. Se înserează și se aprind luminile la ferestre, până departe în zare. Dar lumea s‑a restrâns la această cameră; la acești patru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
zic? spun, râzând. Zău, așa mă știi tu pe mine de mironosiță? Vorbim pur și simplu despre... Tac în clipa în care ușa lui Suze se deschide - și e doar Tarquin, care nu arată rău deloc, în pantaloni sport și puloverul de la mine. — O, zic surprinsă. Am crezut că tu ești noul amorez al... Mă opresc brusc și mă uit la Suze cu un zâmbet cât toată fața. Dar ea nu‑mi zâmbește. E ocupată să‑și roadă unghiile și să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
scurt‑circuit. — Ăăă, Tarquin, zice Suze, cu un glas strident. Poți să te duci să cumperi niște croissante? — A, ăă... OK, zice Tarquin, pe un ton cam fals. Bună dimineața, Becky. — Bună! zic. Îmi pare bine să... te văd. Drăguț... pulover. În timp ce el iese, în bucătărie e o tăcere împietrită, care ține până în clipa în care se aude ușa trântindu‑se. Atunci, foarte încet, mă întorc spre Suze. — Suze... Nici nu știu cum să încep. — Suze... ăla era Tarquin. — Da, știu, zice, studiind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
tușesc. Scuze! Scuze. Deci, cum s‑a întâmplat? — A fost la petrecerea aia din Scoția! se vaită ea. Numai niște mătuși expirate, niște băbăciuni. Tarquin era singura persoană sub nouăzeci de ani. Și cumva... arăta complet altfel! Avea pe el puloverul ăsta foarte drăguț Paul Smith, părul îi stătea foarte ca lumea și nu‑mi venea să cred, ăsta e Tarquin? Și m‑am cam îmbătat și știi că nu prea țin la bătură. Iar el era... Clatină din cap neajutorată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
lasă tăcerea. Acum e rândul meu să simt că mă înroșesc. — Știi, Suze, recunosc timid în cele din urmă. Cred că a cam fost... vina mea. — Vina ta? Ridica ușor capul și mă privește. Cum adică? — Eu i‑am dat puloverul. Și i‑am aranjat părul. Tresar când îi văd expresia. Dar, zi și tu, de unde să știu că o să ducă la... asta! N‑am făcut decât să‑l ajut să arate și el ca oamenii! — Bravo, mi‑ai făcut‑o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
Dar nici măcar nu știu de unde să încep. Zău, dacă mă apuc să arunc lucruri doar pentru că nu le port, unde am să ajung? N‑o să mai rămân cu nimic. Și e atât de greu. Atât de mult efort. Iau un pulover, mă uit la el câteva clipe, apoi îl las iar jos. Simplul gând de a încerca să mă hotărăsc dacă să‑l păstrez sau nu mă istovește. — Cum merge? aud glasul lui Suze de dincolo de ușă. — Bine! strig voioasă. Foarte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
să dau un pic cu aspiratorul. Ca să arate și camera mea omenește! Închid ușa în urma mea și scot pungile din învelitoare. Așa. Ar trebui să fie simplu ca bună ziua. Le umpli până la refuz, după care scoți aerul din ele. Zece pulovere de pungă, zice; dar, pe bune, cine stă să numere? Încep să îndes haine în prima pungă, până e cât se poate de plină. Gâfâind de efort, închid fermoarul de plastic, apoi bag duza de la aspirator în gaura rămasă. Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
și deschide ușa de la șifonier. Și începem să țipăm amândouă. E ca o explozie. Doar că, în loc bombă, explodează hainele. Nu știu ce s‑a întâmplat. Nu știu ce am greșit. Însă una dintre pungi a plesnit și din ea au început să sară pulovere, și asta le‑a împins afară și pe celelate. Apoi s‑a mai spart încă una, și încă una. Plouă cu haine. Suze e complet acoperită de bluze mulate. O fustă cu paiete aterizează pe abajur. Un sutien zboară prin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
bagă Suze. În camera de alături sună telefonul, dar nici unul dintre noi nu se mișcă. — Și un castron de lemn pe care îl urăsc. Scot un hohot care e pe jumătate un oftat. Și patruzeci de rame foto. — Și un pulover de designer cu două gâturi. — Și o rochie de cocktail, Vera Wang. Mă uit în jur prin cameră, brusc alertată. Și o geantă nou‑nouă Kate Spade... și... și un șifonier plin de chestii pe care nu le‑am purtat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
lui Fenny... — Aaa, zic, râzând. Așa se explică. — Bună, Becky! zice o voce veselă din spatele meu și mă răsucesc pe călcâie, dând peste Milla, prietena Fenellei, cu două fete pe care parcă le știu de undeva. Am să licitez pentru puloverul tău grena! Și Tory pentru rochia aia cu blană, iar Annabel a văzut vreo șase mii de lucruri pe care le vrea! Ne întrebam, e cumva și o secțiune de accesorii? — Acolo, zice Suze, arătând spre un colț al camerei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246

singură șansa. Fie, ploaie, fie ninsoare, nu am lipsit niciodată de la nici o reprezentație. Eram întotdeauna acolo și întotdeauna mă făceam disponibilă. Nu întârziam niciodată, nici nu-mi găseam pretexte să mă retrag devreme. Nu am irosit timp bârfind sau tricotând pulovere lângă cortină. O urmăream pe interpreta din rolul principal. Da, eram plictisită până la lacrimi, dar mă obligam să rămân. Am memorat toate ariile personajului, fiecare cuvânt. Nu că aș fi atât de înțeleaptă încât să pot prezice ce anume se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
cu entuziasm pe membrii familiilor anterioare ale lui Mao: doi fii, Anyin și Anqing, din mariajul lui Mao cu Kai-hui, și o fiică, Ming, din căsătoria lui cu Zi-zhen. Jiang Chin își petrece zilele îngrijind copilul și făcând haine și pulovere. Află de la Kang Sheng că Zi-zhen s-a întors pe ascuns din Rusia, cu boala agravată. Mao a aranjat ca Zi-zhen să trăiască într-un spital de boli nervoase privat dintr-un oraș din sud. Croitoreasa satului vine adesea să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231

magazinul de lenjerie, apoi picioarele ei lungi au început să urce câte două trepte de-o dată, cu totală lejeritate. După ce a aruncat noile achiziții pe pledul din blană care acoperea patul uriaș din mahon, Julia s-a dezbrăcat de jeanși, pulover și sutienul din material de tricou și le-a aruncat hainele în coșul de rufe aflat în colțul băii care deservea doar dormitorul lor. Julia era genul de femeie de lux de cinci stele. Orice era mai jos de acest

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
treizeci și doi de ani. Nu-i rău deloc, a spus ea cu voce tare, mângâindu-și abdomenul plat. Știa că lui James nu-i place să fie prea „evidentă“, așa cum se exprima el, așa că Julia a optat pentru un pulover negru cu guler polo și o pereche de pantaloni din bumbac, tot negri. James putea s-o dezbrace mai târziu, ca să-și descopere surpriza. Julia a auzit clicul familiar al cheii întoarse în broasca ușii de la intrare, apoi zgomotul generat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
mai târziu, ca să-și descopere surpriza. Julia a auzit clicul familiar al cheii întoarse în broasca ușii de la intrare, apoi zgomotul generat de traficul din fața casei. —Bună, dragule, a strigat ea din capul scărilor. Cobor imediat. După ce și-a netezit puloverul și a cules un fir de păr rătăcit pe umăr, Julia a coborât la parter. Aroma minunată a mâncării pregătite în casă i-a asaltat nările. Avea de gând să așeze masa și să aprindă lumânări pentru atmosferă, în vreme ce James

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
Încetează! Nu începe cu lamentații din astea că nu-ți stă bine! Cu ce nu-i stă bine? Julia se întorsese împreună cu un chelner care aducea o sticlă întreagă de șampanie ca să le umple, din nou, paharele. A, cu un pulover vechi cu care am văzut-o îmbrăcată zilele trecute, a răspuns Fiona repede, încercând disperată s-o îndepărteze pe Julia de adevăratul subiect al discuției. Dar n-ar fi trebuit să-și facă griji. Capacitatea de concentrare a Juliei era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
râs și l-a strâns și ea în brațe. Nu-i nimic. Hai să uităm ce-a fost și s-o luăm de la-nceput, bine? Jake a dat din cap recunoscător, după care și-a tras pe el tricoul și puloverul. — Mi-au spus că trebuie să aștept un doctor, care să vină să mă consulte înainte să-mi dea drumu’ acasă. Mă duc la biroul asistentelor să văd cât o să mai dureze. Fiona a zâmbit privindu-l cum ieșea agale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
efort conștienttc "Un efort conștient" Nick patrula în dreptul ferestrei, uitându-se la mașinile de-afară și-apoi din nou la patul pe care Susan stătea nemișcată, înconjurată de Fiona, Julia și Alison. Fiona și Alison erau în jeanși și în pulovere, în schimb Julia arăta uluitor, ca de obicei, fiind îmbrăcată într-un costum negru mulat și o cămașă albă, apretată. —Au trecut trei zile, a spus bărbatul amărât, repetând ceea ce cu toții știau deja. Nu e bine, nu e deloc bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
leneșă ce ești! Vorbim mai încolo. Susan a pus receptorul în furcă și, din nou, a mulțumit Cerului pentru toate bucuriile de care avea parte. —Mami? Milly revenise în dormitor, îmbrăcată numai în pantaloni scurți. —Eu vreau să-mi iau puloverul cu reni, și tati nu mă lasă. — Asta pentru că afară o să fie soare, draga mea. Te-ai fierbe. Cum? Ca un ou? — Da, exact ca un ou. Ar trebui să te îmbraci cu un tricou. —OK. Milly a părut să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
legume. Zeița bucătăriei trecuse în rezervă, fiind înlocuită a o umbră a fostei Julia - o persoană complet nemachiată și cu părul, acum spălat de vopsea, în starea lui naturală, adică ușor buclat. Julia era îmbrăcată cu jeanși și cu un pulover vechi cu Mickey Mouse, pe care îl ținea în fundul dulapului, pentru unele mici activități domestice, pe parcursul cărora s-ar fi putut murdări. Julia nu era în stare să facă altceva decât să-și aducă aminte ca, din când în când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409

încă-i sunau vorbele ei în cap, în timp ce încerca să și-o închipuie trăgându-și fermoarul blugilor și lăsându-i în vine. O imagine calpă, care nu răscolea nimic în el, și nici fără blugi, doar în chiloți și-n puloverul negru pe gât, nu-i spune și nu-i transmite nimic din focul ei. Fără chiloți, goală de la brâu în jos, e chiar o catastrofă. Nu prevestește nimic bun locul viran de la împreunarea pulpelor - ruinele unor cărnuri printre care crește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461

primară. Mi-am dat seama că poate făcusem o greșeală aducându-l aici. Chiar nu era genul lui de muzică. Tom e un fost admirator de genului soul și, În același timp, singurul din local care venise Îmbrăcat Într-un pulover și pantaloni reiați. Probabil că se simțea foarte stânjenit. — Ce zici? l-am Întrebat eu vesel. — Toată lumea poartă negru, Sam, răspunse el cu o grimasă. Asta nu e deja ceva demodat? — Genul ăsta de negru e mereu la modă, am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]