1,506 matches
-
lui nu a fost descoperit. Cercetările făcute la Cetățuia în anul 1933 au găsit un schelet ale cărui oase, de la brâu în sus erau împrăștiate, apoi câteva vase, un fragment de stofă brodată cu fir de aur și restul unui pumnal cu lama lipită de teacă. Anastasia Doamna se pare că a fost înmormântată în Biserica Stratenia, pe locul unde astăzi se află catedrala mitropolitană din Iași. În acea biserică oficia mitropolitul țării slujbele și ,,era cu de toate împodobită și
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
prefăcut că sunt încântată de propunerea aia picată din cer. Pentru că atunci Josephine m-ar fi pus s-o scriu. — Nu lăsa pe mâine ce poți face azi, mi-a spus Josephine zâmbind, dar aruncându-mi niște priviri ca niște pumnale. Așa, a început ea. Sora ta a venit să te viziteze duminică, nu-i așa? Eu am dat din cap, supraveghindu-mi limbajul trupului. Cum se menționa numele lui Helen, reacția imediată era aceea de a mă închide în mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Numai că, dacă exista vreuna, era foarte bine ascunsă și, după cum simțea Henry că stau lucrurile, nu avea timp de pierdut cu căutarea ei. Pipăi în jurul lui pe podea, încercând să descopere ceva ce putea fi folosit pe post de pumnal, ceva ascuțit, iar în cele din urmă rupse o bucată din șina de cale ferată și o înfipse în spinarea atacatoarei. Se auzi un scârțâit de plastic, dar zâmbetul umflat al lui Judy rămase neschimbat, iar atențiile ei nedorite se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Se auzi un scârțâit de plastic, dar zâmbetul umflat al lui Judy rămase neschimbat, iar atențiile ei nedorite se menținură la fel de implacabile ca și până atunci. Wilt o înjunghie încă o dată, apoi încă o dată, dar fără nici un folos. Atunci aruncă pumnalul improvizat și începu să caute alte metode. Acum devenea agitat, căci era conștient de o nouă amenințare. Nu mai era vorba de faptul că era prizonierul presiunii atmosferice ridicate a lui Judy. Acum creștea și presiunea organelor sale interne. Trosneala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
se alarmeze. În loc să se întoarcă la postul lui de lângă casa de marcat de jos, a hotărât să rămână pe loc și să asculte conversația lipindu-și urechea de ușă. S-au jucat puțin cu Harry înainte de a-l încolți cu pumnalele, înmuindu-l ca să-l poată ucide. S-au schimbat saluturi amicale, comentarii despre vreme, complimente unsuroase la adresa gustului lui Harry în materie de mobilier de birou, referințe admirative la șirurile de ediții princeps așezate ordonat pe rafturi. Cu toată vorbăria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
urmându-l pe rege. Încă de când era o fetiță, visul ei a fost să o joace pe Doamna Yuji. A fost un fan devotat al operei Adio, concubina mea. Îi place la nebunie momentul în care Yuji își împlântă un pumnal în trup în fața regelui, pentru a-și demonstra iubirea. Personajul e într-o frumoasă rochie de mătase, cu o pălărie încrustată cu perle. 11 În peștera lui Mao, fata învață politică. Află că Chiang Kai-shek a mărit, de curând, suma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
picătură și, dacă în alte condiții s-ar fi gândit la o livadă cu pomi încărcați de cireșe mici și negre, sub o grindină ușoară dintr-o zi de vară, acum aroma dulce-amară îi reaminti doar gustul riscului. Pipăi micul pumnal de Toledo perfect ascuns în croiala rochiei și se așeză pe canapeaua din fața căminului, punându-și în valoare profilul și mai ales rochia de un negru spaniol, intens, strălucitor. Într-adevăr, femeia era atent observată. Ochiul lui Ledoulx îi examina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mai prinsese și ultima parte a discuției, cu referire la „planul european” și la „cartea măsluită a francezilor”. Altminteri, consulul n-ar mai fi avut timp să savureze nimic, ci ar fi sărit ca ars. PAGINĂ NOUĂ 10 Manuc scoase pumnalul din teaca lui aurită. Îl primise mai demult împreună cu alte daruri, atunci când Mustafa Bairaktar îi încredințase, ca unui frate iubit, funcția de haznadar al averii sale. Și dacă celelalte daruri îi fuseseră aduse și prezentate de servitori, pe acesta îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
daruri îi fuseseră aduse și prezentate de servitori, pe acesta îl primise chiar din mâinile pașei. „Poate fi cel dintâi trădător, dar și cel mai bun prieten... la nevoie”, adăugase el ridicând o sprânceană și zâmbind sibilinic. Manuc privi lama pumnalului. În lumina lumânărilor, avea scăpărări neliniștite. La fel scăpărase și atunci când pecetluise frăția lor. El sorbise sângele pașei, iar Mustafa i-l supsese pe al său. Curând, însă, pașa Bairaktar murise decapitat într-o noapte de groază. Și ce mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
fel scăpărase și atunci când pecetluise frăția lor. El sorbise sângele pașei, iar Mustafa i-l supsese pe al său. Curând, însă, pașa Bairaktar murise decapitat într-o noapte de groază. Și ce mult simțea lipsa acelui mare prieten! Băgă lama pumnalului la loc în teacă, apoi chemă ciubucciul, cafegiul și mucagiul. Rămase în picioare, până când se tăiară toate mucurile de la lumânări. Când primi cafeaua și ciubucul, luă o gură de cafea și trase câteva fumuri înainte de a se așeza pe scaunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
multă candoare feminină. Ca în acest tablou, de pildă. Și Dante Negro arătă spre portretul tânărului Stimo, reprezentat purtând pe cap un turban lejer, după moda italiană, care semăna cu un bor generos și elegant de pălărie romantică. Priviți acest pumnal care se ițește orgolios și încărcat de pietre prețioase din brâul lui! Acesta este singurul element cu adevărat masculin. În rest, totul vorbește doar despre o anume feminitate. Expresia galeșă a ochilor, buzele umede, ușor întredeschise, hainele din materiale moi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
acela este tot un portret neterminat? ― Dimpotrivă, contesă! A fost pictat cu multă plăcere, cu delectare și multă, multă speranță. Din păcate, este cu totul terminat. ― Atunci? ― Nici nu știți ce îmi cereți, contesă. E ca și cum mi-ați răsuci un pumnal în inimă. În sfârșit! Dacă doriți atât de mult, voi face abstracție de suferința mea. Dar încă nu mă pot apropia de el. Și Dante Negro îi făcu un semn discret lui Luciano. Acesta trase încet pânza, mult mai încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
podoabă capilară răspândi o lucire spectrală. ― Vă rog să-mi predați armele. Privirea prințului se întunecă. ― Oh! interveni D’Autrey. Nu vă temeți, Alteță! În fața divinității armele nu-și mai au rostul. Nu-i așa? Dați-mi, vă rog, și pumnalul și pușca. Babic făcu un pas și îl privi crunt. Știa că Manuc nu se despărțea niciodată de pumnalul primit de la prietenul său, Mustafa Bairaktar, și nici de pușca de Alep. Aștepta hotărârea prințului. Manuc măsură cele două personaje din fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Autrey. Nu vă temeți, Alteță! În fața divinității armele nu-și mai au rostul. Nu-i așa? Dați-mi, vă rog, și pumnalul și pușca. Babic făcu un pas și îl privi crunt. Știa că Manuc nu se despărțea niciodată de pumnalul primit de la prietenul său, Mustafa Bairaktar, și nici de pușca de Alep. Aștepta hotărârea prințului. Manuc măsură cele două personaje din fața lui. Apoi le întoarse spatele și îi încredință lui Babic ambele arme. ― Cred că nu ați înțeles bine, Alteță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
apoi se lăsă condus prin câteva coridoare la fel de umede și de întunecate ca și holul. În urma lui, auzea lipăitul picioarelor goale pe mozaic, punctat de zăngănitul pintenilor lui din argint aurit. Zâmbi oarecum liniștit. În carâmbii cizmelor mai avea un pumnal și un mic pistol de rezervă. La capătul unei scări cu treptele aproape sfărâmate, D’Autrey se opri și unul dintre cei nouă masoni însoțitori ridică felinarul. Se aflau într-o sală dreptunghiulară sprijinită pe coloane și încununată de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
atelierul meu... Puțină otravă într-o ceașcă de cafea, nu?... Ultima oară eram chiar în spatele stâncilor, la cascadă, de ziua aniversării căsătoriei voastre, Alteță... Se priveau cu intensitate. Mâna lui Manuc se odihnea, dintr-o obișnuință de o viață, peste pumnalul de la brâu. Prin ferestrele deschise, se auzeau doar țipetele lăstunilor reveniți la cuiburile de sub streșinile casei. ― Aș putea s-o fac și în acest moment. O altă pauză. ― Dar nu poți. Vorbeau tot în șoaptă. O spovedanie reciprocă. Lăstunii se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
au cum să ajungă la Paris și nici nu vor ajunge vreodată. (Dante Negro băgă mâna în buzunarul de la vestă, veni mai aproape de prinț și îi întinse o scrisoare.) Vă rog să citiți. Manuc ținea în continuare mâna dreaptă pe pumnal. Luă scrisoarea cu mâna stângă, atent, însă, la ochiul neacoperit al pictorului. Abia când îl văzu îndreptându-se, din nou, spre fereastră, începu să citească. PASAJ RETRAS Mon cher ami affligé știu că l-ai slujit cu credință pe împărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
este ura. După cum știu și ce este iubirea. Am avut parte de amândouă aproape în egală măsură. De aceea pot spune cu toată convingerea, la fel ca prietenul meu, Bairaktarul: între ură și iubire nu este decât un tăiș de pumnal. Pictorul scoase încet lama pumnalului ascuns într-una din cusăturile hainei. ― Ca acesta, de pildă? Îl aveam pregătit. Dacă lucrurile ar fi ieșit prost pentru tine, nimic, dar nimic nu m-ar fi împiedicat să-l folosesc. Prințul luă pumnalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ce este iubirea. Am avut parte de amândouă aproape în egală măsură. De aceea pot spune cu toată convingerea, la fel ca prietenul meu, Bairaktarul: între ură și iubire nu este decât un tăiș de pumnal. Pictorul scoase încet lama pumnalului ascuns într-una din cusăturile hainei. ― Ca acesta, de pildă? Îl aveam pregătit. Dacă lucrurile ar fi ieșit prost pentru tine, nimic, dar nimic nu m-ar fi împiedicat să-l folosesc. Prințul luă pumnalul, îl examină și, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
pumnal. Pictorul scoase încet lama pumnalului ascuns într-una din cusăturile hainei. ― Ca acesta, de pildă? Îl aveam pregătit. Dacă lucrurile ar fi ieșit prost pentru tine, nimic, dar nimic nu m-ar fi împiedicat să-l folosesc. Prințul luă pumnalul, îl examină și, cu o delicatețe care sugera mângâierea, dar și recunoștința, îl lăsă să alunece înapoi, în ascunzătoarea lui. Zâmbi cu totul destins și luă mâna pictorului. ― Am primit vești din țară. Sunt așteptat la Turtucaia. În sfârșit, va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
dansară deodată în colțul gurii.) Hai să plecăm de aici. Vino! Prințul pornise deja spre trăsură, când leneșa întrebare veni șerpuind pe urmele lui. ― Și dacă... totuși... te voi ucide în cele din urmă? Manuc se opri. Știa că micul pumnal de Toledo era ușor, subțire, deosebit de eficient. Sesisaze și nuanța de cruzime voluptoasă din vocea celuilalt. Se răsuci, veni încet spre Dante Negro. Îi desprinse încet panglica neagră, după care îl sărută mai întâi pe ochiul ascuns, apoi pe gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ea și fosta lui soție. Deborah juca întotdeauna rolul femeii care n-ar omorî nici o muscă, dar Julia era convinsă că fosta soție a lui James știa că fiecare vizită pe care acesta i-o făcea era, dacă nu un pumnal, atunci sigur un ac înfipt în inima Juliei - o iritație minoră care era pe cale să se transforme într-o durere de cap atroce și asta numai din principiu. Bine, poate că Julia nu știa asta cu siguranță, însă simțea manevra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
s-a întors cu fața către ea. Pentru că nu pot să garantez c-o să iubesc copilul creat de doctori la fel cum îmi iubesc băieții, care au fost creați din dragoste, în mod natural. Dacă Alison ar fi primit un pumnal în inimă, n-ar fi putut să simtă o durere mai mare decât a simțit în clipa aia. —Ticălosule, a șoptit ea prin vălul de lacrimi care-i împăienjenise ochii. Asta a fost o lovitură ieftină sub centură. — Nu asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
și nimic nu mai asculta ordinele minții sale. Doar ochii lui, enormi și nevinovați, îi oglindeau neliniștea când targuí-ul l-a apucat de coarne, i-a întors capul spre Mecca și i-a tăiat beregata cu o mișcare rapidă a pumnalului său încovoiat. Sângele țâșni în clocot, stropindu-l pe sandale și pe jaique, la poale, dar Gacel nu observă, satisfăcut că iscusința sa de vânător fusese, încă o dată, deosebită și că atinsese animalul în locul exact. Căderea nopții îl surprinse pe când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
femeilor lor să umble peste tot cu fața descoperită, cu brațele și picioarele goale, fără să le pese că oamenii aceia nu se bucuraseră de o femeie de ani de zile, și puneau mâna pe pușcă și pe ascuțitele lor pumnale încovoiate dacă cineva încerca să depășească măsura. De aceea, după ce doi războinici și trei soldați muriseră într-o încăierare, „Fiii Vântului“ preferaseră să ocolească postul militar în drumurile lor, dar acum acel călăreț solitar înainta hotărât, urcase ultima creastă, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]