1,715 matches
-
vă supărați, vă rog dați-mi scaunul dumneavoastră puțin! Omul s-a ridicat imediat pentru că i s-a părut foarte firească cererea mea; ba, am avut impresia că a fost chiar încîntat că m-am adresat lui! Apoi, ducîndu-mă spre pupitrul unde se aflau cataloagele, am pus mâna pe unul, la întîmplare, și am ieșit din cancelarie, anunțând mai înainte: ― Domnul profesor Fischer de Germană! Am ieșit, ca să-mi fac intrarea propriu-zisă în clasă, așa cum o făcea profesorul însuși. Găsindu-i
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
să plecăm de la ora lui cu lecția învățată, dorință care nu știm dacă i-a fost realizată de prea multe ori, pentru că el vorbea foarte precipitat, iar noi, în loc să ne concentrăm asupra explicației, eram atenți și notam cu creioanele pe pupitre de câte ori se bâlbâie și spune: "ă ă, ă!" Tânărul obișnuia să-și înceapă fiecare lecție, indiferent dacă era de Drept. Economie politică sau Filozofie, cam în felul următor: ― Ă, ă, ă, fiți atenți, vă rog: astăzi am să vă vorbesc
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
să ți-l arăt! E un "oracol" clasa una, cu întrebări puse "la hoție"... deștepte și fine! Mi l-a dat și mie să-i scriu, dar l-am lăsat acasă, c-am auzit că azi se face percheziție la pupitre! ― N-are nimic, spune-mi o întrebare pe care ți-o amintești! ― Da... de exemplu: "Ce poet român vă place mai mult, și de ce?" sau "Ce poet străin vă place mai mult?" ― "Și de ce?" îi făcui eu completarea. ― Exact... dar
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
pentru Mika-Le. - Și cine zici, Nory că e fericitul mire? - Un bursuc de la Monitorul oficial, actor de mâna zecea care nu joacă, ci numai clevetește roluri. Având toate talentele urmează și la Greg . . . Mika-Le trebuie să fie acum întoarsă la pupitrul ei sau la Salonul debutanților, unde patronul i-a strecurat cu mare greutate câțiva "draci" după o propagandă plină de convingere sentimentală dar lipsită de argumente. Singurul argument cu care se zbate e că dracii lui Mika-Le fac parte din
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
le poate încălzi și lumina. În fine, ca orice autor de carte, sper ca acest volum să ajungă în rafturile bibliotecilor universitare pentru a se afla la îndemâna tinerilor studioși, în bibliotecile publice, pe mesele de lucru ale cadrelor didactice, în pupitrele elevilor și în mâinile cititorilor de toate vârstele și profesiile. Este, cred, o dorință firească a tuturor creatorilor de carte, pentru că o carte necitită este ca o dragoste neîmplinită. Autorul Amintiri la vânzare Amintiri la vânzare Aproape fără excepție, fiecare
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
din greșeală, dizlocă o cărămidă cu piciorul. Pastorul își suflecă mânecile în așteptarea unei munci grele și pornește înainte, spre o încăpere cu tavanul jos și toate dotările unei biserici. Mobilierul este simplu, fără ornamente: o masă grea și un pupitru pentru muzică, stau cu fața spre șirurile de bănci fără spătar. Cărțile de imnuri sunt așezate pe rafturi. Ușile duble care se deschid spre stradă, sunt barate cu chingi de lemn pe sub care se strecoară, printr-o deschizătură de câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
obțină. Lumea este împărțită, granița dintre viață și moarte, dintre astral și materialitate, se trece tot mai ușor din cauza războiului, este momentul ca Societatea să ducă omenirea spre Fericire. Societatea înflorește. Sala de întrunire este plină la refuz și, de la pupitrele lor, ofițerii citesc misive din Australia, Olanda, California sau Brazilia. Orientați-vă spre vest, îi îndeamnă un vorbitor din Adyar. Din apele Pacificului se va întrupa o rasă nouă, care o va depăși pe cea indo-ariană, a conducătorilor de astăzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
aspră spre Jonathan, încercând să-l localizeze. Apoi se întoarce, caută în servietă un blocnotes și găsindu-l, în cele din urmă, exclamă: „Aha!“ . Scoate un pieptene cu care-și trage câteva șuvițe blonde peste chelie, bate cu degetele în pupitru și începe. Obiceiurile sociale ale poporului Fotse, explică el, sunt atât complexe pe cât sunt de opace. Își păstoresc caprele în regiunea muntoasă uscată și pentru că pământurile lor sunt departe de drumurile comerciale tradiționale, au fost izolați de toată lumea. Ei rămân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
se vadă ,și acest gând îl face să se simtă nefericit. În lipsa ei, a făcut singurul lucru bun, apropiindu-se de profesorul Chapel. Nu lipsește de la prelegerile acestuia, stând chiar în față, punându-i întrebări lungi, interminabile, concretizându-le în fața pupitrului unde verifică pronunția sau caută ceva în bibliografie. Treptat, este răsplătit cu puțină conversație, în timpul plimbărilor ocazionale cu mâinile în buzunare prin Parks Road. Și-a petrecut mare parte din timpul liber în anexele Pitt Rivers ale muzeului universității, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
în mine imbolduri de dragoste. Venite la cursuri mai devreme decît băieții, colegele mele ocupau locuri în față. Pe noi graba asta nu ne stingherea căci, urmînd s ascultăm prelegeri monotone, puteam să ne zgîim la ele în voie. Pe pupitre mici „zgraffitti” prezentau inimi străpunse de săgeți. O studentă se așezase chiar în fața mea. Pînă atunci nici măcar nu știusem că există, cînd, în suflul unei clipite, sufletul mi s-a umplut de chipul fetei. O izolai de roiul celorlalte și
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
asemenea acelora care, pe taur, îl fac să se izbească cu coarnele într-o cîrpă roșie. Ațîțător, jocul îmi jignea însă dorința de a fi manierat. La curs m-am așezat alături de ea, fără să scot o vorbă. Țîșnind din pupitru, Patricia se opri lîngă colegele din față cu care începu a flecări. La intrarea profesorului a trebuit să-i trimit din mînă în mînă caietul de notițe. Clocoteam. De aceea zîmbii unei fete de lîngă Patricia, știind că biata Emilie
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
dar fața colerică a secretarului mi se păru cu totul animalică. Ales la întîmplare, am pronunțat, clar și decis, numele satului pe care îl „preferam”. La auzul barbarelor silabe, președintele ridică ochii mirat; bubuind în hohote, secretarul se plecă peste pupitru ca să mă vadă. Astfel începea cariera mea. Conform instrucțiunilor din repartiție, m-am prezentat la secția regională de învățămînt. Inspectorul general Rață m-a expediat la cadre. Uitîndu-se în hîrtiile mele, acolo, alt șef pronunță ceva pe nas și mă
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
în clasă și-i informă pe elevi despre neprevăzuta inspecție a unui vizitator important. Sunetul viorii se opri pe neașteptate, iar șoaptele tăcură. Nobunaga se opri, pentru un moment, la catedră și privi clasa, gândindu-se ce școală ciudată era. Pupitrele și băncile din sală erau de model străin, iar pe fiecare pupitru era pus câte un manual. Așa cum era de așteptat, elevii erau fii de seniori și vasali provinciali. Se înclinară solemn în fața lui Nobunaga. Copiii aveau între zece și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
vizitator important. Sunetul viorii se opri pe neașteptate, iar șoaptele tăcură. Nobunaga se opri, pentru un moment, la catedră și privi clasa, gândindu-se ce școală ciudată era. Pupitrele și băncile din sală erau de model străin, iar pe fiecare pupitru era pus câte un manual. Așa cum era de așteptat, elevii erau fii de seniori și vasali provinciali. Se înclinară solemn în fața lui Nobunaga. Copiii aveau între zece și cincisprezece ani. Cu toții făceau parte din familii nobile și întreaga scenă, pătrunsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
dăduse deja răspunsul la întrebarea privind ce fel de școală - creștină sau buddhistă - oferea cea mai bună formă de educație, așa că nu privea nici cu admirație, nici cu mirare, ceea ce se afla în fața lui. Luând manualul unui elev de pe un pupitru din apropiere, frunzări, tăcut, paginile, dar i-l înapoie repede copilului. — Cine cânta adineaori la vioară? întrebă el. Unul dintre preoți le repetă elevilor întrebarea lui Nobunaga. Nobunaga înțelese repede: profesorii nu fuseseră în clasă până atunci, iar elevii profitaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și vecinul său Gafton că s-ar reduce personalul în multe întreprinderi. A ridicat, nepăsător, din umeri. A auzit, apoi, că ar fi vorba de patruzeci la sută din efectivul funcționăresc. A zâmbit și a dat drumul tranzistorului aflat pe pupitrul colegei Gina: Monte Carlo, postul preferat. Apoi, cineva aduse zvonul că tovarășul director cutare fusese deja înlocuit cu tovarășul director cutărică, se desfac noduri și se înnoadă noi legături, noi combinații. A asistat impasibil la istericalele colegilor de la hotelul TRANZIT
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
privea cu atenție. Doamna secretar receptă, flatată, atenția necunoscutului. — Păcat că tovarășul Orest Popescu a trebuit să plece. El e președintele nostru, cum știți... V-ar fi putut spune mai multe... Deci croitorul de lux Orest Popescu nu este la pupitrul de comandă, umblă pe la stăpâni. Tovarășul general în rezervă Orest Popescu! Croitor de vocație, croitor genial, așa spun cunoscătorii... care și-a pierdut acolo, pe front, glasul și atâtea alte calități, dar a învățat supraviețuirea cu orice preț, cu orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
în care se intersectau releele clipei, plictiseala otrăvită, isteriile amânate, măștile, măștile gata să te livreze, din neatenție, între colții malaxorului. La catedră și amvon, în cazărmi și birouri și alcovuri și sedii oficiale și stadioane, pe estrade și la pupitre și în chiliile evaziunii, măștile la pândă: să afle, să transmită, să joace jocul obligat. Fără teamă, totuși, frate Dominic... ce s-ar putea afla despre dumneata mai mult decât se știe oricum? Voluminosul Dosar nu este mult mai gros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
avut de aflat în plus față de ceea ce știau deja despre aiuritul Anatol Dominic Vancea Voinov atunci când îl găzduiseră în camera disponibila a apartamentului? Nimic. Posedau până în cele mai mici detalii, cu siguranță, existența sa zilnică, își spunea, zâmbind, chiriașul, în fața pupitrului sau de recepționer pe care aruncase, cine știe de când, cosmopolitul plic pe care se făcea că nu-l observă. Colega Gina urmărea cu mare atenție fața impasibilă a profesorului, tabloul de bord cu cheile camerelor de păcătuire spre care acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
inevitabil. Panglicarul! Aiuritul! Încerca să hipnotizeze cheile de pe panoul hotelului TRANZIT. Ora 11,51 minute, 13 secunde. Impenetrabil, în fața mesajului elegant, din Argentina. Ca și cum nu l-ar privi, ca și cum nu el fusese cel care lăsase anume plicul la vedere, pe pupitru. Degeaba se tot sucește lunecoasa colegă Gina, atingând din greșeală registrele, pardon, atingând din greșeală clovnul, electrică atingere, scuză-mă, vai, cotul fragil, sticlos, oh, scuze. Eroare, zadarnică atingere, zadarnica. Privirea ei sfidătoare, șmecheroasă, doar doar va afla ceva, orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
sfială spre maestrul prestidigitator, dar și cu o lucire de pradă. Gingășie lubrică, maternă. Nici n-o vedea, nasolul! Aruncase, dintr-o mișcare, geanta în cui. Nu vedea pe nimeni, nu-și amintea nimic, nu-i păsa. Când trecuse în spatele pupitrului pe care scria, cu litere mari, de aur, RECEPTION, musiu Anatol Dominic Vancea Voinov atinse, din greșeală, cotulelectric al colegei. Gina nu mai răbdă. — Ei, ai fost? Spune spune spune, ai fost acolo, ai fost? Profesorul deschise ochii mari, neînțelegând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
este vorba. Nu despre el, evident, nu înțelegea, bietul, confuzia în care se trezise funcționara care îi era colegă. — Hai sictir!... Șuieratul cuvintelor încolăci aerul verzui și se prelungi, parcă, într-o mână lungă, albă. Din mâneca mătăsoasă căzu pe pupitrul roșu o pungă albă, lucioasă. Degetele lungi, de abanos, scoaseră din punga de hârtie o bomboană. Lungă, paralelipipedică, roz. Apoi, alta, cafenie, cilindrică, lucioasă. Dulciuri, zaharicale, bomboane! Se auzi un chicotit scurt. Gina se apucă să ronțăie, cu frenezie, otrăvurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
aia, îi zâmbesc hotărâtă. Și, oricum, nu asta e ideea. Vreau s‑o iau de la zero și cred - știu - că asta e cea mai bună cale de a o face. Îi surâd. Hai. Începem, ce zici? — Absolut. Bate ușor în pupitru și‑și ridică vocea. Doamnelor și domnilor! În primul rând, dați‑mi voie, vă rog, să vă urez bun venit în seara aceasta aici, în numele lui Becky Bloomwood. Avem foarte multe de făcut, așa că n‑am să mai pierd timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
fermoarului. Îl trăgea de jur împrejur și eu îmi ziceam în gând: „Acum scoate arma, ca în Incoruptibilii”. Incoruptibilii îi făceau praf pe ticăloșii lui Al Capone. Într-o clipă mama avea să înceapă, dar mai trebuia să desfacă și pupitrul pentru partituri. El era făcut din vergele subțiri de metal și abia își păstra echilibrul, încât mă miram cum de nu se răstoarnă sub apăsarea unei muzici așa de grele. Mama freca arcușul cu o piatră lăptoasă. După ce încleia astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
apoi pe coridor până la prima ușă pe dreapta celui care intră și pe acolo trecu În sala de muzică, căci nu pare că ar trebui dat alt nume Încăperii În care se află un pian deschis și un violoncel, un pupitru cu cele trei piese ale fanteziei opus șaizeci și trei de robert schumann, după cum a putut citi moartea datorită unui felinar din rețeaua de iluminat public a cărei palidă lumină portocalie intra prin cele două ferestre, și de asemenea câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]