755 matches
-
bombastic, oarecum metaforic, și în cele din urmă confuz. Iată, la întâmplare, în comentariul poeziei Și dacă... : Elevii vor surprinde fără imixtiuni regretul, dorul și aluziile din versuri, motivează că stelele incandescente din cumpăna cosmosului, în jocul neobosit de proiecții purificatoare, par, la modul asociativ, amintirile, gândurile înzestrate poetic ale lui Eminescu, înțelepciunea cumpătată, puterile lui vizionare, iar lacul cu toate tainele inventate ale adâncului (adică ale înțelegerii și imaginației) e, oblic, sufletul său frământat în permanență, oglinda minții lui reflexive
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
10). IV - Cu ajutorul harului divin să ne străduim a deveni curați la suflet, albi ca crinul, slobozi, departe de orice păcat. Să ne spovedim des, ca să fim mereu fără prihană, precum cere Sf. Paul (1Tim 3,2). În această muncă purificatoare să avem încredere nesfârșită în mila Domnului: „Qui dat lasso virtutem... fortitudinem et robur multiplicat...” - El dă tărie celui obosit... și cei ce se încred în Domnul, își înnoiesc puterea; ei zboară ca vulturii, aleargă și nu obosesc, umblă și
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
de zi l-au troienit Vremea și uitarea" (G. Topîrceanu) Stând pe scăunelul de vânătoare sub vișinul preferat, în poziția "Gânditorului de la Hamangia", și-a închis pleoapele ostenite, lăsând să-i cadă o lacrimă târzie asemenea unei picături de agheasmă purificatoare pe trecutul său, care, asemenea cu al fiecărui om, nu a fost ferit de păcate. Amin. Era noapte și o liniște deplină. Întreaga natură își făcea somnul regenerator, pregătindu-se pentru o nouă activitate intensă. Sus, pe firmamentul ceresc, stelele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
dus în fundul grădinii, făcându-i prohodul prin incinerare. Mirosul de carne arsă plutea printre copacii din livadă ca o blasfematoare cădelnițare asupra unor intruși ce-și primiseră pedeapsa binemeritată, fiind apoi absolviți de păcate doar post-mortem prin intermediul focului sacru și purificator al unui zeu aparținător unui cult religios barbar extraterestru. Un Auschwitz al șobolănimii la scară redusă. Dacă am crezut cumva și ne-am legănat în iluzia că am câștigat războiul, ne-am înșelat în totalitate. Și asta pentru simplul fapt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Satan? Trecând noi prin dreptul unui stufăriș, iar patrupeda simțind o mâncărime insuportabilă între coarne, tocmai se scărpina de zor, ceea ce însemna că frumoasa-i podoabă capilară nu-i permitea să dea curs unei atât de creștinești și tentante perspective purificatoare, fiind evident pentru orice om de bună credință că este o încornorată sadea, neputând ieși din cadrul subspeciei rumegătoarelor căreia îi aparținea de drept. Și, deși aveam serioase îndoieli privind șansele unui răspuns pozitiv la cea de-a treia și ultima
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
clar. Cine nu va face întocmai așa va primi amendă mare! Domnul primar vă salută și vă dorește spor la treabă! Vă mulțumesc." Apoi rumoare. Tăt aia, tăt aia ne cere? Da' altceva? Mesagerul, mulțumit peste măsură de efectul cathartic, purificator și răscolitor al discursului său, și-a luat bicicleta obosită peste măsură, îndreptându-se spre următoarea răscruce, în vederea energizării și purificării altor conștiințe prăfuite și anchilozate de starea de inerție prelungită. Într-un târziu, am ajuns și eu acasă cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
și soțul meu. An de an, de Crăciun scânteiau beculețele și globulețele în casa părintească, dar și în cea conjugală. Ascultam Stille Nacht, Heilige Nacht, care până în ziua de azi îmi transmite un fior - nu știu cum să-i spun, un fior purificator, înălțător. Un fior pe care l-am mai încercat de câteva ori în viața mea: când am petrecut o ceremonioasă noapte de Înviere la o slujbă oficiată de episcopul Vienei, în mărețul Stephansdom, și altă dată la Leipzig, când am
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
au avut în apartamentul de la ultimul etaj al unui bloc din zona Halei Centrale. Ceea ce m-a cucerit și încântat la noua reședință a prietenilor mei este înconjurul de verdeață care este atotstăpânitor. Înclin să cred că verdele este culoarea purificatoare pentru lumină, încântătoare pentru priviri, odihnitoare pentru suflet, binefăcătoare pentru viață. Finii mei dețin în proprietate mai mult de 6.000 metri pătrați, suprafață de teren ce incumbă un volum de muncă ce nu poate fi acoperit numai de brațele
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
folosesc un eufemism . Criticul ori n-a citit-o ori a minimalizat-o în mod voluntar. Cartea nu are nici un ton profesoral (e nevoie totuși de o etichetă), dimpotrivă e o invitație la confesiune, pentru „ușurarea” unor psihisme „obosite”. Caracterul purificator al artei în general și al confesiunii, în special, era întîiul ei țel. Iar al doilea factura povestirii care încerca să împletească un comentariu (psihologic) cu o substanță epică (mărturisirea subiectului). Nici una, nici alta nu a interesat pe cronicarul de la
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
proxenet. și, tot cam pe-acolo, filmul atinge, în sfîrșit, nivelul acela maxim de intransigență, accesibil numai lui Cărmăzan, unde nu mai tolerează nici măcar două minute consecutive de sens. Aflînd că mama ei a murit, Margo pornește într-o călătorie purificatoare spre satul natal. știm că e o călătorie purificatoare pentru că Margo merge mult cu trenul, după care merge mult pe jos, trecînd peste podețe șubrede, străbătînd codri deși (te aștepți să dea nas în nas cu Gollum din Stăpînul inelelor
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
sfîrșit, nivelul acela maxim de intransigență, accesibil numai lui Cărmăzan, unde nu mai tolerează nici măcar două minute consecutive de sens. Aflînd că mama ei a murit, Margo pornește într-o călătorie purificatoare spre satul natal. știm că e o călătorie purificatoare pentru că Margo merge mult cu trenul, după care merge mult pe jos, trecînd peste podețe șubrede, străbătînd codri deși (te aștepți să dea nas în nas cu Gollum din Stăpînul inelelor și să iasă împreună la poalele Muntelui Osîndei), urcînd
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
care o are în biserică - fie pastor sau prezbiter - ascunde un păcat în inima lui, nimic din ce înfăptuiesc mâinile lui nu este acceptat de Dumnezeu. În această profeție, Dumnezeu arată lămurit că El va pune pe fiecare în foc purificator și va arde tot ce nu este sfânt și acceptabil în fața Lui. Cei care refuză focul lămuritor vor fi lepădați asemenea sării care și-a pierdut puterea de a săra. Multe dintre activitățile și lucrările cu care biserica se laudă
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
parte foarte diferit) a minții. La Singer, totul apare ca si cand, În anumite momente ale povestirii, se declanșeaz) brusc fantezia. Eu am tendința s) m) Împotrivesc imaginației când opereaz) În felul acesta. Totuși, si eu simt c) lumină Ierusalimului are puteri purificatoare și filtreaz) sângele și gândurile; nu-mi reprim gândul c) lumina poate fi vesmântul Domnului. M) duc la uș) și privesc spre Deșertul Iudeei. Nu v)d atât terenul, cât forma unei ființe uriașe, cu pielea cenușie. C)sutele din
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
de cerințele inumane ale vieții moderne. Ceea ce a flatat publicul suedez a fost mărturisirea spontană că a fost inspirat de cartea pentru copii a Selmei Lagerlöf Călătoria minunată a lui Nils Holgersson, precum și de literatura franceză, în special de geniul purificator al lui Rabelais, care i-a dat cheia prin care spiritul grotesc poetic se împletește fericit cu stilul realist și multe tonuri universale. Sigur că literatura nu poate supraviețui decât înnoindu-se printr-un muzical „da capo”, plin de inventivitate
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Moarte care ar putea concura numai cu moartea prozatorului Nicolae Velea, scufundat în somnul zăpezii. Dan fusese o persoană fascinantă, luând asupra lui jugul de greșeli și dezamăgiri ale istoriei implacabile. A plecat la mare, să facă o baie totală, purificatoare, în sare și apă. Nu s-a mai întors. O baie simbol, cum fusese și aceea făcută de Virginia Woolf, ducând cu ea secretul unei hotărâri absolut judicioase. Acest „aprilie întunecat” îmi pătrunde drept în inimă. Nu mai văd nici
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
le avea dânsul? La urma urmei, Zorba rămâne o ficțiune. Să mă întorc, deci, la tezaurul de care vorbeam... * Nu mai știu unde o fi lada de zestre, s-a pierdut într-o putrezire de gunoi sau într-un foc purificator... Metafora, adică tezaurul, care cuprinde amintiri și fapte esențiale, mi-a prins totuși bine... Am asimilat-o ființei mele, propriei mele istorii. Sunt o colecție de amintiri, impresii, de dorințe satisfăcute sau nu. Și mai ales de vise și iluzii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
printr-un proces de mistificare a timpului, în galeriile macabre de la Lavra din Kiev, unde se schingiuiau martirii primelor valuri ale ortodoxiei medievale; am impresia că acolo am luat parte și eu la slujbe de alungare a duhurilor, cu arome purificatoare de smirnă, tămâie și ulei de cedru de Liban. Cu alte cuvinte, amintindu-mi incredibila faptă de la Tanacu, nu o pot judeca obiectiv; devin patetic și reprezentarea se amestecă laolaltă cu închipuirea. Evenimentul de la Tanacu este un soi de siglă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
dacă fuge biruit de spaimă în fața iureșului de negații sentențioase emise de G. Mărgărit, nu va avea niciodată prilejul să se împărtășească din binefacerile unui veritabil climat de exigență și de cultură poetică. Batjocura lui G. Mărgărit avea virtuți tonifiante, purificatoare, dar trebuia un mare instinct ca să înțelegi asta, să nu te dai bătut, să știi să suporți. Din cuvintele neplăcute la adresa interlocutorului, scandate într-un fel inimitabil, cu ajutorul unei voci metalice, ambiția celui vrednic să asculte și să suporte ieșea
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
lui publice, a comunității orașului "etern" (atribut pierdut, dat fiind destinul lui), un eveniment unea în fața zeilor toate conștiințele: doliul. E drept, pentru împăratul său, Roma a ales să și-l asume tot ca pe un spectacol, unul al morții purificatoare, pentru că ea însăși se înălța astfel, preluând (din) eternitatea augustului. În jurul catafalcului acestuia, romanii realizau un funus imaginarium, un cortegiu al măștilor strămoșilor, al marilor figuri istorice și politice, care garantau valoarea defunctului și legitimitatea actului de consacrare. Obiceiul reprezenta
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
categorii de nobili și înalți funcționari ai statului, un emoționant salut final din partea membrilor familiei, de gradul I și II, apoi aprinderea rugului (de către noul împărat sau de către consulii săi) și, la final, momentul apoteotic − eliberarea acvilei "romane" deasupra focului purificator. Benoist subliniază un aspect important pentru teoria puterii și, consider, relevant atât pentru constituirea imaginarului "constantinopolitan", cât și pentru relația acestuia cu cel ortodox în general: în cazul principatului, nu există dovezi, nici în scrieri, nici în practică, în legătură cu credința
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
funebră, păstrată de familie și de comunitate. Funus imaginarium este o etapă a destinului triumfal, unul individual, însă integrat "fără rest" de comunitatea romană, în acest fel reconfirmându-l pe al ei. Rolul pe care îl joacă în cadrul acestui ritual purificator, în raport cu împăratul, îi acordă dreptul absolut asupra memoriei, tocmai pentru că se poate manifesta fie sancționar (când pronunță împreună cu senatul damnatio memoriae), fie legitimant − drepturi politice inalienabile în lumea romană. Toate acestea sunt consonante cu un alt rol, cel asumat în cadrul
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
́a credinței creștine este evidentă, ca temă necesară mai curând discursului eccleziei, în timp ce isihasmul ascetic este legat de discursul monahismului athonit; ambele propun însă asumarea "renașterii" omului în trupul lui Iisus. Pentru această împlinire, este recomandată rugăciunea, ca modalitate purificatoare de cunoaștere. În termenii lui Platon, gândirea intelectuală (noēsis) se eliberează − prin influența Sfântului Duh, adaugă isihasmul −, și de patimile trupului, și de gândirea discursivă (diănōia) și devine cunoaștere pură, nemediată. Spre diferență însă de filosoful antic, Palamas înțelege eliberarea
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
percepe cu ochii, sufletul și emoția îndrăgostitului de frumos și pe care o imortalizează întru veșnicie în tablourile sale. Este poetul întru culoare și forme al meleagurilor scânteiene, extaziat în fața unui apus de soare sau al încremenirii reci a iernii purificatoare ori a pâlcului de copaci ce străjuiesc cu statornicie un drum de țară, un colț de sat cu căsuțe azvârlite de vâltoarea vieții pe coame de deal sau văiugi pline de taină. În vârful pensonului acestui neostenit iubitor de frumuseți
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_571]
-
demult apuse, dar vraja lor reînvie când citești printre culori poveștile nemuritoare ale dascălului din Scânteia. Mă bucură faptul că menține feeria lumii simple și primordiale a satului și în inimile copiilor de azi, că îi călăuzește spre o lumină purificatoare, spre o lumină a sufletului. Să ne lăsăm deci gândurile să zboare la ceea ce eram cândva, să ne deschidem inima și să lăsăm speranțele să ne conducă spre lumina divină prinsă de domnul învățător cu atâta dragoste în tăcerea tablourilor
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_571]
-
depersonalizează, imaginea devine pură, virgină, aproape mistică. Starea de spirit a domnului Ionel Spânu se,,vede”din peisajele sale. Nu există zbucium (cel puțin exterior), încordare, ci doar liniște. Poate o liniște de dinainte de furtună. Una distrugătoare sau poate una purificatoare. Cine știe?! Florin Busuioc (Opinia Moldovei, 16 iunie 1998) NOTELE UNUI PEISAJ - SINTEZĂ Ultima expoziție de pictură (ulei și acuarelă) purtând semnătura lui Ionel Spânu îmi amintește de prima lui expoziție vernisată la Palatul Culturii din Iași, într-o toamnă
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_571]