1,935 matches
-
Isus și ucenicii săi au găsit ospitalitate. Biserica se naște în mod esențial ca domus ecclesiae și, nu întâmplător, istoricul Luca amintește diverse case împreună cu numele patroanelor lor. Misionarii evangheliei datorează mult unor femei ca Lidia, o comerciantă bogată de purpură, care insistă să-i primească pe Paul și Barnaba: casa ei devine loc de evanghelizare și centru de referință pentru Biserica din Filipi (Fap 16,14-40). 2.3 Surori și frați în noutatea creștină În textul din 1Cor 9, 5
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
un cer rumenit de apunerea soarelui. El era lungit pe o câmpie cosită, fânul clădit mirosea, cerul de înserare era deasupră-i albastru, limpede, adânc, nouri de jăratic și aur umpleau cu oștirile lor cerul, dealurile erau încărcate cu sarcini de purpură, paserile-n aer, oglinzile râurilor rumene, tremurătorul glas al clopotului împlea sara chemând la vecernie, și el? - el - ce îmbrăcăminte ciudată! O rasă de șiac, un comanac negru - în mâna lui cartea astrologică. Și ce cunoscute-i păreau toate. El
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
și vineți, tiviți cu aur ce lumina dinapoia lor. îngropau în grămezi de arcuri înalte, de spelunci adânci, suite una peste alta, lumina cerescului împărat, și numai din când în când, sfîșiindu-se, se revărsa prin negrele lor ruine lacuri de purpură. Apoi, încet, se risipiră în creți vineți, soarele cădea la vale și părea pe vârful bradului singuratec ca o frunte în raze pe umeri negri, apoi coborî pintre crengi de păru un cuib de rubin între ramuri, apoi, după trunchiul
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
de vis-a-vis se dete puțin într-o parte și prin faldurii ei albi apăru un blond cap de copilă. Râdea. - Maria! șopti el cu inima strânsă. Părul ei cel blond și împletit în cozi cădea pe spate; o roză de purpură la tâmplă, gura micuță ca o vișină coaptă și fața albă și roșă ca mărul domnesc. După ce râsese - cine știe de ce? - ea lăsă perdeua să recadă. Dară inima lui se contrase cu violență, căci el înțelese sensul, dar și neputința
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
pe care n-o cunoscuse niciodată era ea să se nască cu amorul? Ea se reivi, surâse. De astă dată trase perdelele sus și sta cu-o garofă în mânuța ei albă și privea pare-că pe gânduri în potirul de purpură al florii. - Neprețuita! șopti el uitîndu-se la ea. Ah! ea trebuie să fie bună, de ce surâdea, de ce? și tocmai în fereastră? Oare ea nu-l vedea? Dar dacă-l vedea, dacă aceste zâmbiri aveau o intențiune... mică, cochetă, însă totuși
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
o rouă umedă curgîndu-i în păr... Dar în momentul acela el îi înlănțuise gâtul... ea, speriată, vru să se retragă, dar brațul lui o ținea cu tărie culcată astfel pe pieptu-i... El se sculă. - Lasă-mă! zise ea roșie ca purpura. Dar el o cuprinsese, îi mângâia fruntea ei albă de-i dete pălăria jos și-i lăsă să izvorască pe umeri în jos valurile de păr blond... apoi îi luă amândouă mânuțele în mînele lui... ea nu mai rezista... se
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
și întunecoasa dorință... ci, limpeziți, nespus de adânci, te-ai fi uitat zile întregi în ei. Liniște și o melancolică pace era în adâncimea lor... Și în acea față atât de palidă, plină dar tristă, surâdea suferitor oarecum gura de purpură... o roză a Ierihonului a cărei frumuseță nu se trece. Ea s-- apropia încet prin aleele străbătute de seninul nopții, pe cărările albe zugrăvite cu umbrele mrejelor de frunze. Ea-l văzu, dar nu-și iuți pasul. I ghicise ea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
mai gândi nimic, sau Dumnezeu știe ce; destul, după ce tăcu mult fără s-asculte, zise cam întins și cam ca și când n-ar fi băgat de seamă: - Tu, Alec... și, ca speriată de ceea ce spusese, nu mai spuse nimic. Fața era purpură de rușine. EI stătu în loc... Îi strânse mâna și, rugător, cavaleresc, se înclină și zise-ncet: - Mai zi o dată. - Nu. - Nu? Mă supăr, să știi. - Tu... repetă ea încet, cu ochii pe jumătate închiși, cu glasul tremurător. Era un tu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
și întunecoasa dorință... ci, limpeziți, nespus de adânci, te-ai fi uitat zile întregi în ei. Liniște și o melancolică pace era în adâncimea lor... Și în acea față atât de palidă, plină dar tristă, surâdea suferitor oarecum gura de purpură... o roză a Ierichonului, a cărei frumuseță nu se trece. Ea s-- apropia încet prin aleele străbătute de seninul nopții, pe cărările albe zugrăvite de umbrele mrejelor de frunze. Ea-l văzu dar nu-și grăbi pasul. Îi ghicise ea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
și întunecoasa dorință... ci, limpeziți, nespus de adânci, te-ai fi uitat zile întregi în ei. Liniște și o melancolică pace era în adâncimea lor... Și în acea față atât de palidă, plină dar tristă, surâdea suferitor oarecum gura de purpură... o roză a Ierichonului, a cărei frumusețe nu se trece. Ea s-apropie încet prin aleele străbătute de seninul nopții, pe cărările albe zugrăvite cu umbrele mrejelor de frunze. Ea-l văzu, dar nu-și iuți pasul. Î [i] ghicise
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Ai sfârșit palatul tău cel nou? întrebă ea. Cu odăi frumoase îmbracate-n mătase roșie, cu oglinzi nalte de șapte coți în care să mă văd goală din creștet pîn-în călcâie... Da, goală, albă ca omătul în acele sale îmbrăcate în purpură domnească. Nu-s eu floarea ta de zăpadă, Ștefane? Ea-i întinse mâna slabă, mică, fină pin gratii. - Ștefane! vezi tu regele evreilor! Gătitu-i-ai scaun împărătesc și schiptru pentru mînile lui ca să judece asupra Israilului ca Samoil judecătorul
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
facu hârburi. Ochii lui se cascară - el se uita țintă la fereastă și scutura cu mînile grilagiul. Bonetul îi căzu de pe cap și el alături. - Ai adormit, frumosul meu mire, zise Hagar, ai adormit în palatul tău, în perini de purpură, în polog aurit. Ea-și întinse mâna cu dorință la bătrânul căzut, apoi îngînă încet, ca și când ar fi vrut s-adoarmă copilu-i: - Dormi dulce, amorul meu, dormi dulce! {EminescuOpVII 242} ["După această întîmplare minunată..."] 2255 ............................................................................................................................................. ... După această întîmplare minunată, Cavalerul
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
strat În care imaginația este autentică și originală. CÎte un vers-două, o imagine inedită ne fac să ne gîndim (critica s-a gîndit de mult!) la Eminescu și Macedonski. Acel „parfum de roze și ambrozie”, sau valurile de aur, mărgăritare, purpură, roze și diamant, revărsate din cerul zilei de amarant (comentate de I. Negoițescu) anticipează pe parnasienii, estetiștii, coloriștii noștri. Selectate, curățite de praful unui retorism insuportabil (căci, ignorînd Retorica, Bolintineanu este, poate, poetul cel mai retoric din secolul al XIX
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
acela care răpește amorului „tinerele-i răsfățuri”. Îmbătate, sublime sînt simțurile aceluia ce vede: „Lumina dimineții [ce] se varsă În eter”. În golful Smirnei, grenadul, mirtul, olivierul și laurul se concurează În parfumuri și În culori de aur și de purpură. Aici este o eternă, mirifică primăvară: „Îmbălsămînd ferice locașul răpitor D-eternă primăvară, de vise și de-amor.” La Iscia, Proceda și Caprea, acolo unde lucește și delirează cerul, „blonda dimineață” despică pînzele de ceață... Fiind un poet de structură
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
sfera amarului, sălbaticului, asprului, melancoliei, singurătăți, obscurului etc. Un vers din Conrad mi se pare că rezumă această iubire vinovată pentru categoriile antinomice. Un vers frumos, inspirat: „Iar neaua sa eternă ce luce sub lumină, RÎu d-ambru, se Îngînă cu purpura divină Și se răsfrînge-n marea de spumă și d-azur C-un cer ce-atîtea stele Îl fac și mai obscur”. Un cer devenit obscur din cauza numărului mare de stele - iată o propoziție ce trădează o finețe a gîndirii lirice: obscuritatea
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
se roșește „plăcut, ușor” (N-aude, n-avede, n-a Greul Pămîntului). Rumenirea nu trebuie, așadar, să fie prea puternică. Ca să rămînă În nota inocenței, trebuie să fie ușoară, plăcută, rareori fața se Împurpură („la aceste vorbe, pe frumoasa-i față / purpura-n ivoriu noată, se răsfață / rîură senin”): numai În momente de mare emoție, cum este aceea descrisă În Hial (Florile Bosforului). Cum se Împacă, totuși, figura inocentei, cu răsfățul, dorința aceea grăbită să atingă pragul de sus al desfătării ce
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
laîmbrăcăminte? . - Ah! asta depinde de epocă, de sex, de semnificație. Dominicanii în alb fac foarte mare impresie, mai ales pe ziduri cenușii. Cred că de aceea Florența e așa de neagră. Savonarola era dominican. Romanii cultivau albul și roșul de purpură, medievalii - roșul și negrul. . - Complici lucrurile, ca de obicei. Un pulover în ceculoare l-ai vedea? . - Credeam că-mi pui o întrebare mai savantă, de optică.Puloverul nu merge decât alb. Dar pentru ce? - Nimic. Voiam să știu pentru mine
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
din surse naturiste verificate) pentru majoritatea afecțiunilor geriatrice (ATS). Vitaminele P S-a observat, că permeabilitatea capilarelor în scorbut (avitaminoză C) nu poate fi complet remediată prin administrare de acid ascorbic. Aceste fenomene și tulburările capilare din anumite tipuri de purpură, la om, se pot reduce prin administrarea unor pigmenți vegetali, ce se găsesc în preparatele de vitamină C naturală (din suc de lămâie sau ardei roșu). Având o acțiune vitaminică, au fost denumite vitamine P (vitaminele permeabilității). Bogate în vitamină
III. Principalele (pro)vitamine și (info)energetica naturii. In: Fitoterapie clinică by Mihai V. Botez, Olga I. Botez () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2096]
-
ori în drojdiele vițielor beției și ale desfrînărei; copii bătrâni ce pătează părul lor cel alb cu tot ce e mai degradat, mai obscen, mai teluric în această natură ce-i zic omenească. Să ne uităm deplin sub zdreanța de purpură ce o pun ei pre profunda lor mizerie și să vedem cum faptele concrete izbesc în față acele abstracțiuni statistice ce ei le prezintă lumei și cum toată viața lor publică e o parodie. - Cele șasesprezece milioane de unguri cu
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
îmbrăcămintea. Aceste pentru existența personală. De aceea o nație trebuie să îngrijească de clasele care produc obiectele ce corespund acestor trebuințe. Românul care mânca limbi de privighetoare se putea hrăni și cu pîne, dar fără aceasta nu putea; el purta purpura, dar îi trebuia postav; locuia în palat, dar îi trebuia casă. Oricât de modificate prin lux ar fi aceste trebuințe, ele sunt în fond aceleași. {EminescuOpIX 173} Producătorul materiei brute pentru aceste trebuințe este țăranul. De acolo proverbul francez: Pauvre
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
lui, cu toate că numele a rămas același, nu se schimbă? Dovadă dar cumcă firma, numele nu e lucrul, ființa însăși - cum haina ce o poartă un om nu-i omul însuși, cum zdreanța unui nume obscur poate acoperi un geniu, cum purpura unui nume regal poate investi pe-un idiot. Cine conspira dar contra legii fundamentale a "Romîniei" acela e mai conspirator 66 v decât cel care conspiră contra numelui, a hainei, pentru că acea haină e strâmtă și noi vrem să-i
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
îmbrăcămintea. Aceste pentru existența personală. De aceea o nație trebuie să 'ngrijească de clasele cari produc obiectele ce corespund acestor trebuințe. Romanul care mânca limbi de privighetoare se putea hrăni și cu pîne, dar fără aceasta nu putea, el purta purpură, dar îi trebuia postav, locuia în palat dar îi trebuia casă. Oricât de modificate prin lux ar fi aceste trebuințe, ele sunt în fond aceleași. Producătorul materiei brute pentru aceste trebuințe este țăranul. De acolo proverbul francez Pauvre paysan, pauvre
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
Încă feciorelnic (parthenos ten psychen)”. Ținuta ei este de asemenea de o simplitate absolută. Din replica ironică a lui Sarapion (396 f-397 b) putem deduce că : „ea coboară În lăcașul profetic fără să se parfumeze, fără să Îmbrace veșminte de purpură și, În loc de scorțișoară, laudanum și tămâie, nu arde decât foi de dafin și făină de orz”. Această mixis Între gândirea divină și sufletul uman, pe de o parte, și ignoranța Pythiei (care, În același timp, este o garanție a purității
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
vom ajunge În curând să-i reproșăm Pythiei că nu scoate sunete mai armonioase decât Glauke 1, (397) cântăreața care se acompania singură la chitară, că ea coboară În lăcașul profetic fără să se parfumeze, fără să Îmbrace veșminte de purpură și, În loc de scorțișoară, laudanum și tămâie, nu arde decât foi de dafin și făină de orz2. Nu vezi tu oare ce farmec au versurile poetei Sappho, menite să-i Încânte și să-i seducă pe ascultători? Dar Sibylla, după spusele
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
că și exalația divinatorie, care posedă afinitate și Înrudire cu sufletele, Împlinește, grupează și corectează neajunsurile lor, atunci când se armonizează cu acestea. Anumite substanțe manifestă un raport echilibrat și afinitate cu alte substanțe; B) un exemplu: bobul șkyamosț, amestecat cu purpura, sau salpetrul 1, amestecat cu șofranul, par laolaltă să sporească procesul de colorare și, așa cum spune Empedocle: «inul prinde strălucirea roșului aprins»2. De altfel, și tu, iubite Demetrios, când ai pomenit de Kydnos și de cuțitul sacru al lui
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]