1,426 matches
-
deodată - amenințat să rătăcească drumul. Va trebui să aștepte până cătră miezul nopții, când, poate, ceața se va înălța la stele ori va curge în văi. Subt umezeala care-l căptușește, se simte asudat; îi ies broboane fierbinți pe frunte. Pustia s-a îngustat, sălbătăcia codrului s-a strâns grămadă, potecile s-au oprit, sunetele s-au stâns. Zadarnic ar da glas. Zadarnic ar detuna cu carabina. Sunetele cad la o sută de metri, ca niște vreascuri. Nu mai înțelege cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
să încuviințeze nana Floarea, așa spunea și răposatul cantor Negoiță, dar tot aș dori aiasmă de la Iordan, de la noi din sat. Îmi mai aduc aminte de lume și de petrecerile noastre de la sărbători. Tare m-am depărtat și m-am pustiit eu aici. Bătrâna a urmat a vorbi ca să-și răscumpere atâtea tăceri și gânduri. Pe urmă a lăsat pe domni să se hodinească. Odaia aceea de oaspeți era vechi sălaș al vânătorilor. Pe păreții albi, suveniruri fotografice și trofee. Icoanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
se zărea coliba. Acolo era Fundul Lintiții. Am stăruit: —E măritată? Ț! — Atunci cine-i acel Gogu? —Ăsta-i al șaptelea, de n-o fi al unsprezecelea. Întăi, a fost unul de la noi din Turtucaia, un nebun care a rămas pustiit prin pădurea asta, pentru dânsa. Al doilea, a cumpărat-o Dălcăuș. — Cum a cumpărat-o? —Bine; a venit la taica ei și a cumpărat-o. A dat o sută de poli de aur; și a luat-o cu el. Acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cu familia ta, n-am vrut să deranjez. Dar și tu faci parte din familie acum. Tu ești familia mea. Când m-am trezit din nou era cinci dimineața. Dincolo de storuri, o lumină gălbuie vestea deja dimineața, dar străzile erau pustii. Trebuia să vorbesc cu Rachel. Era singura persoană care mă putea ajuta. Scuze că te-am trezit. —Eram trează oricum. Probabil că mințea, dar exista o șansă să fi spus adevărul. Uneori se trezea cu noaptea în cap să meargă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
afară? OK, lasă-mă doar să mă machiez. Nuuu! A ridicat mâna și mi-a întrerupt valul de obiecții. —Dar... —Hâc! Stop! Refuz să cobor ștacheta doar pentru că voi avea un copil. Cum îți așterni așa dormi. Străzile întunecate erau pustii. Mergeam, la braț. —Povestește-mi, a zis Jacqui. Povestește-mi ceva frumos. —Cum ar fi? Spune-mi cum te-ai îndrăgostit de Aidan. Pe loc m-au copleșit mai multe sentimente, atât de amestecate încât nu puteam să le numesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
se întunecau în ciuda strălucirii soarelui, a aerului umed, a purității albastre de deasupra. Cu trei străzi în urmă existau alei boltite care duceau la ușa de la intrare, portari în livrele și perspectivele cu clădiri îmbrăcate în gresie. Acum străduțele erau pustii, legea nu mai exista Am trecut pe lângă saltele sfâșiate care își rânjeau buretele ieșit din măruntaiele de pânză și valize rupte de colții câinilor, zvârlite pe lângă rigole, am văzut siluetele întunecate din spatele ferestrelor, ale celor refuzați de societate și pene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
că e bun, a trădat multe femei. Prea puține l-au părăsit: întotdeauna el pleca primul. După un timp și-a dat seama că nu învățase absolut nimic. Multele, numeroasele lui experiențe, mulțimea de oameni și nenumăratele sale crime îl pustiiseră, lăsând din el un rânjet fără chip. Acum nu mai era decât un gest de încuviințare, o plecăciune de supunere. Trupul lui a continuat să arate perfect. Mintea nu i-a slăbit niciodată. Trăia mereu, iar și iar, aceeași zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Iar acum ea îl părăsise. Existaseră bărbați care își luaseră viața chiar și pentru mai puțin de-atât. Dar aici era muntele Calf și în raza Efectului Grimus sinuciderea nici nu fusese necesară. Vultur-în-Zbor aproape că putea să vadă creierul pustiit din tigva cu monede pe pleoape. Asta pentru că vorbele Elfridei făcuseră mai mult decât să-l mâhnească pe Ignatius. Ele îi pătrunseseră în inconștient, în mecanismul lui solid de apărare, trecând de bariera mentală pe care o clădise Ignatius pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ea. Nu este palpitant? L-ai văzut pe Gabby de curând? Este adevărat că ieși cu Tony Muldoon? Mi-au plăcut la nebunie pozele pe care le-a făcut pentru The Face, cele cu depozitele părăsite, erau așa de... de pustii! — Doamne, știu, a spus Baby. Cu adevărat profunde. Dar este un mare secret faptul că suntem împreună - s-a întâmplat la sfârșitul săptămânii și nu i-a spus încă nici prietenei lui. Nu trebuie să spui nimănui. Ah, nu voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Cam astea aș fi vrut să vorbesc la Muzeu. Îmi dau seama că nu merită. Dacă am ceva de spus, o voi spune în scris. De-asta îmi dă această putere scrisul meu de acum. Pentru că nu mă vlăguiește, nu pustiește ceva în mine, ci, dimpotrivă, ordonează, luminează. Aș vrea doar să fiu în stare să scriu curat, adevărat, drept, pe măsura luminii pe care mi-o aduce ca o târzie Luminare acum, când coborârea nu numai că este începută, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
această nouă ctitorie a socialismului care biruise iarăși în multilaterala noastră dezvoltată. Am văzut. M-am îmbătat. Pe drumul de întoarcere spre cămin, am nimerit la barul „Melody“. Am plecat de acolo dimineața, mergând, cum îmi place când străzile sunt pustii, prin inima Bulevardului, spre Universitate, țanțoș nevoie mare că am avut puterea să-i refuz pe chefliii care se agățaseră de mine, bându-mă și încercând să mă lege de o curviștină, Conți. Conți venise câțiva pași în urma mea, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Așa se roagă mama mea. În genunchi, lângă tron... Dar noi ne spovedim la cei dragi, la suflete din sufletele noastre și ne eliberăm. Avem nevoie întruna de iertare și o cerșim chiar și după ce am făcut răul. Așa e pustia asta de suflet al nostru. Nu ai cum să înțelegi. Voi faceți mișto de toate și vă temeți să vă urmați sufletele. Aveți teamă în voi, supușenie parșivă. De-asta și sunteți așa cum sunteți, miștociști. Nu aveți suflete libere, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
tăria în tine, puterea de a te da pustiului? A uitării ultime, în care, poate, ruga ta să fie într-adevăr însuși sufletul tău. Nu-i atât de plin sufletul meu de iubire, încât povara ei să mă ducă în pustia izbăvirilor, în arșița atât de liniștitelor împăcări, a înțelesurilor care îți vin nu ca o povară, ci cu necurmatele bucurii ale iertării, ale dăruirii și ale contopirii tale firești cu lumina Luminării. Ale coborârii în textul care te naște. Teamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
întrupa în înseși povestirile mele. Textul meu ordona viața, dădea coerență trăitului, întărea nimicul într-un trup de adevăruri. Povestindu-i bătrânului, simțeam cum îmi birui Moartea. Cum revin la viață cu alte puteri. Cum ea se duce spășită în pustia nopții. Nu înfrântă, nu am cum să o înving, ci doar spășită, ușor înveselită că s-a lăsat păcălită, amăgită de necazul meu, de spaima mea de pe acel pat de spital. Acum, când vede că îmi revin biruitor prin text
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
scurtau Întruna, În funcție de dispoziția pe care o aveai pe moment? Ce rost avea să-ți bați capul cu gelozie sau să te gândești la moarte?! Disperarea nu era decât o formă trecătoare a bucuriei de a fi. Ducă-se pe pustii toate gândurile rele... Toate necazurile, toate inepțiile... Oprește-te, clipă, să te strivesc pe loc... „Plantele indicate pentru un spa cât mai relaxant: rozmarinul și menta sunt folosite pentru revigorare; amestecat cu apa caldă, eucaliptul ajută la curățarea sinusurilor; mineralele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
creștină, sub influența lui Trantefoli și a intrat în serviciul lui Carol Magnul . Mai târziu el s-a răzvrătit împotriva împăratului și a trebuit să ia drumul pribegiei . A devenit astfel căpetenia uneia dintre acele bande de pirați normanzi care pustiiră în nenumarate rânduri Franța sub domnia degeneraților urmași ai lui Carol Magnul . Portretul pe care un vechi cronicar i-l face lui Carol Magnul , după o descriere a lui Ogier , este atât de pitoresc încât suntem ispitiți să-l transcriem
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
de tare ,încât nu exista pe lume armătură pe care să n-o poată străbate . ROLAND contra OLIVIER Guerin de Montglave avea conducerea Vienei, supusă lui Carol Magnul. El se certase cu suveranul său, iar Carol îi asediase cetatea, după ce pustiise tot ținutul înconjurator. Guerin era un soldat bătrân, dar se bizuia, pentru apararea sa, pe patru fii și doi nepoți, care erau cei mai viteji cavaleri ai timpului. După două luni de asediu, Carol Magnul primi vestea ca Marsilius, regele
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
cu sânge. În vreme ce paladinul privea această scenă împietrit de groază și uimire, o babă , urâtă ca ciuma, apăru pe marginea șanțului și-i spuse că trebuia să fie aruncat în gura unui monstru, care nu putea fi împiedicat de a pustii țara decât dacă i se aduceau victime omenești. Rinaldo i-a răspuns: “Așa să fie; să mi se îngăduie doar să rămân înarmat cum sunt și nu mi-e teama de nimic”. Bătrâna râse batjocuritor. Rinaldo a rămas în șanțul
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
LASĂ-MI GÂNDIREA O, lasă-mi pustiită de visuri gândirea Și fi-voi mai bun, mai bogat, mai deplin Mai plin de speranțe și chiar mai divin Când toate își au orișicum împlinirea... Alungă-mi visarea din lumi ireale Și lasă-mă singur, lucid și stingher, Să
LAS?-MI G?NDIREA by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83819_a_85144]
-
chiar mai divin Când toate își au orișicum împlinirea... Alungă-mi visarea din lumi ireale Și lasă-mă singur, lucid și stingher, Să-mi caut în noapte, un punct de reper, Pe bolta-nstelată, în lumi boreale... O, lasă-mi pustiită de visuri gândirea În florile albe, în nopțile reci Prin care, ca boarea, făptura ți-o treci Cătând disperată, în zori, fericirea...
LAS?-MI G?NDIREA by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83819_a_85144]
-
locui tot atît de sus ca vulturul, chiar dacă ți-ai așeza cuibul între stele, tot te voi arunca și de acolo, zice Domnul." 5. Dacă ar fi intrat la tine niște hoți, sau niște tîlhari de noapte, cum ești de pustiit! ar fi luat ei oare mai mult decît ar fi putut? Dacă ar fi venit niște culegători de vie la tine, n-ar fi lăsat ei nici un strugure pe urmă? 6. Vai! Ce scormonit este Esau! Cum i s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85129_a_85916]
-
albe prin care se auzea ușor șuierul vântului. O vreme nici unul dintre ei nu spuse nimic. O singurătate adâncă sosea parcă din mari depărtări, coborând asupra lor din cerul plumburiu. În văi se ghiceau satele ascunse sub troiene. Drumurile erau pustii, căci vremea rea oprise Întoarcerea celor plecați În bejenie. Și, chiar reveniți la casele lor din josul Vasluiului, pribegii n-ar fi putut reconstrui totul acum, În plină iarnă. - Cred că Alexandru arde de nerăbdare să ne spună ce are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Porni, totuși, alături de Gabriel, fără să privească În jur. În urma lor, piața din fața palatului se golea. Parcurseră câteva străduțe Întortocheate și aglomerate, intrară În bazar, unde se Învârtiră printre tarabe pentru reperarea eventualilor urmăritori, apoi porniră pe alte străduțe, mai pustii de data aceasta, care coborau spre port. - Tu ești Îngerul? Întrebă deodată Alexandru. - Nu. Nu sunt eu Îngerul. Îngerul e aproape de noi și nu se va arăta decât dacă e nevoie. - Păcat... - Păcat? - Voiam să-l cunosc. Toată viața am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
plîngeți! Văitați-vă toți cei ce beți vin, căci vi s-a luat mustul de la gură! 6. Căci în țara mea a năvălit un popor puternic și fără număr, cu dinți de leu, și măsele de leoaică. 7. Mi-a pustiit via; mi-a făcut bucăți smochinul, l-a jupuit de coajă și l-a trîntit jos; mlădițele de viță au ajuns albe! 8. Bocește-te, ca fecioara încinsă cu un sac după bărbatul tinereții ei! 9. Au încetat darurile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85102_a_85889]
-
jos; mlădițele de viță au ajuns albe! 8. Bocește-te, ca fecioara încinsă cu un sac după bărbatul tinereții ei! 9. Au încetat darurile de mîncare și jertfele de băutură din Casa Domnului; preoții, slujitorii Domnului, jelesc. 10. Cîmpia este pustiită, pămîntul întristat, căci grîul este nimicit, mustul a secat, untdelemnul nu mai este. 11. Înmărmuriți, plugari, văitați-vă, vieri, din pricina grîului și orzului, căci bucatele de pe cîmp sunt pierdute. 12. Via este prăpădită, smochinul este veștejit, rodiul, finicul, mărul, toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85102_a_85889]