8,125 matches
-
dreptul improprie. Nu bănuiam în seara aceea că, foarte repede, solidaritatea intelectuală, prin care căutasem să facem față presiunilor regimului comunist, se va sfărîma, în libertate, în grupuri și singurătăți. Azi, de cîte ori se întîmplă să trec pe coridoarele pustii de la Uniunea Scriitorilor, am un sentiment ciudat. Libertatea a golit de viață acel sediu" - notează Octavian Paler în confesiunile sale, evocînd cea dintîi seară de după căderea regimului, petrecută la o agitată adunare în sediul Uniunii Scriitorilor din București. Voit sau
Poveste din anii orwellieni. by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/8789_a_10114]
-
nu-i e îngăduit decât să cerceteze fragmentele, frânturile de vise, piesele unui puzzle incomplet. Tot ceea ce poate întrezări este un morman de imagini desperecheate, "a heap of broken images", într-un "spațiu de ficțiune" la fel de ostil ca și "tărâmul pustiu" al lui T.S. Eliot. Totuși evadările compensatorii (de obicei erotice) nu lipsesc și ele îi oferă, de fiecare dată, personajului-povestitor o măruntă consolare. Istoriile de dragoste evocate în carte sunt vii și tandre, având ceva din imponderabilul reveriei, al visului
Un picaro al lumii dezvrăjite by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/8825_a_10150]
-
acest spațiu gol în care personajele intră ca pe o scenă de tragedie. Mi-a amintit de un maestru al tăcerilor prelungite, al expresiilor laconice și al spațiilor vide, de Michelangelo Antonioni, de atracția regizorului italian pentru deșert și piețe pustii. Cu un mare rafinament, frații Coen au creat o atmosferă de film retro nu chiar cu "purecii" care invadează peliculele vechi sau zgomotele scrijelite pe care le face acul de pick-up pe discurile antediluviene, ci printr-o atmosferă prăfoasă de
Nicio țară pentru bătrîni by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8869_a_10194]
-
șase-opt ani, gravă, la locul ei, cu niște ochelari groși. Un alt copil, ceva mai mare văzându-i, strigă: Și noi avem acasă un cal, da, e frumos, nu ca ăsta!... O fată de 16 ani dezvirginată într-o popicărie pustie, cu popicele drepte în picioare, - profesorul de educație fizică o luase la pumni, trântind-o pe jos. Fata mărurisise acest lucru, veselă, lăudându-se cu el, parcă. "Închipuiți-vă un șobolan impotent". (Cioran) Călugărul care seamănă cu Michelangelo. Mic bătrân
Fraze regăsite... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8889_a_10214]
-
șase-opt ani, gravă, la locul ei, cu niște ochelari groși. Un alt copil, ceva mai mare văzându-i, strigă: Și noi avem acasă un cal, da, e frumos, nu ca ăsta!... O fată de 16 ani dezvirginată într-o popicărie pustie, cu popicele drepte în picioare, - profesorul de educație fizică o luase la pumni, trântind-o pe jos. Fata mărurisise acest lucru, veselă, lăudându-se cu el, parcă. "închipuiți-vă un șobolan impotent". (Cioran) Călugărul care seamănă cu Michelangelo. Mic bătrân
Fraze regăsite... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8889_a_10214]
-
a aderat în 1934, iar la finele unor rătăciri, în proză și în teatru readuce motivul vechilor incapacități, drogurile, femeile, iluziile pierdute. Încă în romanul Gilles, reproduce spovedania unui înger căzut pe care o proclamă grandilovent noaptea în mijlocul unui spațiu pustiu, în Place de la Concorde: "Sunt născut pentru solitudine, orfan, bastard, fără familie și mă voi returna tot la solitudine." Ceea ce rostește cu emfază e de fapt o autoamăgire. Lepădarea de fascism nu-l mai poate scăpa de catastrofe. Are un
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
Mariana Ștefănescu Îmi amintesc bine acel septembrie de pe pătura din crâng. E toamnă și pădurea are menstruație. Precum norii noaptea nedeslușită de deasupra apei, gânduri nevăzute zboară adânc "n mine. Șed la umbra mea ca Robinson pe insula pustie. Mă aflu pe o cergă "n mijlocul unei pășuni de la marginea satului Babe, la poalele muntelui Kosmaj. Deasupra mea pe o padină se află un bunker german vechi din anul 1943. Năpădit de lăstăriș și jneapăn. Lângă mine șade soția
Celelalt trup - Milorad PavicMantra by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8898_a_10223]
-
sat. Cine are cheile? Îl găsim pe moșul blînd, dispus să ne deschidă incinta curții și biserica. Flori din toate semințele, flori mov, doar mov, sînt răspîndite cu dărnicie la picioarele noastre. Ludicul naturii de la poalele unei cetăți, unei biserici pustii amînă, cumva, amarul. Încercăm toate cheile de la toate lacătele tuturor intrărilor grilajelor metalice. Nu se potrivesc. Niciuna. Pare neverosimil. Ușor, ușor, ni se vîră în urechi manele de manele, care zbiară sfidător, de foarte aproape. Asta numai nouă ni se
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9805_a_11130]
-
în conturul unor imagini insolite. Patetismul de fond își caută căi de omologare formală. Poetul se simte un crucificat al dureroasei amintiri: "mă bateți în cuie pentru liniștea voastră/ să uit că mi-ați purtat/ prin vuietul tăcerii din străzile pustii/ sub tinere sălcii viața pierdută" (Cu toate acestea). Ori își proiectează simțămîntul dezolant nu doar în trecut ci și într-un viitor a cărui naștere n-ar putea fi decît o lăuntrică certificare a timpului revolut: "mereu ați crezut că
Poeți din Nord by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9917_a_11242]
-
muntelui se termina undeva în roci colțuroase, pe care creșteau răzleț ierburi, mușchi și palmieri mici. Dincolo de stânci, se zărea oceanul. O întindere imensă de apă, valuri înspumate și orizont unde lumina gălbui devenea alburie, apărând dintre norii gri. Era pustiu, însă în zare se vedea perdeaua de raze reflectându-se pe apă, unde cerul și oceanul se amestecau, parcă întinzându-se spre capătul lumii... Am sărit pe o stâncă și m-am uitat spre locul unde lumina părea să se
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2902]
-
oceanul de emoție revărsat în interior Ești frenezia stârnită în profunzimea trăirilor Ești sunetul calmant din glasul copiilor Ești dragostea ce dăinuie de-a lungul vecilor! Regăsit Eram pe punctul de a rămâne îngenunchiat Retrăgându-mi sufletul într-un arzător pustiu, Însă aerul dulce din aripa-ți m-a salvat, Dar de unde ai apărut încă nu știu... Ce vine, poate pleca fără a se mai întoarce... Oare ești doar un nor alergând pe cer? Chiar din orice mi-ai spune și
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
este semnat în dreapta, discret "J. TOMÁ�", iar la variantă, alături de numele întreg, fotograful adaugă și localitatea "BERNHARD BRAND - JASSY". În ceea ce privește cea de a treia "edițiune fotografică" realizată de Bernhard Brand, poate fi considerată portretul de autor din fruntea romanului Geniu pustiu, 1904, volum editat de Ion Scurtu și reeditat în 1907 și, respectiv, 1909 (foto. 4)7. Aici, portretul este încadrat într-un medalion oval, dar spre deosebire de amintita carte poștală ilustrată (foto. 2a), aici se păstrează și inscripția "M. Eminescu de
Vesta lui Eminescu by Victor Macarie () [Corola-journal/Journalistic/8940_a_10265]
-
de sus al vestei, iarăși această buclucașă vestă, coboară o linie albă ce poate fi interpretată ca fiind lanțul de la ceasul de buzunar al poetului, amănunt ce lipsește în celelalte două "edițiuni". De observat că Ion Scurtu, îngrijitorul volumului, Geniu pustiu, atrage atenția că, în broșura Portretele lui Eminescu, din 19038, face istoricul acestei fotografii, dar pe care nu a putut-o reproduce pentru că nu cunoștea adresa Corneliei Emilian, posesoarea originalului acelei fotografii, iar "un clișeu bun după copia făcută prin
Vesta lui Eminescu by Victor Macarie () [Corola-journal/Journalistic/8940_a_10265]
-
Șaraga din Iași, unde portretul poetului este alături de acela al surorii sale, Henriette, dar nu comentează nici încadrarea portretului în medalionul oval și nici culoarea vestei, asortată cu haina, de la fotografia pe care o reproduce el în fruntea romanul Geniu pustiu. Revenind, amintim că fotografiile executate de Bernhard Brand 10, s-au răspândit pe mai multe căi. Dincolo de acel concert, pentru care au fost făcute, inițial, și poate și alte manifestări organizate de studenții ieșeni, au fost distribuite și de studenții
Vesta lui Eminescu by Victor Macarie () [Corola-journal/Journalistic/8940_a_10265]
-
prețul fotografiei: "2 Lei". Referitor la preț, ni se pare cam ridicat, 2 lei o fotografie, pentru comparație, amintim că volumul Poesii de Mihail Eminescu, îngrijit de Titu Maiorescu, costa 5 lei. 6 Inventar nr. 5429. 7 M. Eminescu, Geniu pustiu, roman inedit, cu o introducere critică și note de Ion Scurtu, doctor în litere, București, Editura Institutului Grafic "Minerva", 1904, reeditat în anul 1907 și, respectiv, 1909. 8 Ion Scurtu, Portretele lui Eminescu, notițe biografice, București, Tip. "Minerva", 1903, p.
Vesta lui Eminescu by Victor Macarie () [Corola-journal/Journalistic/8940_a_10265]
-
al lui Alecsandri, satul elegiac al sămănătoriștilor, satul metafizic al lui Blaga își încheie sub pana lui Ioan Alexandru periplul poetic prin figura satului catastrofic. În ciuda elanului său proaspăt, a vitalității elementare, pe cartea căreia părea a jura, autorul Vămilor pustiei ni se prezintă, în ipostaza sa de bard al subiectului rural, drept un necrofor. Epuizînd pesemne resursele dialectice ale acestuia, poetul s-a îndreptat spre o ultracopioasă imnografie ce are la bază "un etnicism clamoros și factice", alunecat într-o
Un poet crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8960_a_10285]
-
prozei. Cele patru anotimpuri, 1977, variațiuni tematice și vizionare, configurează un ciclu temporal simbolic. Cele patru anotimpuri, din iarnă până-n toamnă, închid un an, drept metonimie a timpului întreg. În Capela cu fluturi urmărim proiecția într-un fantastic alegoric. Biserica pustie apare ca un semn al sacrului abandonat, fără revenire, mai mult decât în tragedia Paracliserul de M. Sorescu. Transvazarea zoomorfică, angoasantă, a oamenilor în fluturi, apelează la un simbol cunoscut, ulterior devenit central și la M. Cărtărescu. O viziune ambiguă
Dincolo de poezie by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8990_a_10315]
-
vreo exagerare asemenea rânduri, vizând atmosfera din 1946?: Am lăsat curând în urmă cartierul rezidențial, elegant și decadent, cu steaguri și santinele la poartă și cu straneitatea înspăimântătoare a noilor lui ocupanți și m-am regăsit pedalând pe străzile aproape pustii. Portretele uriașe ale lui Stalin, Marx, Lenin lipite pe ziduri sau agățate pe sârmă deasupra capetelor trecătorilor, de pe un trotuar pe altul, alternau cu steagurile sovietice roșii, fluturând în vânt. Acestea erau imaginile obișnuite, practic, pe fiecare stradă în oraș
Libertatea - preț și folosință by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9027_a_10352]
-
cunosc prea mulți - și mă simt ca un bărbat în serie cu alți o sută în jurul aceleiași femei. Caut Le Monde-ul de la gară până la Piața Palatului și mor dacă l-am pierdut, ca după o întâlnire ratată, într-un parc pustiu, iarna."(pag. 9) Deși nițel bovaric, gestul ritual invocat de Cosașu nu e tocmai, pentru grăbita lume de azi, unul venit din alt, straniu, univers. Îl mai fac poate câțiva dintre noi, cu gândul la matinala cafea aburindă și la
Pururi tânăr by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9048_a_10373]
-
scăpa de humusul livresc, Gheorghe Mocuța transformă, prin experiența amară pe care o trăiește ("asta nu e viață, asta e karma,/ mă încurajează lucian"), aluziile la Apollinaire, Verlaine, Celan, Villon, Balzac etc. într-o medicamentație armonizantă: "pe podul mirabeau e pustiu/ doar doi disperați care își închipuie că scriu/ sub pod aceeași priveliște un clochard bărbos/ printre cartoane și zdrențe/ privește apa cu ochiul sticlos./ ca un pescar m-aplec spre unda visătoare/ văd chipul nopții sau al morții oare/ al
"Ciocnirea civilizațiilor" și poezia by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9083_a_10408]
-
niște parabole, din care Iordache Golescu extrage un sens destul de evident, însă util pentru a pune la locul ei câte o întorsătură de frază pe care, trecându-i vremea, nu mai știi de unde s-o iei: "Casa ce nu troncănește pustie se socotește (Adică casa fără muiere, pustie se socotește, pentru că, din vechime, femeile purtau conduri în picere și cînd umblau troncăneau". Ultimul rînd de pilde, spre povățuire, include ziceri mai metaforice, apropiate, în elanul lor civilizator de început, de literatură
Cuvinte din bătrâni by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9172_a_10497]
-
un sens destul de evident, însă util pentru a pune la locul ei câte o întorsătură de frază pe care, trecându-i vremea, nu mai știi de unde s-o iei: "Casa ce nu troncănește pustie se socotește (Adică casa fără muiere, pustie se socotește, pentru că, din vechime, femeile purtau conduri în picere și cînd umblau troncăneau". Ultimul rînd de pilde, spre povățuire, include ziceri mai metaforice, apropiate, în elanul lor civilizator de început, de literatură. Unele dintre ele, nu puține, au o
Cuvinte din bătrâni by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9172_a_10497]
-
Ion Simuț Primul așezat în Groapa lui Ouatu, adică în "câmpul întins și pustiu al Cuțaridei", de la marginea cartierului Grivița, e Grigore, paznicul: Când își adusese nevasta și lopata să-și sape bordeiul, împrejur nu era țipenie de om. Un an de zile păzise tinichelele gropii și gura ei adâncă" - se spune în capitolul
Viața ca o panoramă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9253_a_10578]
-
dezamăgitor de agitat. E făcut din luminile de blitz care joacă noaptea în Tour Eiffel, din neoanele tari ale vapoarelor de agrement, din chefliii de ambe cheiuri, din cozile multicolore, vorbind în zece limbi, de la muzee, din străduțele interioare aproape pustii, unde rătăcirea fără ghid și fără hartă (te descurci și așa în Paris) nu ispitește. Acolo, orașul vechi își ia revanșa. Orașul nou e scurt și strîmt, cam cît merge naveta pe Sena, de la Tour Eiffel la Notre Dame, puțin
Paris - spicuiri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9319_a_10644]
-
dragostea ea are nevoie de forța unei priviri. Scena regăsirii dintre mamă și fiu, - altfel puțin verosimilă -, conține un dublu șoc, realizarea contacului vizual, urmat de strigătul mamei, cumplit, teribil, aproape inuman, ca unul din acele strigăte ale profeților în pustie. Însă expresia acestui chip, tot un rid și o grimasă, este mai puternică decît orice. În ciuda situațiilor dramatice, regizorului nu a lăsat să-i scape firescul vieții, bucuria ei regăsită în mod neașteptat, în dansurile tradiționale, cînd oamenii petrec uitînd
Trăiește și dă mai departe! by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9365_a_10690]