2,649,605 matches
-
kantiana relativ la rațiune, la care ne vom opri mai încolo. În al doilea rând, intelectul hegelian reprezintă, spre deosebire de cel kantian, o limită. Dacă intelectul kantian își desfășura activitatea pe terenul naturii că suma integrală a experiențelor posibile, intelectul hegelian nu poate gândi adecvat natură că totalitate, deoarece este incapabil de a sesiza dinamică acesteia și rolul pe care Ideea (rațiunea) i-l atribuie în ecuația spiritului universal 34, acesta din urmă reprezentând reconcilierea umanității cu ea însăși, cu instituțiile și ideile
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
Forță limitării, intelectul, leagă de edificiul sau, edificiu pe care el îl așează între oameni și absolut, tot ceea ce este valoros și sfânt pentru om, si fortifica acest edificiu cu toate puterile naturii și ale talentului, amplificându-l la infinit. Poate fi găsită în acest edificiu întreaga totalitate a limitărilor, numai însuși absolutul nu poate fi găsit; pierdut în părți, acesta mâna intelectul spre infinită lui dezvoltare a diversității, intelect care, străduindu-se să se amplifice și să devină absolut, dar
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
oameni și absolut, tot ceea ce este valoros și sfânt pentru om, si fortifica acest edificiu cu toate puterile naturii și ale talentului, amplificându-l la infinit. Poate fi găsită în acest edificiu întreaga totalitate a limitărilor, numai însuși absolutul nu poate fi găsit; pierdut în părți, acesta mâna intelectul spre infinită lui dezvoltare a diversității, intelect care, străduindu-se să se amplifice și să devină absolut, dar, producându-se fără sfârșit numai pe sine însuși, se ia în râs pe sine
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
absolut, și totodată este prin această înțeleasă și afirmata ca simplu fenomen: ruptura dintre absolut și totalitatea limitărilor a disparut"44. Eliberat de limitele sale, de unilateralitatea să care insistă să se determine strict în opoziție cu lumea încojurătoare și putând să se transforme astfel cu ușurință în fanatism 45 - intelectul se ridică la nivelul conștiinței, ajungând să perceapă conexiunile complexe dintre obiectele experienței. Mai departe, în calitate de conștiință de sine, intelectul s-a depășit și în același timp s-a păstrat
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
de momente contradictorii care nu au sens și realitate neapărat în prezent, cât mai degrabă în viitor, ca posibilitate realizată, dezvoltată de acesta în Fenomenologia Spiritului și constând în nevoia de recunoaștere a fiecărei ființe umane, nevoie care nu se poate împlini decât în societate prin eliberarea atât a stăpânului, a cărui recunoaștere oferită de către sclav nu era una a egalului sau, nefiind astfel valabilă, cât și a sclavului, care nu avea cum să fie recunoscut că egal, si astfel că
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
esenței 62. Numai obiectivat sub forma ideii, a rațiunii că lume a conceptelor, amintind de acel imperiu al scopurilor teoretizat de Kant, conceptul fiind la rândul sau scop, în timp ce obiectul, lumea exterioară că necesitate, este doar mijlocul 63 - conceptul se poate depăși pe șine într-un calitativ superior. Ideea care se creează pe șine începând cu sine: rațiunea în accepțiune hegeliana Rațiunea este conceptul obiectiv al întregii realități; procesul revenirii acesteia la sine după ce s-a înstrăinat de sine prin concept
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
procesului ei absolut în sine însuși este suprimarea acestei nemijlocite individualități; prin această, conceptul, care că universalitate este în ea interiorul, face din exterioritate universalitate sau își afirmă obiectivitatea că egalitate cu sine însuși"67. Rațiunea, conceptul realității în devenire, poate fi interpretată și în termenii contradicției hegeliene între cantitate și calitate. Aici, cantitatea, conceptele particulare, sunt reunite prospectiv sub forma conceptului integral al realității și sunt înserate astfel într-o nouă calitate, rațiunea. Orice cantitate se transpune cu timpul într-
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
un nou calitativ, pentru că orice cantitate reprezintă o fostă calitate: "cantitatea este calitatea devenită deja negativă"68. Nouă calitate nu elimina pur și simplu cantitatea care a produs-o, ci o transmite mai departe sub o formă nouă, ameliorata. Nu putem înțelege ideea hegeliana de rațiune fără a intelege dialectica, mișcarea prin suprimarea contrariilor. Pe urmele lui Platon, Kant a desconsiderat dialectica, tratând-o că pe un produs retoric sofistic, bazat pe aparentă și înșelăciune. Hegel o reabilitează însă, transformând-o
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
viitor Hegel nu ne spune, din simplul motiv că, nefiind deloc un gânditor determinist, avea oroare de genul acesta de predicții 74. Acționând pe tărâm cultural, rațiunea contribuie la șlefuirea asperităților individuale, la "netezirea aspectelor particularității". Numai în acest fel poate ajunge raționalul să semene cu "drumul mare pe care merge fiecare" și "unde nimeni nu se distinge"75 și numai așa poate încorpora realitatea concretă, spirituală, nu pe cea existentă temporar, aparentă și superficială - sub forma spiritului, a totalității libere
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
Acționând pe tărâm cultural, rațiunea contribuie la șlefuirea asperităților individuale, la "netezirea aspectelor particularității". Numai în acest fel poate ajunge raționalul să semene cu "drumul mare pe care merge fiecare" și "unde nimeni nu se distinge"75 și numai așa poate încorpora realitatea concretă, spirituală, nu pe cea existentă temporar, aparentă și superficială - sub forma spiritului, a totalității libere și conștiente de sine. Realul și raționalul sunt puse deci ca unic proces al afirmării spiritului, ca laturi distincte și contradictorii ale
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
pe mentorul sau un moralist subiectiv: nu este suficient că binele, scopul suprem al rațiunii care ghidează umanitatea, să fie obținut pentru și limitat doar la interioritatea individului; acesta trebuie "să se realizeze"77 sub forma comunității. În acest punct putem identifica deosebit de clar preferință kantiana pentru intelect, și deci pentru individ, cum nu se poate mai distinctă de preferință hegeliana pentru rațiune, pentru pozitiv, pentru dezvoltarea și împlinirea binelui la nivelul eticului, adică al statului, instituția fundamentală a societății moderne
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
care ghidează umanitatea, să fie obținut pentru și limitat doar la interioritatea individului; acesta trebuie "să se realizeze"77 sub forma comunității. În acest punct putem identifica deosebit de clar preferință kantiana pentru intelect, și deci pentru individ, cum nu se poate mai distinctă de preferință hegeliana pentru rațiune, pentru pozitiv, pentru dezvoltarea și împlinirea binelui la nivelul eticului, adică al statului, instituția fundamentală a societății moderne 78. Cât de mult contează comportamentul moral ireproșabil după care ne ghidăm când realitatea în
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
neajunsurilor sale majore, intelectul reprezintă totuși structura fundamentală a rațiunii, așa cum aceasta reprezintă structura fundamentală a spiritului. Intelectul trebuie înțeles deci că "moment necesar al gândirii raționale"79, nu numai în calitate de obstacol în calea progresului rațional. Negat de către rațiune, intelectul poate pune la dispoziția acesteia întreaga să cunoaștere empirica, dinamismul propriei sale identități individuale adus la un nivel superior. În calitate de contrarii, intelectul și rațiunea nu au sens decât în procesul devenirii lor pe coordonatele spiritului, a realității pe deplin conștiente, reconciliata
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
4 Ibidem, pp. 299-300, 363-460. Vezi și Manfred Kühn, Kant. O biografie, traducere de Cornelia Eșianu și Delia Eșian, Editura Polirom, Iași, 2009, p. 214. 5 Ibidem, pp. 65-80, 215. 6 Idem, Prolegomene la orice metafizica viitoare care se va putea înfățișa drept știință, traducere de Mircea Flonta și Thomas Kleininger, Editura Științifică și Enciclopedica, București, 1987, p. 92. Subl. în orig. 7 Idem, Întemeierea metafizicii moravurilor, traducere de Nicolae Bagdasar, Editura Științifică, București, 1972, p. 71. 8 Idem, Critică rațiunii
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
Științifică, București, 1969. KANT, Immanuel, Întemeierea metafizicii moravurilor, traducere de Nicolae Bagdasar, Editura Științifică, București, 1972. KANT, Immanuel, Logica generală, traducere de Alexandru Surdu, Editura Științifică și Enciclopedica, București, 1985. KANT, Immanuel, Prolegomene la orice metafizica viitoare care se va putea înfățișa drept știință, traducere de Mircea Flonta și Thomas Kleininger, Editura Științifică și Enciclopedica, București, 1987. KANT, Immanuel, Scrieri moral-politice, traducere de Rodica Croitoru, Editura Științifică, București, 1991. KÜHN, Manfred, Kant. O biografie, traducere de Cornelia Eșianu și Delia Eșian
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
de Hans Hugo Bruno Selve 2, stresul reprezintă, într-o definiție, "sindromul de adaptare realizat de individ în urmă agresiunilor mediului", adaptare compusă dintr-un ansamblu de reacții specifice ale organismului uman care sunt diferite, în funcție de caracteristicile individuale. Stresul mai poate fi definit și că "un ansamblu ce cuprinde reacții precum încordare, tensiune, constrângere, forța, solicitare, realizat de individ în fața acțiunii externe a unor agenți cauzali (fizici, chimici, psihici, biologici), constând în modificări morfo-funcționale, cel mai adesea, endocrine". Trebuie efectuată, totodată
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
posibilitățile de raspuns individuale"4. Perturbarea echilibrului dinamic cu mediul, presupusa de adaptarea continuă a organismului uman la acestă (ceea ce presupune păstrarea integrității organismului, sub acțiunea necontenita a agenților stresori de diferite tipuri) determina apariția stresului. Într-o clasificare, stresul poate fi unul de tip: fizic, psihic, chimic sau biologic și, după alte clasificări, în funcție de numărul persoanelor afectate, se poate vorbi de un stres individual sau colectiv 5. Agenții stresori, la rândul lor, pot fi clasificați în: unici și multipli (după
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
ceea ce presupune păstrarea integrității organismului, sub acțiunea necontenita a agenților stresori de diferite tipuri) determina apariția stresului. Într-o clasificare, stresul poate fi unul de tip: fizic, psihic, chimic sau biologic și, după alte clasificări, în funcție de numărul persoanelor afectate, se poate vorbi de un stres individual sau colectiv 5. Agenții stresori, la rândul lor, pot fi clasificați în: unici și multipli (după numărul lor); în conglomerați și configurați (în funcție de asociere); în principali și secundări (în funcție de dominantă acțiunii lor); în agenți fizici
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
determina apariția stresului. Într-o clasificare, stresul poate fi unul de tip: fizic, psihic, chimic sau biologic și, după alte clasificări, în funcție de numărul persoanelor afectate, se poate vorbi de un stres individual sau colectiv 5. Agenții stresori, la rândul lor, pot fi clasificați în: unici și multipli (după numărul lor); în conglomerați și configurați (în funcție de asociere); în principali și secundări (în funcție de dominantă acțiunii lor); în agenți fizici (sonori, luminoși), chimici, biologici, psihologici; în agenți stresori cu semnificație individuală sau colectivă (în funcție de
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
asociere); în principali și secundări (în funcție de dominantă acțiunii lor); în agenți fizici (sonori, luminoși), chimici, biologici, psihologici; în agenți stresori cu semnificație individuală sau colectivă (în funcție de numărul indivizilor afectați)6. În ceea ce privește stresul psihic, se admite îndeobște, că situațiile ce îl pot genera sunt: semnificația unui eveniment, apariția unor circumstanțe neobișnuite pentru individ, care îl surprind nepregătit să le înfrunte; angajarea individului într-o relație sau acțiune exagerată; particularități ale contextului social; un mod subiectiv de a percepe solicitările mediului; situații conflictuale
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
în calea unui scop, ceea ce duce la frustrare; diferite situații perturbatoare cauzate de agenți fizici (zgomote, vibrații, fluctuații de temperatură)7 și altele. Stresul, indiferent de tipul sau, apare în procesul de adaptare permanentă a organismului uman la mediu (aici putând vorbi atât de mediul natural cât și de cel artificial, de cel urban, social, de familie sau de locul de muncă, de teatrul de operațiuni militare sau de locul în care se produce un dezastru natural sau provocat de om
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
drepturi fundamentale ale omului. Între dreptul pe care il propunem în această lucrare (dreptul omului la a fi la adăpost de stresul negativ excesiv) și toate celelalte generații de drepturi ale omului există o strânsă interconexiune. Astfel, stresul negativ excesiv poate produce încălcarea gravă a dreptului la viață al persoanei, a dreptului sau la integritate fizică și/sau psihică, a dreptului sau la sănătate, a demnității, libertății și inviolabilității persoanei umane, a drepturilor sale politice (de a alege și de a
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
consum de alcool și de droguri, de trafic de ființe umane, de exploatare a muncii ființelor umane, a condițiilor de viață improprii, a lipsei utilităților (apă, canalizare), a înghesuirii de locuințe într-un spațiu restrâns/ extrem de restrâns, aspecte ce nu pot garanta acestor persoane beneficiul real al celorlalte drepturi ale omului și alte cartiere sau sectoare din metropola- de la cele medii că nivel de siguranță al persoanei și că nivel de trai (decent), până la cartierele de lux). De asemenea, trebuie realizată
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
barcă ce le ține loc de adăpost, până la blocurile insalubre din ghetourile urbane, confruntate cu lipsa utilităților, cu un nivel ridicat de insecuritate al persoanei, până la cartierele rezidențiale și condițiile specifice, în care persoanele trăitoare în acest tip de cartiere pot fi supuse sau afectate de stresul negativ excesiv - de exemplu, cazuri de depresie, sindromul plictiselii cronice, al singurătății, al izolării sau dimpotrivă, cazuri privind sindromul muncii excesive sau în diferite situații generatoare de conflicte de stradă între periferie și forțele
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
omului la a fi la adăpost de stres (pe care il propunem în prezența lucrare că drept al omului de generația a IV-a) și diverse concepte precum securitatea umană, dezvoltarea durabilă, dezvoltarea umană. Mai precis, liantul comun acestor concepte poate fi decelat chiar din încercările unor organizații internaționale mondiale (precum Bancă Mondială, sub președinția lui Robert Mac Namara), de a contura o "strategie de dezvoltare a nevoilor fundamentale", considerându-se că "dezvoltarea trebuie să fie caracterizată prin satisfacerea anumitor nevoi
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]