1,121 matches
-
cu răsuflarea ei dogorâtă, căzând din când în când peste Sampath, pe care nu-l trata ca și cum ar fi fost o ființă omenească, așa cum era, împrăștiindu-l ca pe apă... Se simțea imponderabil aici, legănat de lumina jucăușă, mângâiat de puzderia de flori și iarbă, de frunze la fel de bogate ca fructele, încălzit de aromele lor diferite. Peste tot în jurul său, dealurile de ridicau întunecate către un cer care se întindea precum marea, pătat cu alb și cald, cât vedea cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
în sus și-n jos pe picioare, unde ieșeau frumos în evidență în contrast cu pielea sa. După aproape o lună în livadă, ajunsese la concluzia că merita să colecționeze doar dacă trăia departe de ceea ce colecționa, nu și dacă trăia în mijlocul puzderiei de obiecte dorite, nu și dacă trăiai exact unde creștea sau se târa mereu pe lângă tine ceea ce iubea. În orice caz, cum să aduni ceva dacă tot timpul își dorești, de fapt, să te adune el pe tine? Și totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
dintr-odată privindu-le și ele rămâneau nedumerite la început, apoi neliniștite, incomodate de privirea mea, în timp ce gândul meu se desprindea de ele, cufundându-se tot mai adânc în mine până acolo unde doar întrebările foșnesc ca un prund cu puzderii de râme, târându-se una peste alta, încolăcite, săltându-și capetele lor de mucigaiuri spre a se desprinde, spre a se agăța de o rază nevăzută care ar fi trebuit să pogoare peste ele și să le scoată, una câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și rătăciri, simt cum, de fapt, lutul frământat mă modelează el pe mine. 8tc "8" Începusem să descopăr Biblioteca încă din primele zile ale studenției. M-a dus Lia la Universitară și mi-a arătat fișierul. Am rămas descumpănit văzând puzderia de dulăpioare, cu zeci și zeci de cutii cu fișe. Ea era învățată cu multe din secretele Bibliotecii. Mama ei era bibliotecară în B. și Lia se jucase din copilărie printre astfel de dulăpioare cu fișe. Mergeam la Bibliotecă, însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
din Shakespeare. Căra mereu spre masa lui de lectură tomuri imense, o ediție Shakespeare complet, de pe la 1800, în folii cât sacii de ciment. Încerca să facă o traducere integrală, pornind de la certitudinea că textul shakespearian ascunde mesaje cifrate, într-o puzderie de tehnici, de strategii, de jocuri. Un Shakespeare ca un fel de manual sapiențial, carte de coduri secrete, enciclopedie de istorie trecută și viitoare, mesaje către viitorime etc. Îmi vorbea ceasuri în șir despre toate acestea. Era încă la primele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
le citea psalmodiat dintr-o cărțulie slujba Învierii. Aprinseseră nu departe un butuc, năclad bun, cu foc mare, în care din când în când aruncau boabe de tămâie, smocuri de busuioc, câte un pumn de sare zgrunțoasă de săreau steluțe puzderii. Un alt bătrân, orb, într-o manta cenușie, soldățească, de demult, îl acompania la muzicuță pe cel ce citea, îngânând troparul, melodie mai mult bănuită, stinsă, izvorând ea însăși, temătoare, din ascunzișuri și cotloane de întuneric, din oboseli și pătimiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
bătând zvâcnit, surd, cu niște bătăi venite parcă din adâncul nopții. Mă înfiora senzația aceea ciudată că îmi împleticesc pașii printre cârduri nesfârșite de ciori mute, amorțite, urmărindu-mi dusul în bezna nopții, fără alt zgomot decât ticăitul monoton al puzderiei de inimi, zvâcnet de clipe adunate pe sârme, cadență de timp închis sub nesfârșit lințoliu negru. — Întrebam Mion efendi se vrem Kerim la voia voastră. Se permitem? Se așezase în fața mea la masă și încerca să-mi zâmbească. Am ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
muream. Îmi trăiam moartea, pas cu pas, atârnat, înlănțuit de Conți. Dezmierdat de bâiguielile ei. Muream și mă urmăream cum mă petreceam în altceva, necunoscut, fără stare, fără contur, fără greutate, un fel de fulg soios pierzându-se în rotocoalele puzderiei de alți fulgi zburătăciți în noaptea Bulevardului. M-am oprit chiar la intrarea în parc. Moartea mea, o adulmecam, venea din Cișmigiu. Îngrozit, m-am răsucit spre Conți. Adormise. Dormea din picioare. Un fir de salivă i se prelingea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
reușiseră să-i vină de hac. Oliver avea În fața lui o zi și o noapte ca să se gândească la ale sale. Pe moment, simți nevoia să-și Îndrepte mai bine aripile de pe umeri, care Încă mai erau acoperite de o puzderie de frunze. Făcându-și o introspecție și meditând Îndelung la șirul Întâmplărilor ce au avut loc În ultimele zile, Oliver simți cum un ghimpe nemilos Îi scormonește În inimă. Stând acolo neclintit În mijlocul camerei, el Își aminti cum, tot alergând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ecou neauzit până atunci, părea să fie al unei femei mature sau chiar al mai multora. Își amintește că a privit În sus, printre frunzele și inflorescențele plantelor Între care stătea ghemuit și a văzut Cloșca cu pui, Calea Laptelui, puzderia de stele care nu purtau atunci pentru el nici un nume. Plăcerea lui de a sta ascuns În timp ce era căutat și cineva plângea pentru că nu-l poate găsi diminuase brusc. Să fi fost de vină noua nuanță de sfâșiere și tristețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
cunoaște, nici nimnic, gândei că-i altă lume! „Orice participant la o limbă anume are, cel puțin potențial, o conștiință de sine.“ Ne-am ridicat de la masă și ne-am dus să vedem și noi Înmormântarea. Erau șase popi și puzderie de lume În urma celor două coșciuge. Tot la cincizeci de metri se opreau și tot cortegiul Îngenunchia În praful drumului. A trebuit să facem la fel, nu puteam rămâne doar noi În picioare ca doi popândăi. În tot acest timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
mai la îndemână și uzuală modalitate de a scăpa de un oaspete inoportun este invocarea oboselii sau a unei suferințe. Ținuta neglijentă și câteva văicăreli bine spuse au efecte sigure în îndepărtarea musafirului. Am cunoscut o familie care avea o puzderie de prieteni pe care îi vizita la rând, săptămânal sau la două săptămâni, după informațiile pe care le culegea, astfel ca vizita lor să fie cât mai profitabilă sub aspectul tratațiilor de care beneficiau. Luni, de exemplu, mergeau la familia
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
ochii, cizelând? Putea-vei să insufli de-acum în nemurire, în inima-mi pustie, IUBIRE, doar iubind? Simți-vei cum din mine tresar a vieții unde, Trascedentale umbre de galaxii apuse? Vedea-vei cum din ochii-mi consum simțiri fecunde, Puzderii, goluri negre, iubirilor impuse? Să măcin cuvântarea în raze de lumină, Minciuna să dispară în cosmice sclipiri, spre alte Universuri. Iubirea cea divină Purificată-n mine, să nască iar, IUBIRI. De imi cedezi iubirii, te lasă presărată, Pe Căile Lactee
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
într-un prun, suspectîndu-mă cu ochi bănuitori. O țarcă se înveselea pe streșina zăplazului. Iarba pălită de brumă avea o coloare mohorîtă; totuși în ea se preumblau buburuze pîntecoase și gîndăcei multicolori. Soarele privea peste păduri, pe deasupra satului, cu o puzderie de ochi aurii. Niște viței, în ocolașe, mugeau subțire iar în șesul deschis sub așezări se vedea colbul ciurdelor care se apropiau. M-am descoperit, nu în fața a ce a fost; ci în fața înserării tainice și a miresmelor. Sufletul mi
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
răcnete guturale. Un număr nemăsurat de plozi cu buricele goale izvora din lăuntrul sălașelor, alcătuind un adevărat alai. Nu răspundeau la nici o întrebare încît pînă la urmă am avut impresia că nu ne înțeleg limba. Sub acoperișele din paie și puzderii, colibele nu aveau decît o singură încăpere; din tinda fără tavan te aburcai direct în pod. Uneori și aceasta lipsea. Școala se deosebea prin acoperișul ei de tablă ruginită, cîrpit cu carton gudronat. Am intrat într-o colibă. Pe laița
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
mi lai dat. Pămîntul tatii nu ți-l dau: s-ar răsuci moșneagul în pămînt. Pentru ogorul nostru a vărsat el sînge la Oituz. De fapt nimeni nu voia să dea nici un pumn de țărînă. Șiașa era puțină, iar copii puzderie. Ce să le lași? - Păi, oameni buni, dacă vă uniți șferile la un loc, ați scăpat de grija asta. Nu le lăsați decît bunăstarea. - Care bunăstare? Să stai cu lingura în brîu ca s-auzi cum trage clopotul la cazan
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
morală care ar rezulta de aici ar fi: dacă doriți să izbutiți ceva, nu vă propuneți nimic. Atât pentru astăzi. S-a făcut târziu. Mergeți la casele voastre. Nu vă zbenguiți. Nu fiți nici porci, nici capre. Ziceți bună ziua. * * * Din puzderia de caiși plantați cândva de bunicul dinspre tată al lui Repetentu rămăsese unul singur, aflat spre fundul curții, stingher și bătrân, cum nu se afla altul În sat. De unde rostuise fostul notar sătesc acei puieți nu se știe, iar cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
autobuz ca să plece la armată, iscase un strigăt pe jumătate vesel, pe jumătate de deznădejde, după ce-și scosese pe gemulețul Îngust căpățâna cu chip cam tâmpit, pe care se lărgea un zâmbet mânzesc și se beleau ochii spălăciți, cu puzderie de firișoare roșii: „Săru’ mâna, tătică, săru’ mâna, mămică, ura, cetățeni!”. Și cei care auziseră acel strigăt se simțiseră cumva mișcați, căci ghiciseră teama ce se ascundea În el, Însă, peste timp, Îi repetau cuvintele În batjocură, ca să-l pedepsească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Încheieturile. Încercară În zadar să-i Închidă lui Florea Cucu ochii albaștri, cu luciri de gheață, Încălziți, totuși, de o duioșie fără seamăn. Pe albia Dunării curgea În loc de apă un soi de păcură vâscoasă. Lenevoasa alcătuire căra Încet la vale puzderie de clădiri Înalte ce se clătinau lin, dar fioros, și lucruri mai mărunte. La un cot al albiei, o imensă catedrală se aplecă brusc, apoi, fără să le sfarme, Își culcă turlele pe mal. Cu scrâșnete Îngrozitoare, cupolele se târau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
trup atletic, uscățiv, muncitor până la epuizare, cinstit, îngăduitor și blând. În preajma lui te simțeai liniștit și ocrotit. Calmul, răbdarea, înțelepciunea și căldura lui sufletească imprimau vieții noastre de familie tonusul necesar muncii unite și creau atmosfera prielnică educației și creșterii puzderiei de 170 copii. Îmi amintesc și atmosfera care domnea în familia noastră. Nici în cele mai tensionate situații nu se rosteau vorbe grele, vorbe de ocară sau sudalme. și, fapt mai rar întâlnit, pe părinții mei nu i‐am auzit
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
ai mei, Clipeau de parcă pururi tunul Bătând în anii noștri grei, Ar fi - ngrozit - o nu pe dânsa, ci pe copii, pe noi, ce‐n pânza de‐ atâtea lacrimi tremurândă ne oglindeam, goi, stând la pândă, înfățișând cu ‐ alți prunci, puzderie, de pe cuprinsul lumii‐ntregi încremenita infanterie a foametei, ce - o înțelegi ... GLASUL UNEI FEMEI (fragment) Dați‐ mi copilul, ‐ orișcum ar fi - De‐ ar fi să fie cu chipul de fiară, Oricum ar fi să fie - Dați‐mi copilul orișicum ar
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
scaiul respectiv scăpa netăiat. Mai târziu, când am sădit doi peri (existenți și astăzi) în timp ce unul, ceva mai mic în talie, îmi dădea roade din ce în ce mai multe, celălalt, crescut buiac nici gând nu avea. Înciudat, într-o dimineață, după ce am admirat puzderia de flori din pomul harnic, mă apropii de cel neroditor încă, spunându-i scrâșnit printre dinți: „Dacă la anul, pe vremea asta, nu înflorești, să știi că te tai și în foc te arunc! Ai auzit ce am zis?! Te
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
lemn tare, închis la culoare ce îți induceau o stare de relaxare, dublată de lumina difuză ce filtra semiobscuritatea camerei. Își mută privirile la șemineul în care ardeau, trosnind și șuierând, trei butuci uscați aruncând din când în când o puzderie de scântei ce se stingeau undeva deasupra, în lungul hornului. Atmosfera din alte timpuri era întregită de mobila de epocă - nu-și dădea seama însă cât de veche era - completând interiorul într-un mod cald, intim. De jur-împrejurul său, în toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
Nu a suferit nici un fel de modificări, spuse sec. Dimpotrivă, am urgentat implementarea lui profitând de turnura pe care au luat-o lucrurile pe Terra. - Sacrificiile care trebuiesc făcute de data asta sunt totuși prea mari, ridică tonul focul. O puzderie de scântei îi însoțiră cuvintele dând o lumină stranie încăperii. - Sacrificiile oricum urmau să fie făcute, acolo sau în altă parte, veni într-un târziu răspunsul. - Din câte țin minte ai fost și tu de acord cu ele. Sau te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
iar bătrânul înțelege nedumerirea mea și spune: Pe aici ne-am cam terminat plimbarea. Dacă te mai țin picioarele - și altfel nu se poate - o să intrăm pe Podul Hagioaiei. Privesc cu băgare de seamă în jur. Uliță lungă cu o puzderie de dughene și case înșirate ca la paradă, iar copacii stau în coasta lor ca niște străjeri falnici...Bătrânul calcă ca de obicei, moale și gânditor. Din când în când, privește fugar asupra caselor și dughenelor din jur...Aici nu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]