29,239 matches
-
felinare rare. Probabil, ultimele bărci. - Tot acolo lucrezi? - făcu ea. - Tot acolo. Mergeau pe marginea lacului, încet, mână în mână. Ea aștepta. Seara era sfârșite. - Nu cumva te-ai căsătorit între timp? - îl întrebă. - Nu, n-am făcut-o - și râse. Dar tu? Parcă erai măritată - începu el, amuzat. - N-am fost măritată niciodată. își desprinse mâna din mâna lui și-și aruncă părul pe spate. Au mers o vreme, așa, în tăcere. Era nehotărât. Când au ajuns în dreptul debarcaderului ea
Proză by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/12358_a_13683]
-
dar tu vroiai, neapărat, Eugen. Și spuneai c-o să-l faci fotbalist. - Fotbalist...!? Ziceam și eu așa. - Ba erai foarte convins. Și la plecare m-ai mângâiat tot drumul ca să mă-mpaci. îți amintești cum mă mângâiai? - Parcă. Și tu râdeai, nu? - Râdeam? Nu cred... Nu era frumoasă, dar ținea buzele întredeschise și avea sânii proeminenți, rezemați de masă. - Dacă tu ai fi vrut să păstrăm copilul... Se făcuse târziu. Era douăsprezece și ceva. El se uită la ceas a doua
Proză by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/12358_a_13683]
-
vroiai, neapărat, Eugen. Și spuneai c-o să-l faci fotbalist. - Fotbalist...!? Ziceam și eu așa. - Ba erai foarte convins. Și la plecare m-ai mângâiat tot drumul ca să mă-mpaci. îți amintești cum mă mângâiai? - Parcă. Și tu râdeai, nu? - Râdeam? Nu cred... Nu era frumoasă, dar ținea buzele întredeschise și avea sânii proeminenți, rezemați de masă. - Dacă tu ai fi vrut să păstrăm copilul... Se făcuse târziu. Era douăsprezece și ceva. El se uită la ceas a doua oară. A
Proză by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/12358_a_13683]
-
cu mișcări, puțin citit. Dar ce este "cura cadaverică"? Stai întins pe spate, perfect relaxat, cu ochii închiși, nu faci absolut nici o mișcare, oricît de mică, punînd astfel plămînul la efort minim, la o respirație abia perceptibilă. Nu vorbești, nu rîzi. Un fel de fachirism, numai că nu pe cuie. Ce gîndeam? Făceam lungi întîmplări, mai ales sexuale, în care totul se sfîrșea cu bine. Și un distih pe zi. Unele din distihurile acelea au intrat în poeziile "Idilă", împrăștiate prin
A declarat că ea este iubita lui Eminescu by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12808_a_14133]
-
uită la sânii mei clocesc scot puii fantasmelor * dulce-a mai fost aseară vinul de orez astăzi nici nu-ndrăznesc să deschid gura de teamă ca o boare murdară din cuvinte rostite neatent să nu iasă și-acum se mai râde la palat * pentru serviciile ei împăratul i-a dăruit favoritei o fermă de mătase acum ea ascultă cum viermii țes mantii pentru noile favorite în fiecare ea ascunde o geană când se trezesc vor avea încă un fir alb pe
Andrei Codrescu – Lu Li and Weng Li by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12357_a_13682]
-
n-are nevoie de flaute ceea ce am eu de spus nu-i tot ce este * păpușile n-au voie să fie mai înalte decât dormitorul împăratului un strigător a anunțat azi că păpușarii n-au voie să facă oamenii să râdă mai tare decât gongurile care-anunță sosirea strigătorului împărătesc actorii au tăiat cu fierăstrăul picioarele păpușilor toată lumea râdea tăcut se forțau să prindă sunetul gongurilor împăratul a spus o femeie bătrână lasă imperiul strigătorului său * sunt la modă omizile femeile își
Andrei Codrescu – Lu Li and Weng Li by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12357_a_13682]
-
au voie să fie mai înalte decât dormitorul împăratului un strigător a anunțat azi că păpușarii n-au voie să facă oamenii să râdă mai tare decât gongurile care-anunță sosirea strigătorului împărătesc actorii au tăiat cu fierăstrăul picioarele păpușilor toată lumea râdea tăcut se forțau să prindă sunetul gongurilor împăratul a spus o femeie bătrână lasă imperiul strigătorului său * sunt la modă omizile femeile își curăță urechile cu ele bărbații și le vâră pe nări în tot orașul oamenii-mprăștie prin casă
Andrei Codrescu – Lu Li and Weng Li by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12357_a_13682]
-
lustruind frumoasele-i pietre netede imperiul e alcătuit din gesturi goale Weng varsă pentru el sânge undeva pe colinele chele ca maimuța împăratului * azi a fost ploios palatul învelit în lințoliu m-am rătăcit pe drumul spre baie femeile-au râs uite cum vine Lu Li e udă gata s-au jucat cu mine explozia norului am pălmuit-o pe micuța Chen că mi-a împletit cozile prea tare n-are decât doisprezece ani mintea-i e de pe acum aiurea se
Andrei Codrescu – Lu Li and Weng Li by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12357_a_13682]
-
nici o trebuință de satul pe care eu l-am cucerit pentru stăpânul meu casa cea mare din mijlocul târgului mă privește cu ochii unei fete * când o să fiu ucis camarazii mei ostași îmi vor găsi poeziile sub șa or să râdă vor spune toată vremea asta am crezut că el e ca noi * am ucis un băiat care purta stindardul dușmanului meu mă gândesc la Lu Li în cetatea cea îndepărtată ea l-ar fi plăcut * stăpânul meu gândea că poezia
Andrei Codrescu – Lu Li and Weng Li by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12357_a_13682]
-
de soartă ție hărăzit. Și nu așa, oricum, ci pe vecie, La zidul ocnei priponiți cumplit, Dar, chiar dacă nu-i scris să-ți fiu iubit, Eu nu m-aș cere-afară-n slobozie. Și-un gând nemernicos îmi dă târcoale: Ce-ar râde hoții dacă ne-ar vedea! Cu greu lăcat la gleznă fiecare, Precum viețașii prinși de o ghiulea, Tu porți cu râvnă lanțurile sale, Iar eu trudesc din greu în slujba ta. 8 Socoți că te-am momit cu vicleșuguri Și
Cartea sonetelor by Octavian Soviany () [Corola-journal/Imaginative/12735_a_14060]
-
voios cînd bunul-simț l-ar obliga la gravitate. Cartea e scrisă ironic și are pasaje naturaliste, dar nu deviază spre frust și inavuabil. E, dacă vrei, o posibilă terapie pentru cei care nu mai știu sau nu mai vor să rîdă. Am pus sub ochii cititorilor unsprezece subiecte din imediatul citadin și acum aștept măcar să-mi facă hatîrul unui zîmbet. În "Bazar bizar" își dau întîlnire George Bush și Florin Călinescu, Monica Bellucci și Mitică Dragomir, SPP-ul și CIA-ul
Interviu cu Radu Paraschivescu by Ciprian Macesaru () [Corola-journal/Imaginative/12648_a_13973]
-
Prefer să stau cu urechile ciulite și cu ochii în patru, atent la ce se întîmplă în jur. Și, slavă Domnului, se întîmplă destule. O persoană la care țin enorm m-a întrebat acum cîțiva ani de ce nu emigrez. Am rîs ca de-un banc spumos. Unde-aș mai găsi asemenea materie primă? În ce altă țară coexistă atît de voios patriotismul de frizerie, mîrlănia cu ștaif, bodega parlamentară și discursul retardat? De cîte ori vine vorba de emigrare, mă agăț
Interviu cu Radu Paraschivescu by Ciprian Macesaru () [Corola-journal/Imaginative/12648_a_13973]
-
în gând nouășpe și ți-am dat plasă. - Cum mi-ai spus? - Cât te-ai gândit, eu ți-am comandat în capul meu: "Prostule, zi nouășpe!" - Și n-ai atât? - Douășcinci. Pe muchie. De Ziua Crucii i-am împlinit, a râs triumfătoare. - Suntem în aceeași zodie, i-am răspuns. - Tu câți ai? M-a privit concentrată. Se răsucise pe banchetă, cu spatele lipit de geam și cu un picior sub ea. Am ridicat din umeri. - Chiar vrei să ghicesc? - Spune, să
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
poșeta și o pungă de plastic cu două pâini. I-am făcut semn să mergem în sala de așteptare. Știam că în autogară era frig. Era pe malul Dunării și bătea întruna vântul. - Așa ai plecat? A ridicat de umeri, râzând. - Tot nu mi-ai spus cum te cheamă. - Ghicește, dacă poți. S-a ridicat de pe banca unde ne-așezasem, în colțul de lângă sobă. A venit în dreptul meu. Mă privea concentrată. - Știu, da nu-ți spun. Știu că știi și cine
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
nu-i adevărat că mă iubesc mai mult pe mine și că bărbații simt asta și că de asta mă evită. Mă îndrăgostisem de un vlăjgan sinucigaș. Umbla așa, cu capul în nori, cu gura căscată, era deștept. în lume rîdea zgomotos sau zîmbea legănîndu-se de pe-un picior pe altul. Pretindeam că am nevoie de prietenia creierului său. Nu sînt chiar așa de grozav cum par. mi-a zis vlăjganul ca și cum s-ar fi scuzat. Uneori iarna îi atîrna din
Mireasa cu șosete roșii (fragment) by A () [Corola-journal/Imaginative/12856_a_14181]
-
Da' era un sublocotenent, nu știi? L-am văzut!" " Cînd l-ai văzut?" "într-o zi. De la balcon. M-a urmărit. Hî! Hî!" "Poate se ducea la unitatea militară de vizavi." "Nuuu!" protestează Pulheria și-și agită arătătorul în aer rîzînd. "Nu! Da' s-a uitat." " Unde s-a uitat?" "...s-a uitat. La mine, pe balcon. Hî! Hî! Am rămas surprinsă..." Ce șosete roșii, ce miel!... zice mireasa. Acum cîteva zile iar mi-a ieșit în cale vlăjganul cu aerele
Mireasa cu șosete roșii (fragment) by A () [Corola-journal/Imaginative/12856_a_14181]
-
balcon. Hî! Hî! Am rămas surprinsă..." Ce șosete roșii, ce miel!... zice mireasa. Acum cîteva zile iar mi-a ieșit în cale vlăjganul cu aerele lui de mort. E atît de deștept că se face frumos. în contrast cu vocea mormăită, cînd rîde, pare un adolescent. Părul ondulat îi stă tot timpul ca unui copil care abia s-a trezit din somn. Indiferent ce mișcări face, parcă nu-și folosește niciodată vîrfurile degetelor. Ca și cum ar fi paralizate. Ca și cum degetele i-ar fi mai
Mireasa cu șosete roșii (fragment) by A () [Corola-journal/Imaginative/12856_a_14181]
-
a întrebat un bătrîn profesor, după ce coborîsem îmbujorat de pe estradă, purtînd pe creștet cununa dobîn-dită la sfîrșitul clasei întîi. Luat prin surprindere și fîstîcit de ambianța festivă, am îngăimat: ŤAl mamei...ť. Cînd a aflat acasă cele întîmplate, tata a rîs și m-a povățuit ca, pe viitor, să răspund că sînt Ťal patrieiť!"2) "Sans prendre garde a l'ouragan" Clasa a doua primară (1940-1941) începe sub auspicii rele. Localul școlii israelite, o clădire frumoasă și trainică zidită în timpul lui
Dimineața copilului by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12855_a_14180]
-
cîte n-ar putea să încapă într-o carte - brusc din uitare un copil îmi răsare-n față murmurînd un cîntec și împingînd cu bățul spre casă un cerc Sala Thalia Zeiței protectoare a Sibiului - Thalia cu chip de paiață rîzînd cu un obraz cu celălalt plîngînd - i-au ridicat templu înalt și gros ca o corabie în zidul de apărare a cetății breslele încrustate în steme pe frontispiciu aici coborau din calești împodobite în panglici de mătase și cununi de
Poezie by Dumitru Chioaru () [Corola-journal/Imaginative/12927_a_14252]
-
în care unul din noi va opri cerneala pe marginea prăpastiei va fi o clipă fără-nsemnătate ca un chibrit ars pereții odăilor vor țipa cu var în gît echinoxul va hurducăi cărările ce duc spre casă eu însumi voi rîde mărunt ca fotografia sfîșiată de-un psihopat somnambulul născut din oboseala noastră va rămîne undeva departe vocea lui va luneca pe mare ca pe suprafața unui imens bloc de piatră și-n zare insula rodos care ne-a adăpostit trupurile
O călătorie cu Fernando Pessoa by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/13059_a_14384]
-
Blondă, înaltă, sănătoasă, cu niște craci lungi, zdraveni, cu-n bazin solid (în care-ar fi înotat toți peștișorii din lume!), c-o dantură că-ți venea mereu să-i desfaci gura, ca la cai, și să i-o pipăi, rîzînd, avînd un fermecător accent ardelenesc și o fustiță de antilopă maro, cu franjuri, întru dezgolirea a tot ce e mai sfînt, purtînd plovere mițoase peste mai mulți sîni în teribilă erupție! Celesta Tenzi! Funcționa în aceeași comună, la un dispensar
Celesta Tenzi by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13058_a_14383]
-
de amorez pe Dampe. Într-o ceainărie dansează și se veselește cu el și cu servitoarea ei, Otyo. Tosa, un cavaler, intră, și ca să câștige favorul curtezanei, cinstește pe servitoarea ei cu un ban de aur. Murasaki a văzut scena, râde și, văzând că - după un joc al ei - cavalerul Tosa îi oferă bani, începe să-și bată capul cum va putea să-i răpească bogățiile. Dampe începe să se roage de Tosa să-i arate cum se mânuiește sabia, dar
O trupă de teatru japonez by Mircea Popa () [Corola-journal/Imaginative/13283_a_14608]
-
Poem de dragoste Și atunci, la ce bun să mă zbat, dacă ea e prinsă în odgonul liniștitoarelor obișnuințe casnice? Copioasă lenea asta erotică, îmi zic, iar comparația cu o reptilă nu e deloc deplasată: citind versul ăsta ea va râde (cu delicatețe, va hohoti o oră întreagă) de toată zarva pe care o fac, fără ca măcar să știe totul - fără să-i pese, în orice caz -, sub ferestrele acoperite cu draperii de culoarea purpurei. Adică, fiindcă eu stau acum în
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/13221_a_14546]
-
a pus rămășag cu alt englez că o să mănînce o pisică moartă... și a mîncat-o!” Asta îmi amintește de un joc din copilărie. Ne adunam mai mulți și unul recita: „La popa la poartă/ Stă o mîță moartă./ Cine-o rîde și-o vorbi/ Drept în gura lui va fi!” Muți, holbîndu-ne unul la altul, rezistam cît mai mult să nu izbucnim în rîs. Cel mai slab de înger plesnea, în sfîrșit, într-un hohot gîlgîitor! Toți (acum era voie!) rîdeam
La popa la poartă stă o mîță moartă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13398_a_14723]
-
rîde și-o vorbi/ Drept în gura lui va fi!” Muți, holbîndu-ne unul la altul, rezistam cît mai mult să nu izbucnim în rîs. Cel mai slab de înger plesnea, în sfîrșit, într-un hohot gîlgîitor! Toți (acum era voie!) rîdeam fiindcă el, cedînd primul, mîncase virtual mîță moartă! Strașnic joc! Aveam 6-7 ani, stam la Belcești, un sat pe linia Podu Ilioaie-Hîrlău. Taică-meu era șef de gară! Avea uniformă, chipiu și paletă! Tot din acea perioadă îmi aduc aminte
La popa la poartă stă o mîță moartă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13398_a_14723]