743 matches
-
cele mai vechi icoane din zona Maramureșului istoric. Icoane pe sticlă: mai multe icoane pe sticlă constituie valori de patrimoniu ale bisericii, reprezentând busturi de sfinți, între care se remarcă icoana Sfântului Nicolae, realizată pe sticlă lucrată manual. 1. Antologhion - Râmnic, 1745; 2. Apostol - fără titlu; 3. Ceaslov - fără titlu; 4. Catavasier - Blaj, 1762; 5. Chiriacodromion - Bălgrad, 1699; 6. Evanghelie - „cumpărată în 1743, nov. 21”; 7. Euhologhion - manuscris; 8. Euhologhion - Blaj, 1784; 9. Liturghier - Iași; 10. Liturghier - București, 1787; 11. Minologhion
Biserica de lemn din Poienile Izei () [Corola-website/Science/310273_a_311602]
-
titlu; 3. Ceaslov - fără titlu; 4. Catavasier - Blaj, 1762; 5. Chiriacodromion - Bălgrad, 1699; 6. Evanghelie - „cumpărată în 1743, nov. 21”; 7. Euhologhion - manuscris; 8. Euhologhion - Blaj, 1784; 9. Liturghier - Iași; 10. Liturghier - București, 1787; 11. Minologhion - Blaj, 1781; 12. Molidvelnic - Râmnic, 1730; 13. Octoih - Râmnic, 1750; 14. Psaltire - Blaj, 1780; 15. Triod - Blaj, 1780; 16. Triodion - Râmnic. Mai multe cărți vechi de cult sunt păstrate la muzeul de pe lângă Protopopiatul Sighetu Marmației.
Biserica de lemn din Poienile Izei () [Corola-website/Science/310273_a_311602]
-
titlu; 4. Catavasier - Blaj, 1762; 5. Chiriacodromion - Bălgrad, 1699; 6. Evanghelie - „cumpărată în 1743, nov. 21”; 7. Euhologhion - manuscris; 8. Euhologhion - Blaj, 1784; 9. Liturghier - Iași; 10. Liturghier - București, 1787; 11. Minologhion - Blaj, 1781; 12. Molidvelnic - Râmnic, 1730; 13. Octoih - Râmnic, 1750; 14. Psaltire - Blaj, 1780; 15. Triod - Blaj, 1780; 16. Triodion - Râmnic. Mai multe cărți vechi de cult sunt păstrate la muzeul de pe lângă Protopopiatul Sighetu Marmației.
Biserica de lemn din Poienile Izei () [Corola-website/Science/310273_a_311602]
-
în 1743, nov. 21”; 7. Euhologhion - manuscris; 8. Euhologhion - Blaj, 1784; 9. Liturghier - Iași; 10. Liturghier - București, 1787; 11. Minologhion - Blaj, 1781; 12. Molidvelnic - Râmnic, 1730; 13. Octoih - Râmnic, 1750; 14. Psaltire - Blaj, 1780; 15. Triod - Blaj, 1780; 16. Triodion - Râmnic. Mai multe cărți vechi de cult sunt păstrate la muzeul de pe lângă Protopopiatul Sighetu Marmației.
Biserica de lemn din Poienile Izei () [Corola-website/Science/310273_a_311602]
-
Cernica. Mitropolitul Atanasie a trecut la cele veșnice la 9 octombrie 1931, în București, fiind înmormântat la Mănăstirea Cernica. A scris sau a tradus lucrări de Istorie bisericească și de Morală, articole în "Biserica Ortodoxă Română" și "Cuvântul Adevărului" de la Râmnic, pastorale, conferințe și cuvântări. Dintre acestea menționăm următoarele:
Atanasie Mironescu () [Corola-website/Science/310818_a_312147]
-
Mitropoliei Ungrovlahiei. În urma intervenției mitropolitului Neofit pe lângă patriarhul de Constantinopol, la 24 octombrie 1842 a fost hirotonit "arhiereu titular al Sevastiei" păstrându-și funcția de vicar al mitropoliei. În timpul Revoluției de la 1848 a fost numit ocârmuitor provizoriu al Episcopiei de Râmnic (ianuarie 1848 - septembrie 1850), iar după demisionarea mitropolitului Neofit a condus, ca vicar, mitropolia Ungrovlahiei (11 august 1849 - 14 septembrie 1850). La 14 septembrie 1850 a fost ales mitropolit al Ungrovlahiei, fiind înscăunat la 8 octombrie 1850. La data de
Nifon Rusailă () [Corola-website/Science/310819_a_312148]
-
a preotului Ioan Marina, de la biserica "Sf. Gheorghe" din Râmnicu Vâlcea, văduv prin decesul soției de aproape zece ani, pe care-l cunoștea bine de când l-a avut student și din timpul cât a păstorit ca locotenent de episcop la Râmnic și apoi de mitropolit la Craiova. La propunerea mitropolitului Irineu Mihălcescu, Sfântul Sinod, în ședința sa din 30 iulie 1945, în urma cercetării și examinării canonice, a aprobat alegerea preotului Ioan Marina în cel de-al doilea post de arhiereu-vicar, nou
Justinian Marina () [Corola-website/Science/310822_a_312151]
-
4 prapori noi, măsuța pentru parastasă, pe ea luminări cu 3 crengări, crucita de lemn și iconuță spre sărutare, taier pentru oferte, 2 străni, pe pareți 8 icoane vechi. Cărți: Octoich de Blaj 1907, Pentecostar de Blaj 1768, Triod de Râmnic 1761, Mineiu de Blaj 1838, Apostoler de Blaj 1766, toate bine compactate, pe lângă pareți lavițe lungi simple. Biserică muierilor sau tinda despărțita cu părete tăiat alungul mijlocului cu o măsuță pentru icoana și evanghelie spre sărutare, pe margini cu lavițe
Biserica de lemn din Tusa () [Corola-website/Science/309823_a_311152]
-
reprezentau pe Isus Hristos cu Evanghelia, Nașterea Domnului, Adam și Eva în Rai, Sfântul Gheorghe, Arhanghelul Mihail - icoană pe lemn, precum și de cărți vechi: Sfânta Evanghelie tipărită la 1746 și Octoihul Mare, amândouă scrise cu caractere chirilice, provenite din tipografiile de la Râmnic. Toate aceste obiecte, care în prezent nu se mai află în biserică, au aparținut unei biserici vechi despre a cărei soartă nu se cunosc alte informații. Mica biserică, după aducerea ei din Borșa, a fost reconstruită în mijlocul cimitirului, pe un
Biserica de lemn din Borșa, Cluj () [Corola-website/Science/309944_a_311273]
-
accepte scaunul epicopiei Râmnicului, acesta din urmă fiind ales în înalta funcție bisericească pe 15 septembrie și hirotonit arhireu pe 26 octombrie 1850, la vârsta de 63 de ani. Înscăunarea sa s-a făcut la Craiova, deoarece reședința episcopală din Râmnic era distrusă de un incendiu. Imediat după înscăunare, noul episcop s-a preocupat de ridicarea unei noi catedrale după propriile planuri, cu pictura lui Gheorghe Tattarescu. Reședința episcopală a fost mutată la Râmnicu Vâlcea în 1854. Episcopul s-a preocupat
Sfântul Calinic de la Cernica () [Corola-website/Science/306137_a_307466]
-
și rolul de judecător pentru Oltenia și în lipsa domnitorului, pentru întreaga Țară Românească. Avea dreptul să împartă teritoriul Olteniei în unități administrative conduse de bani mici sau bănișori, subordonați Marelui Ban. Existau astfel de bani mici la Severin, Strehaia, Tismana, Râmnic și Caracal. Astfel, titlul de Mare Ban al Olteniei însemna cea mai înaltă dregătorie, Banul Craiovei fiind în perioada medievală, al doilea om în stat, după domnitorul Țării Românești. În urma conflictelor dintre puternica familie a boierilor Craiovești și domnitorul Mihnea
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
a fost numit guvernator al Crimeii. Sub comanda lui Alexandr Suvorov, a cucerit o mare experiență de război și prețuirea contemporanilor în timpul războiului ruso-turc din 1787 -1792, în luptele pentru cucerirea Ociakovului, Odessei, Tighinei și Ismailului, sau în bătăliile de la Râmnic și Mașin. A fost avansat general locotenent în 1791. A fost numit succesiv ambasador la Constantinopol, guvernator al Finlandei, comandant al corpului de cadeți din Sankt Petersburg, ambasador la Berlin și guvernator al Sankt Petersburgului. Kutuzov era unul dintre favoriții
Mihail Kutuzov () [Corola-website/Science/306321_a_307650]
-
Aleksandr Vasilievici Suvorov (în limba rusă: "Алекса́ндр Васи́льевич Суво́ров"), conte de Râmnic, prinț al Italiei ("граф Рымникский, князь Италийский") (n. 24 noiembrie 1729, Moscova; d. 18 mai 1800), a fost al patrulea și ultimul Generalisim rus (fără a-l pune la socoteală pe Stalin). El a fost unul dintre puținii generali din
Aleksandr Suvorov () [Corola-website/Science/306326_a_307655]
-
la asediul de la Oceacov, iar în anul 1789 a câștigat două mari victorii la Focșani și la Râmnicu Sărat. În ambele bătălii, rușii au primit ajutorul unui corp de armată austriac sub comanda prințului Josias de Saxa-Coburg. În timpul bătăliei de la Râmnic, Suvorov a fost la comanda tuturor forțelor aliate. Pentru ultima victorie, împărăteasa Ecaterina a II-a l-a făcut pe Suvorov conte și i-a acordat titlul onorific de „Rîmnikski”, iar împăratul Iosif al II-lea l-a făcut conte
Aleksandr Suvorov () [Corola-website/Science/306326_a_307655]
-
mai importanți boiernași ai zonei. Astfel, într-o suită de acte emise între anii 1765-1767, ce stabilesc hotarele pământurilor moșnenilor din Bârzeiu, protopopul Ioan apare ca boier jurător. Într-o scrisoare din 7 aprilie 1769 a lui Partenie, episcopul de Râmnic adresată lui Barbu Zorilescu, protopop de Gorj, aflăm despre Ion Măgheariu că "[...]de vreme ce i s-au întâmplat de i-au ars casa și i s-au risipit iconomia casei, să nu i se mai facă vre-o supărare, măcar de
Familia Magheru () [Corola-website/Science/301472_a_302801]
-
(n. 1898, Râmnicu Sărat, România — d. 1985) a fost un politician român, membru al Partidului Național Liberal, primar al orașului Buzău în perioada 1933-1937. S-a născut în 1898 la Râmnicul Sărat. Urmează cursurile școlare în orașul natal și la Buzău și apoi Facultatea de Drept din București. A fost avocat în baroul buzoian (1923-1943), ajutor de primar și primar al orașului Buzău din noiembrie 1933 până în decembrie 1937. Din 1951
Stan Săraru () [Corola-website/Science/313072_a_314401]
-
de origine turcă, tătară, maghiară, germană etc. din Dobrogea, Banat și Ardeal (spre comparație, în zonele în care memoria locală și familială nu a păstrat amintirea conviețuirii cu alte grupuri etnice, toponimele cu etimologii neromânești au rămas neschimbate: Târgoviște, Slobozia, Râmnic, Deveselu, Teleorman, Vaslui etc.). La mijlocul anilor '80, pe lângă toponime, au fost interzise și prenumele în limbile grupurilor etnice minoritare. Schimbarea numelor localităților și interzicerea prenumelor în limbile etniilor minoritare nu reprezintă doar o tentativă de schimbare a memoriei românilor, ci
Identitate națională () [Corola-website/Science/314455_a_315784]
-
care ne leagă de epoca incunabulelor și ne include astfel în concertul celor mai valoroase biblioteci europene. Biblioteca deține ediția a doua a Cazaniei lui Varlaam (prima carte scrisă și tipărită în Moldova, la Trei Ierarhi, în 1643), editată la Râmnic (Muntenia) în 1792; Apostolul, editat la București în anul 1683, Descrierea Moldovei a lui D. Cantemir în versiune germană (1771), rusă (1789), românească (1825); Trebnicul lui Petru Movilă, editat în 1646 și ilustrat de gravorul Ilie. Fondul de manuscrise include
Biblioteca Națională a Republicii Moldova () [Corola-website/Science/314528_a_315857]
-
numiți sau confirmați egumenii mănăstirii. Domnii țării, în succesiunea lor, erau de drept considerați patroni și protectori precum și proprietarii de facto ai mănăstirii. Din punct de vedere religios, mănăstirea era subordonată mitropoliei Țării Românești și ierarhiei intermediare a episcopiei de Râmnic. În vara anului 1657, la numai câțiva ani de la transformarea curții domnești în mănăstire, Paul de Alep, venit în vizită la mănăstire în suita patriarhului Macarie al III-lea al Antiochiei, a făcut o scurtă descriere a complexului fortificat. Din
Mănăstirea Strehaia () [Corola-website/Science/313665_a_314994]
-
satului „s-au făcutu Bogdan Ioan cu feciorii Bodan Luca și Bogdan Costu și Bogdan ...” Construcția respectivă a rămas cu bârnele aparente până în 1835 când, timp de 27 de zile, cum spune o altă însemnare dintr-o Cazanie tipărită la Râmnic, a fost tencuită atât în interior cât și în exterior. Nu se știe dacă biserica a fost sau nu pictată înainte vreme. Fără să facă vreo trimitere bibliografică, Ștefan Lupșa spune că biserica a fost construită pe cheltuiala unui locuitor
Biserica de lemn din Belejeni () [Corola-website/Science/313324_a_314653]
-
după construirea bisericii, cît și pomelnicul ctitorilor păstrat în altar și datat 1794. Pomelnicul apare sub forma unui triptic scris și pictat pe lemn de paltin. Dintre cărțile de cult care s-au păstrat trebuie să amintim Cazania tipărită la Râmnic în 1781 și Liturghierul din 1794, Evanghelistarul din 1826, un Liturghier din 1860 și un Octoih din 1912 .
Biserica de lemn din Grințieș () [Corola-website/Science/314987_a_316316]
-
biserica aceasta pre nume(le) sfântului ierarho N(i)colae din poro(n)ca Prea sfinți(ei( sale părintelui Dositei, episcop de Rădăuți, în anul 1781, noiembrie 7"". Despre vechimea bisericii atestă și o însemnare pe un Octoih tipărit la Râmnic în 1776: ""Să se știe că această carte anume Octaih, este cumpărată împreună cu alte cărți anume un Triod, un Penticostar, o Liturghie, o Psaltire mică, un Catavasier cu tri grecesc, rusesc, românește cumpărate de satul Solonețu, împreună cu satul Todirești, la
Biserica de lemn din Soloneț () [Corola-website/Science/320419_a_321748]
-
-lea satul și biserica au fost complet distruse. datează din ultimul sfert al secolului al XVIII-lea, neexistând o pisanie sau vreun alt document care să ateste anul exact al construcției sale. Analizând o însemnare pe un Octoih tipărit la Râmnic în 1776, Ioana Panait-Cristache presupune că biserica de lemn din Soloneț este anterioară bisericii din Todirești: ""Să se știe că această carte anume Octaih, este cumpărată împreună cu alte cărți anume un Triod, un Penticostar, o Liturghie, o Psaltire mică, un
Biserica de lemn din Todirești () [Corola-website/Science/320429_a_321758]
-
italiene. Restul icoanelor din catapeteasmă sunt în pictură post bizantină, lucrate de meșteri zugravi din prima jumătate a secolului al XIX-lea. Printre obiectele de cult de valoare se mai păstrează un potir de argint din 1795, “Evanghelia” (ediția de Râmnic) din 1784, Evanghelia mare de la Mănăstirea Neamț din 1821 și un chivot de argint din 1824. Biserica mai dispune și de obiecte cu valoare istorică cum sunt jilțul domnesc al primului domnitor al Principatelor Unite, Alexandru Ioan Cuza (trecut în
Biserica Mitocul Maicilor din Iași () [Corola-website/Science/317943_a_319272]
-
la începutul celui următor, cu analogii evidente și la alte monumente din Banat. În biserica nouă a satului s-au păstrat cărți provenind de la vechea biserică: o Cazanie din vremea lui Grigore Ghica Voievod și a Mitropolitului Neofit, scoasă la Râmnic în 1748, un Penticostarion din 1785, precum și o Evanghelie tipărită la Sibiu în 1806. La 12 septembrie 1931 o furtună puternică a doborât turnul și a distrus acoperișul bisericii. În 1932, după temeinice lucrări de reparații, întreprinse sub auspiciile Muzeului
Biserica de lemn din Căpăt () [Corola-website/Science/317953_a_319282]