2,010 matches
-
-n acel moment doi canini îi străpunseră buza de jos. Două gusturi diferite de sânge se amestecară. Înfiorat, îi dădu drumul din brațe. - Te-am păcălit, cavalere! Păcat că nu ne putem întâlni în lumea în care vei păși curând! - rânji satisfăcută și înțepeni pe veci. Căpitanul rămase buimac. Nu-și putea explica cum de căzuse în vraja acelei năluci. Ce va urma? Se va transforma în vampir și la rândul său va fi hărțuit de propriii săi vânătorii? Totuși, nu
XI. MASACRU LA PALAT (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373041_a_374370]
-
de Ziky. Este un câine frumos și cred că poate primi chiar și o medalie; a râs bătrâna Samanta, ridicându-se să plece: Afară în stradă o aștepta un taxi galben. - O zi bună domnule Bob. - La revedere doamnă, a rânjit el! Buzov a încuiat ușa adăpostului și a plecat imediat spre casă, frecându-și mâinile mulțumit că în sfârșit îi reușise o mișcare nesperată! O neliniște îl stăpânea totuși! Știa că un detector de metale mai performant, ar putea detecta
CĂŢELUL PREŞEDINTELUI (NUVELĂ) de IOAN CÂRJĂ în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373185_a_374514]
-
în iarbă, privi câteva clipe în jurul lui, după care, smulse două frunze imense și păroase de brusture. I le întinse băiatului și dădu din cap, ridicând din sprâncene. Sorin le apucă posomorât și dispăru în spatele unui pâlc de sălcii. Florin rânji cu importanță. El era un bărbat adevărat! Nu avea nevoie de dădăcelile unchiului, se descurca de minune la pescuit și nu-l deranja pe căpitan tocmai când înțepa momeala cu cârligul. - Ei, te-ai descurcat, soldat? - Trebuie să mă spăl
UNCHIUL VICTOR de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376111_a_377440]
-
o valiză.Inalt si slab,cu părul alb,trecut cu mult de vârsta dumneaei. - Nu mai veneai odată? - De ce ,ți-era atât de dor de mine? întreabă amuzat ,încercând să destindă atmosfera. Dar atmosfera era deja ,prea încărcată. - Nu mai rânji ,că nu mi-era de tine,mi-era de bagaj,că am hainele acolo ! Pune-le sus ! comandă rece ,făcând să înghețe și bruma de zâmbet ce apăruse în colțul gurii dumnealui. Încearcă să se conformeze și ridică una din
INTRE LINII de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376113_a_377442]
-
altfel un fel de ceață rarefiata cu ochi, urechi și o rudimentara minte dacă era înțelept nu era om nu înghițea carnea altuia nu dărâma casă altuia nu fură femeia altuia nu ucidea, nu violă uite cum macină cafea și rânjește la mine apoi mă întreabă senin, ticălosul, vrei un expresso segnior? Citește mai mult molienda pensamientosîn spaniolă cuvintele au alt gustpot să ascult orehipnotizat de sunetecare nu există decât sub paralelă 45mai jos de Castilliamai jos de gloria imperiuluiîmi fac
ADRIAN GRAUENFELS [Corola-blog/BlogPost/376106_a_377435]
-
ce e omul? informație!o ectoplasma aranjată altfelun fel de ceață rarefiata cu ochi, urechi și o rudimentara mintedacă era înțelept nu era omnu înghițea carnea altuianu dărâma casă altuianu fură femeia altuianu ucidea, nu violauite cum macină cafea și rânjește la mineapoi mă întreabă senin, ticălosul,vrei un expresso segnior?... IX. MAX BLECHER, UN KAFKA SUPRAREALIST., de Adrian Grauenfels, publicat în Ediția nr. 1870 din 13 februarie 2016. Max Blecher, un Kafka suprarealist. "Când privesc mult timp un punct fix
ADRIAN GRAUENFELS [Corola-blog/BlogPost/376106_a_377435]
-
de teamă Și îți voi prinde trena, să te încetinez, Și nu voi ține cont, nu voi băga în seamă Că-n mersu-acesta ciclic, scurt-circuit creez. O pauză de moarte să-mi iau, c-așteaptă cioclii Cu fețele de îngeri, rânjindu-mi, să dispar; În groapa ce-mi săpați, să vi se-ngroape ochii, Și vers să respirați, din ce în ce mai rar! Se scutură secunda de silă și se-ascunde În maratonul morții, cu viața-n colivii; Eu îmi car versu-n spate și
O PAUZĂ DE-O MOARTE SĂ-MI IAU de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1657 din 15 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374800_a_376129]
-
DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Relatare > HAINA ROȘIE DE CATIFEA Autor: Dorina Stoica Publicat în: Ediția nr. 1415 din 15 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Pufoasă mătăsoasă, ca un motan birmanez mă privește zâmbind cu buzunarele rânjite până la mâneci, cu gura roșie a gulerului tunică căscată a somn, a plictis sau mai degrabă a nerăbdare. Parfumată, iscusită ca o femeie de patruzeci și șapte de ani împliniți, e gata de plecare dis-de- dimineață. O ating după mulți
HAINA ROȘIE DE CATIFEA de DORINA STOICA în ediţia nr. 1415 din 15 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371656_a_372985]
-
niște hiene înfometate asupra lui. Îl bătură până la sânge și l-ar fi ucis dacă unul din ei nu ar fi observat silueta grațioasă ce se adăpostea în spatele colosului de beton. - Băieți, stați așa! Mi se pare că avem companie! rânji el apropiindu-se șovăielnic. Ca la un semnal, bestiile abandonară prada ce devenise dintr-o dată, neinteresantă. Ia uite ce avem noi aici!... exclamă un altul, în timp ce pe față i se lățea un rânjet oribil. - Ohooo, ce boboc de fată! De unde
CAPCANA DESTINULUI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375651_a_376980]
-
strigă furios unul din prădători. Sper că nu ai de gând să ne tragi pe sfoară, că ar fi vai și amar de pielea ta tuciurie și împuțită! Dacă nu ești în stare, treci în rezervă că plânge masa! Ceilalți rânjiră aprobator, fluierând și înjurând, ațâțați de cuvintele tovarășului înfierbântat. Alexandra nu mai avea putere să-și joace rolul de femeie fatală. Mintea începu să lucreze febril, căutând soluții disperate. Nu avea de gând să se lase sfâșiată de fiarele abjecte
CAPCANA DESTINULUI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375651_a_376980]
-
s-a întâmplat, bă tete? Mor...Mihăiță...mor...ți-am zis că...mor. Veniți, bă! Tocmai acu te găsi, bă tete? N-am vândut nici jumătate. De ce, bă? Păi...am ținut la preț, ca să dăm lovitura. Zece mii. Și...ai dracului, rânjeau la noi: „Să vă stea-n gât, cu tot cu preț!” Ai auzit, tete? „Să ne stea-n gât”. Și-a mai fost ceva. Ce? Păi...noi am descărcat pepenii pe trotuar, departe de piață. Și au venit unii, cică de la Protecția
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
moș Ion să se gătească de plecare. Gâjâiturile se transformară în hârâituri și horcăieli. Cu receptorul pe piept, moș Ion dădea din mâini ca un înecat. Ionică se uita la el ca un tâmp. Ce, bă, ai început să mori? Rânji: Hai, că începe șpectacolu´! Dar horcăielile și zbuciumul lui moș Ion îl speriară.. Trase receptorul de fir și-l puse-n furcă. Se retrase un pas. Privea îngrozit chinul lui moș Ion și, în sminteala lui, gândi: „ca găinile alea
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
risipește cu o suflare rece angelica imagine. Urlă ca disperatul: „vreau partea mea! A meaa!..partea meaaa!” Încearcă să strângă din dinți, dar nu mai poate închide gura... Limba îi iese din gură, eliberând gâjâituri, horcăieli. La marginea patului, Moartea rânjește ca Paliul: „șcujaci, că mor! Ha, ha, ha!” Dar Paliul lipsește. L-a lăsat singur cu Moartea asta care-și bate joc de el. Întrucât nu mai poate să rețină sufletul cu dinții, suflet care i se strecoară din trup
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
Ioane! Dar eu mereu te-am iubit, nea Ioanee! Dar tu n-ai avut ochi decât pentru țața Ioanaa! Și m-a ars focu toată viațaa! Și tu n-ai știut, nea Ioanee! Când a auzit-o, Florea Târâială a rânjit. Taci, fă, nu mai spune prostii să te mai audă și părintele. Lasă, că nu mă duci tu pe mine. Ți-a pus-o el, răposatu´, d-aia îl jelești cu foc. Arză-te-ar focu´, păcătosule! Ce știi tu
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
bărbat exagerat de înalt ale cărui picioroange parcă se lungesc cu cât se grăbește mai mult. Femeia îi urmărește din pragul ușii, apoi făcându-și semnul sfintei cruci șoptește: - Doamne, apără-l cu puterea ta împotriva necuratului! Deodată aghiuță, care rânjea la ea din pridvor, se izbi de stâlpul casei de se cutremurară pereții și se zgudui acoperișul. - Ce faci femeie? Îmi dăduși o palmă așa de tare că era să mă trezesc drept în fundul iadului! - Ce ai, ucigă-te toaca
X. FRATE CU DRACUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369120_a_370449]
-
Franckenstein și Dracula. Da, da, dracula al nostru. Aici am parte de puțin mai multă mișcare. Dracula iese și intră, însângerat și cu colții la vedere, dintr-un sicriu, iar Franckenstein se mișcă înainte și înapoi, da din mîini și rânjește oribil. Se zice că, odată, un onorabil cetățean spaniol încerca să îi explice odraslei că nenea nu este decât o statuie acționata mecanic, moment în care, mecanismul s-a defectat iar monstrul a început să se miște dezordonat, așa cum nu
OLE! de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369265_a_370594]
-
vrea să orbiți!... Atâtea minciuni câte scorniți, Nici voi nu credeți în ce scrieți. Pungași la drumul mare! Când blidele lingeați, parșivi slugarnici, vă era bine?... Dulăi de curte-ați fost, și tot jigodii ați rămas. Știu acum, Vă gudurați, rânjeați și-l adulați pe cel ce de la sine În casă va ținut. De rău va apărat, nu v-a zvârlit în drum... Vai, maidanezi perfizi, vă plâng!... Cu cine v-ați unit? E timpul, ne lăsați! Jigodii, în coteț intrați
DULAII DE IERI SI DE AZI ŞI SCRISOARE CĂTRE POPOR (TU TACI) DE SFINŢIA SA JUSTIN PÂRVU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362090_a_363419]
-
vrea să orbiți!... Atâtea minciuni câte scorniți,Nici voi nu credeți în ce scrieți. Pungași la drumul mare! Când blidele lingeați, parșivi slugarnici, vă era bine?...Dulăi de curte-ați fost, și tot jigodii ați rămas. Știu acum,Vă gudurați, rânjeați și-l adulați pe cel ce de la sineîn casă va ținut. De rău va apărat, nu v-a zvârlit în drum...Vai, maidanezi perfizi, vă plâng!... Cu cine v-ați unit?E timpul, ne lăsați! Jigodii, în coteț intrați, dispăreți
DULAII DE IERI SI DE AZI ŞI SCRISOARE CĂTRE POPOR (TU TACI) DE SFINŢIA SA JUSTIN PÂRVU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362090_a_363419]
-
familia Gotti gloanțele ucigașe, găurind pereții, făcând parbrizul țăndări și perforând tabla de pe mașină. Au șuierat vreme de două ori poate trei minute, după care s-au oprit. Bruno Orteca se apropie, să vadă cu ochii lui întregul spectacol morbid, rânjind cu toată gura și înjurând birjărește. Numără toți morții, vrând să se convingă că nu a scăpat nimeni, dar uitând cu totul de Fabrizio, ori crezându-l încă în America. - Fiu de cățea! Credeai că o să scapi!, se adresă el
CEEA CE NE APARŢINE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1346 din 07 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362170_a_363499]
-
tăcere Ok-Sun Lee Dar uneori tăcerea doare, Când nimeni nu-i să-i poți vorbi Și tot ce vrei e-o-mbrățișare. Prietenie să n-aștepți, Cu-atâtea suflete pierdute, Atâția oameni circumspecți, Au doar idei preconcepute. Singurătatea Ok-Sun Lee, Rânjește crud, cu aroganță, Să crezi, să speri, să poți iubi Par noțiuni fără substanță. Dar tu fii tare Ok-Sun Lee, În tine vei găsi puterea Și-n ziua-n care vei zâmbi, Vei ști c-a meritat durerea. Căci va
OK-SUN LEE de DANIEL DOBRICĂ în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/362201_a_363530]
-
conștiinta-i trează. Din mii și mii de piepturi, talazuri se ridică Sunt voci care își cer un simplu drept la viață, Se vrea o lege justă, ca cel ce-i pus vlădică Să nu mai poată-n veci să ne rânjească-n față. Aș vrea ca prin minune să-nvie toți haiducii, Să mazilească-ndată pe cei ce sunt ciocoi, Iar Domnul să ne-ajute pe drumul greu al crucii Să nu ajungem sclavi, umblând flămânzi și goi. Trezește-te române
DECEMBRIE de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2170 din 09 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378720_a_380049]
-
de ea, femeia adevărată, care nu se dădea în lături de la nici o suferință pentru a fi la înălțime. - Nu-ți mai roade unghiile! Doamne sfinte! Un bărbat se uită prima dată la degetele unei femei, dragă.! - N-aș crede, am rânjit, în decolteu e mai probabil. - Nu știi nimic! Niște unghii lungi și date cu gel așa cum trebuie îți deschid calea spre inima unui bărbat de la primul sărut de mână. Mda, mâna ei era sărutată mereu, de ce să nu recunosc? La
O ADEVĂRATĂ LADY de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378693_a_380022]
-
mele. - Ai face bine să nu te mai holbezi așa! Nu știi că o lady adevărată nu fixează cu privirea o persoană față de care nu vădește un anumit interes? - Aș putea spune că am un anumit interes față de tine! - Când rânjești așa nu poți fi numită o lady, dragă! Ți se văd toți dinții! - Îți jur că i-am spălat de dimineață! - Dă mai bine o fugă în clădirea alăturată la Arhivă și adu dosarele la care trebuie să lucrăm azi
O ADEVĂRATĂ LADY de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378693_a_380022]
-
doar sprînceana, de regulă stînga, nu spune nimic. După adagiul că omul învață să vorbească în doi ani și să tacă în șaizeci, auzit la televizor. Prostul termină și-i strînge mîna. Licheaua deschide și el gura: îmi pare rău, rînjește, cu rînjetul lui atît de cunoscut în mahala. Prostul o ia pe stradă în sus, măcinîndu-și creierii să ghicească cine i-a putut-o face; o fi cel din colț, căierul? o fi vidanjorul? o fi măgarul cu tocila, de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
atractive (trist atractive). În prelung fericitul exod la Torino începe să joace pe stradă scene "vesele și poznașe", cum singur îl înștiințează, epistolar, pe devotatul Köselitz: "... savurez atît de multe glume stupide cu mine însumi încît din cînd în cînd rînjesc pe stradă preț de jumătate de oră". Devine bulimic, preocupîndu-se metodic de feluri speciale de mîncare, sindromul găsindu-și însă imediat argument în dictonul lui Feuerbach că omul este ceea ce mănîncă. Megalomania, și ea structurală, își vrea porția: cere gazdelor
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]