1,075 matches
-
armata, Bajura Dumitru, s-a oferit voluntar să-mi împrumute costumul lui bleumarin, care mi-a părut tare frumos și eram tare mândru că toate îmi mergeau din plin. Astfel, pe data de 14 august 1948 a avut loc mult râvnitul eveniment, cununia civilă, având posibilitatea de a-mi aduce ,,zâna’’ acasă și a mă bucura nespus de ea,făcându-mă fericit chiar până în ziua de azi. După două săptămâni, a avut loc cununia religioasă la biserica ortodoxă din Pașcani. Nu
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
dețineau între noi un statut niciodată egalat, un statut asemănător celor care își etalau mașinuțele minunate cumpărate de părinții lor din Occident sau din Libia. Tintin, magnifica carte cu povești, nu era decât rareori împrumutată - ea era admirată de la distanță, râvnită și jinduită cu acea invidie hipnotică pe care numai socialismul biruitor o putea naște în sufletele noastre. Și poate că această capacitate de uimire în fața lui Tintin și a lui Milou mă urmărește și astăzi, atunci când în drum spre facultate
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
vin cu o mână, iar cu cealaltă mână Își apucase piciorul gol și Începuse să-l maseze ușor și insistent chiar sub nasul lui Kitty - În tot acest timp, vorbind cu un aer doct despre ultimul său spectacol. Era și râvnitul bancher Richard Sadak, care pusese la cale un ritual de seducție à la James Bond: o urcase În avionul său, schimbase diverse limuzine și mașini până la crescătoria sa de cai din Duchess County, unde ajunseseră la miezul nopții. Acolo Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
toate Întrebările astea? Pe la prânz, telefonul lui Desert Rose sună din nou. Se uită la număr și zise: — Kitty, ăsta cred că e pentru tine. — Bună, sunt Matthew. Kitty se simțea ca un drogat pe cale să-și administreze doza mult râvnită. — Îmi pare rău că am fost atât de ocupat În ultima vreme, dar ți-am promis că te sun azi. Aș vrea să ne vedem, e bine la ora două? — Bună, murmură ea, nemaigăsindu-și cuvintele. — Mai vrei să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
buzunare, oprindu-se ici și colo, întrebând drumul pe câte un gardian, totuși, chiar când dă peste el, nu-l întreabă niciodată pe Marçal, ca să nu transpară legăturile de familie, și, mai ales profită de cel mai prețios și mai râvnit avantaj al celor care locuiesc în Centru, bucurându-se, la prețuri reduse, de multiplele atracții care se află la dispoziția clienților. Am făcut deja două relatări sobre și condensate, una despre ce s-a văzut din ascensorul de pe o latură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
română ca o umbră și (...) conștiința ei modernă e de neconceput fără asumarea lor. (...) «Complexele» culturii și, cu deosebire, ale literaturii române sînt «complexele» integrării lor europene. Și, în același timp, ale specificării, ale afirmării unei diferențe în interiorul genului proxim rîvnit”. Nota bene, Mircea Martin nu se ocupă de „implicațiile pe care doctrina avangardistă - unitară, la noi ca și aiurea, numai în pathosul ei negator - le-ar putea dobîndi din unghiul discuției noastre”. Există deja o importantă bibliografie a studiilor despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Dan, ci mai degrabă perspectiva dispăruse cu totul: nu voi mai avea nicicînd posibilitatea de a merge prin cele mai tari cluburi sau să mă culc cu bărbatul pe care Cosmopolitan l-a declarat de curînd unul dintre cei mai rîvniți burlaci din Marea Britanie. Nu că aș fi vrut vreodată așa ceva. Dacă aș fi avut chef, aș fi putut să merg la Calden În fiecare seară, amestecîndu-mă printre celebritățile de care vorbea Emma, despre care citești În paginile mondene În fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
mi aparține, Dorită de cel ce se abține, Dorită de cel ce tot susține Că inima mea o deține. Mi-ai lipsit! Simți acest parfum de crin? Mi se strecoară-n inimă încet și lin... Cu atingeri prea dorite și râvnite Mi-ai strecurat două brațe mult dorite. Și m-ai strâns încet la piept, Lăsându-mă să aștept... Să aștept pân’ la răsărit Să-ți văd chipul buimăcit. Și să-ți șoptesc cât pot de tare: „Mi-ai lipsit!” Gelozie
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
eu mă înșelam amarnic; nu am de unde ști. Ce e? confuzia i se citea pe chip, iar ochii verzi se întunecară. Nici nu te cunosc, eu..., m-am întrerupt; bineînțeles că îl cunoșteam, era acel băiat din clasa vecină, acel “râvnit” băiat al școlii. S-shen... Ești puțin surprinsă să mă vezi aici, cu tine, așa i? spuse dezvelindu-și dinții și continuând: Nu sunt aici pentru tine, scumpo! Am răsuflat ușurată, însă după următoarele cuvinte am încremenit: Însă ne vom vedea
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
plasă din sârmă, va face eforturi din ce În ce mai frenetice ca să treacă prin această Împrejmuire. Totuși, puțin câte puțin, acest comportament va fi Înlocuit cu altul, aparent lipsit de obiect. Astfel, porumbeii ( Columba livia) ciugulesc frecvent solul atunci când nu pot obține hrana râvnită, chiar dacă pe sol nu există nimic comestibil. Și nu doar că ciugulesc fără noimă, dar adesea Încep să-și netezească aripile; un asemenea comportament aberant, frecvent În situațiile ce comportă o frustrare sau un conflict, este numit activitate de substituție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Înșfac ziarul de la individ cu mâini tremurânde și scanez rapid textul. Sunt stăpânii universului; colegii lor îi invidiază. Firma de avocatură de vârf Carter Spink este cea mai prestigioasă din țară. Însă ieri o tânără femeie a refuzat postul foarte râvnit de partener pentru a lucra ca umilă menajeră. FĂ-ȚI O VIAȚĂ A TA Partenerii au rămas cu buza umflată când renumita avocată Samantha Sweeting, care încasează 500 de lire pe oră, le-a refuzat oferta, ce includea un salariu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
lui Michael. Unul dintre ei dezleagă cuvinte Încrucișate În Paris Herald. - Fantastic, nu, să avem tot circul ăsta pop? mi‑a spus Ravelstein. În dimineața aceasta profesorul era foarte fericit. Se bizuise pe direcția hotelului să‑l instaleze În apartamentul râvnit. Și apoi să fie la Paris - la „Hôtel Crillon”! Mai mult, să fie aici, cu buzunarele doldora de bani. S‑a zis cu camerele mohorâte de la „Dragon Volant” sau cum i‑o mai fi spunând, de pe rue du Dragon; sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
ascunse spre îngemănarea coapselor, făcea smoaticele argintii-arămii, cocleală de dorință și sclipire a prunceniei neîntinate, le silea în galeșe unduiri și aprige sfârlituri să se înfioare, ca răsfirate de atingerea unui vânticel nestatornic, dându-i șovăitoar, întrebătoar, fremătător atât de râvnite târcoale, necutezând să-și ostoiască goana, să încenunche și să sărute sfios soreanca, să-i șoptească dorul de-l pustiise până atunci, să atingă cu buzele lui mistuite de arșiți răcoreala mămoasei deschideri a străpătrunderilor pustiitoare, să asculte cum, furnicate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
că agentul său de asigurare a primit un telefon... din partea ta, aș putea adăuga, și-a fost Întrebat cum de știa atât de repede ce lucruri fuseseră luate din palazzo. Nici de-ar fi fost Patta amorezat de cea mai râvnită femeie din lume nu i-ar fi putut șopti numele cu mai multă adorație decât pusese În acel ultim cuvânt. — Mai mult, signor Viscardi a aflat că Riccardo Fosco, un cunoscut stângist - și ce Însemna asta, se Întrebă Brunetti, Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
fi surprins privirea, ar fi avut revelația de a privi o femeie îndrăgostită, o femeie care tocmai și-a trăit de curând cea mai fierbinte scenă de iubire. Dușul devenise pentru Laura nu doar necesitatea igienei și relaxarea atât de râvnită, cât mai ales, locul unde nimeni nu-i putea tulbura intimitatea. Lipită de perete, îi plăcea să lase apa să-i susure la urechi precum un descântec numai de ea știut. Cu ochii închiși, urmărea, ca și când ar fi fost aievea
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
care mă împiedica să intru în Paradisul de la restaurantul Casei scriitorilor. sigur, imediat ce pronunțam formula magică „am întîlnire cu domnul Virgil mazilescu”, încrîncenarea lui Șapira se mai domolea și puteam trece de el pentru a penetra în universul atît de rîvnit al clubului scriitoricesc. De mai multe ori s-a întîmplat să fac însă cale întoarsă, fie pentru că Virgil mazilescu nu era acolo, fie pentru că Șapira nici nu voia să mă lase să verific dacă pretinsul meu prieten se afla la
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
grupuri de rap și de hip-hop anti-nobel fură create și la orice oră din zi și din noapte toate posturile de televiziune și de radio începură să difuzeze muzica lor repetitivă acompaniată de texte ironice sau chiar injurioase la adresa „mult rîvnitului premiu inutil”. Unul din aceste cîntece deveni în cîteva zile atît de popular, în special datorită Youtube-ului, încît începură să-l fredoneze și copiii de zece ani în curtea școlilor. mai ales refrenul („Unu, doi / Premiul nobel la gunoi”) fu
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
frontierele somnului”. Sentimentul Înstrăinării rămîne doar o amintire dureroasă („Am fost pretutindeni omul Străin, / Care ascultă, fără să ia parte, tocmelile, căderile la Învoială”), fiind larg compensat acum de starea de beatitudine a omului eliberat de angoase, ajuns la mult rîvnita „revelație”, Într-un tărîm transcendent, de unde orice senzație de constrîngere e absentă, iar cosmosul Întreg se descoperă privirii extaziate ca pură transparență, realitate esențializată, ieșită din timp: „Timpul și spațiul albesc departe ca niște resturi ale iernii defuncte”, „O viață
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
fabulație” ce schimbă cursul evenimentelor petrecute În realitate. În poemul lui Voronca, motivul călătoriei-evaziune, dominat de o puternică aspirație de depășire a conștiinței alienării, e cel care structurează viziunea unei lumi de imponderabile, a perfectei transparențe ca mediu al mereu rîvnitei comuniuni umane. Fantasmele luminoase ale unui cosmos mai curînd generic se substituie datului individualizat senzorial, totul pare privit dintr-un „punct suprem”, supraterestru, materia se diafanizează, devine inconsistentă, - „zvon”, „murmur” și „aromă”, mișcarea e plutire, liberă Într-un spațiu fără
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
permeabilități. În fața multiplelor Înfățișări ale Închiderii, limitării și opacității obiectelor, eul liric are, cum am văzut, reacții ce merg de la uimire pînă la revoltă și disperare. Întrebarea pusă mereu e cum se poate găsi mijlocul cel mai eficient pentru realizarea rîvnitei treziri, dinamizări, puneri În rezonanță, transfigurări. Dacă versurile primei etape avangardiste surprind mai degrabă spectacolul sărbătoresc al evului mașinist, decît Îl provoacă În Colomba poezia e deja aproape integral rodul permanentei puneri În relație, cu efecte de dinamizare / metamorfozare a
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
vrea să să rupă.” Bine chibzuitul Nicolae se gîndește mai bine la moarte decît să trăiască În insecuritatea sentimentului („cînd de nădejde dă leac nu se simte”). Să se rupă, deci, ața, poate astfel sufletul va găsi, În moarte, odihna rîvnită. Avem toate clementele pentru a spune că plăcerile sufletului Încep, la Nicolae Văcărescu, de la un anumit grad de ordine și că ele nu trebuie să zdruncine temeliile firii. De aceea toate fantasmele iubirii se mișcă Într-un climat de izolare
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
părea a avea preferință pentru trandafir: „Un trandafir ți-am ales Din florile ce am cules...” Însă lîngă trandafir există crinul, viorica, toporașul și „floricica numă-uita”. Floarea, În genere, este cultivată pentru valoarea ei de seducție. Pus la piept, Între rîvniții sîni, trandafirul devine un simbol ornamental și un simbol, evident, erotic. Mirosul bagă foc În sîmțîri, participă cu alte cuvinte la procesul de erotizare: „Nu știu floare este asta, ori amori În strai schimbat, Căci cu mirosul o dată În simțiri
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
în credintăță și apropierea de Creator, de Dumnezeu, deschid noi uși. Orice țel propus se poate realiza numai prin sacrificiu, fapt ce sporește ideea de apartenență a omului cult la un plan de salvare socială al divinității. Concluzionând, statutul mult râvnit, greu obținut și ideal de păstrat al omului cult este, de asemenea, un fruct al muncii omului în vederea dezvoltării sale interioare și în relație cu mediul, societatea și cultură deja uniform și multicultural răspândită în întreaga lume.
Statutul de om cult se dobȃndeşte prin efort propriu. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Radu Stoichiţoiu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2308]
-
personaj răspunde în chip ideal unei asemenea cerințe. Trimis întâia oară la drum, singur și angajat într-o acțiune de mare răspundere (duce o mare sumă de bani la moșierul al cărui arendaș este tatăl său), eroul are șansa mult râvnită de a face dovada mândriei și independenței lui bărbătești; cu alte cuvinte, șansa de a fi și el beneficiarul comportamentului mitic’’ atribuit vârstei mature. Fiind un drumeț neexperimentat, tentația lui cea mai mare este de a se alătura unui alt
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
nostru hotare. Ne hotărâm, hotărâm și ne lăsăm hotărâți. Dar acest fel al nostru de a fi presupune faptul de a ne afla în permanență dincolo de noi. Sîntem mereu înaintea noastră, sîntem în pasul plănuit, în forma visată, în hotarul râvnit. Trăim în raza voinței, dorinței, hotărârii, libertății. Trăim în acest mănunchi de raze, în acest fascicul care ne precede, care ne scoate din noi, cerîndu-ne să-i parcurgem spațiul de lumină. Hotarul e mereu de atins și noi ieșim din
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]