818 matches
-
pieri în destrămare ce vezi în mine sună a toamnă, a foșnet molcomit de frunze brune, ce auzi din mine este cum se sting sprințare sonuri ale născocirii ce-au lunecat pe-arcuș neliniștit. ce-atingi din mine e cărbunele răcit pe care-mi culc obrazul meu de humă. ce-aștepți din mine n-o să vină grabnic, doar când din mâlul vârstei voi ieși, subțiată și curată ca o lună nouă, cu chipu-mi nevăzut te-oi bântui, și te-oi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
mine și de obturația mea de canal. —întotdeauna i-a plăcut băutura, a spus Dermot, fără să manifeste nimic din reticența lui Emer. Chaquie părea profund dezamăgită. — Mereu m-a bătut la cap că trebuie să bea whisky când e răcită sau porto sau coniac când e deranjată la stomac sau... — Ce vină am dacă sunt deseori bolnavă? l-a întrerupt Chaquie cu un accent mai snob decât de obicei. Josephine i-a aruncat o privire, iar Chaquie a lăsat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mari depărtări. Pentru câteva secunde, lui Luke i-au sclipit ochii. —Grozav! Apoi a înțeles la ce mă refeream. A, da, sigur, păpușo! M-am dezbrăcat de restul hainelor aruncându-le direct pe podea. Deși nu era nevoie să fiu răcită ca să fac chestia asta. Apoi m-am urcat în pat, în așternuturile foarte răcoroase. Pentru o clipă, m-am simțit ca-n rai. Probabil c-am adormit, fiindcă următorul lucru de care-mi aduc aminte e că Luke stătea aplecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
În interiorul portbagajului și apoi din portbagaj, lăsând dâre În urma mașinii. Bănuim că doar a lins ceva din lichidul acela, nu prea mult, altfel era mort. Mama era doctorul familiei și a viețuitoarelor din curte. Când eram noi, copiii, bolnavi - răciți - nu ne dădea anibiotice; ne făcea o frecție bună seara, Înainte de culcare, cu spirt sau „diana”- care se găsea la farmacie - de se roșea pielea pe noi, ne dădea să bem un ceai fierbinte cu miere, făcut din toate plantele
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
el îndreptase multe din omisiunile unor arhitecți grăbiți să-și încaseze onorariul. Nu era orgolios, dar acum, când această clădire putea fi socotită cea mai somptuoasă din urbe, crescuse chiar în proprii săi ochi. Își reașeză cravata, bău zorit cafeaua răcită, care avea toate deliciile unei băuturi fade, verifică apa, gazul, lumina și ieși în stradă. Privi o clipă trecătorii care se perindau prin fața sa ca pe ecranul unui cinematograf. Dacă ar fi avut mai mult timp, poate s-ar fi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
roman psihologic pe care-l continuă”), naturalismul, realismul, romanul social și senzațional, romanul istoric, romanul fantastic, toate - înlocuite de noua ofertă a vieții moderne: „Înflorirea aparentă a romanului astăzi nu e decît viața vegetativă care se multiplică pe un trup răcit (...). Romanul de altădată, romanul diligență, a răposat. Compoziția și tartina pe o temă aleasă alungă pe omul modern în săli de cinema, în reportaje, în cărți de știință, în biografii, în memorii, în rapoartele exploratorilor”. Ultima metamorfoză ar fi „romanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
care o făcusem în biroul lui Jackson, mă simțeam mai puțin sigură de hotărârea mea ca oricând. Dar trebuia s-o fac. Înainte să mă pot răzgândi, am sunat la biroul lui Vivian. — Grant Books. Milton părea să fie foarte răcit. — Milton? Sunt Claire... — Milton nu mai lucrează în compania noastră. Pot să vă ajut cu ceva? — A! Da, aș vrea să vorbesc cu Vivian. Ne-am întâlnit săptămâna trecută și... E acolo? — O secundă, vă rog. Noul asistent mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
mustind de sânge cald, se Înalță case din cărămidă și blocuri din beton și sticlă. Așa Încât oamenii se mișcă În propriile lor celule unde lumina ochilor e de prisos. Ești bolnav, domnule profesor, interveni din nou vocea din valiză. Doar răcit, preciză Petru, moale, deloc dispus să riposteze cum s-ar fi cuvenit insinuărilor valizei. Mai iau o aspirină și o să-mi treacă. Crezi? suspină vocea. Convins că la mijloc era vorba de o provocare, un ecou târziu al discuției cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
se afunde și mai rău în vreme ce pescarii stăteau la fel de tăcuți, în același loc, fără să schițeze nici un gest. În cele din urmă noroiul l-a înghițit. Atunci pescarii s-au întors la cafenea și au continuat să-și bea cafeaua răcită. „Și-a făcut-o cu mâna lui”, mai zise Marta și tăcu. Îmi relatase totul, la fel cum îmi relatase moartea bărbatului ei, cu o simplitate rece care mi-a dat o mare uscăciune în tot trupul. Eram dezgustat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
el să i-o pună. Observă că nu avea nici o sabie. O conduse la mașină. Porni, apoi opri. Am uitat ceva, spuse. Trebuie să mă întorc. Bine. Doru, ia și din mașina mea medicamentele. Le-am uitat pe scaun. Ești răcită? Nu, ulcerul. Ah! Cheile sunt astea. Nici o problemă! O urmă de sfidare, de superioritate să fi văzut în privirea ei, în acea sclipire? După ce o vede într-un fel, o vede apoi într-altul! Simți că înnebunește! Căută în mașină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
decât de obicei și m-am gândit să-l folosesc într-un scop nobil. Am înțeles. James a oftat și s-a lăsat să cadă pe scaunul lui din capul mesei. Julia a umplut două pahare cu un Chardonnay franțuzesc răcit și-a așezat în mijloc un platou cu șuncă Parma și alte salamuri asortate. —Deci? Ai avut o zi bună? l-a întrebat ea veselă. —Așa și-așa, a răspuns bărbatul ridicând din umeri. Dar tu? — Am rezolvat o mulțime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
de vizitare și arătă spre centrala parțial demontată, o structură cît un furnal și semănînd cu o turbină uriașă. — Conducta de admisie trage aer dintr-un tub montat pe acoperișul bucătăriei. Aerul e filtrat și umidificat, pe urmă e ori răcit, dacă-i vară, ori Încălzit, dacă-i iarnă, și la final e pompat În toate Încăperile din casă. Incendiatorul Închide sistemul - timp de cîteva minute, cît Îi trebuie lui, n-o să observe nimeni. Scoate carcasa umidificatorului, scurge apa și reumple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
lumina tremurătoare, iar Paula s-a grăbit să mă susțină. Pentru prima dată am conștientizat că eram implicat Într-o conspirație care avea drept scop uciderea psihiatrului. Paula mă strîngea de braț, Încercînd să-mi pompeze Înapoi În cord sîngele răcit. — În regulă... (M-am sprijinit de mașina lui Frank și am așteptat să mi se calmeze respirația.) Acuma poți să-mi spui, Paula - de ce-au fost omorîți cei din casa Hollinger? Tu ai știut de la bun Început. Ea stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
îngenuncheară pe labele dinainte, mișcară cozile groase și hămăiră scurt, stins. Încet, își lăsară capetele lungi și mândre pe gheare și moțăiră cu ochii deschiși. Femeia îmbuca deoparte. Se uita rar spre Grigore și întingea miezul de pâine în resturile răcite. Se auziră cocoșii din mahalalele vecine. Dinspre câmpul întins și pustiu al Cuțaridei, mai răzbeau înjurăturile căruțașilor. Glodul răsuna sub copitele cailor. Într-o parte se deslușeau câteva străzi înguste cu case joase. Când își adusese Grigore nevasta și lopata
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
vârsta bătrână. Cum mă topesc, risipit în apă de timp. Eram speriat cândva de un astfel de prag la care știam că voi ajunge. Spaima de odinioară mi-o trăiesc acum doar în lentoarea unor astfel de clipe de magmă răcită. În contemplare neputincioasă și în gol de gânduri. Îmi pare rău că îmbătrânesc într-o lume urâtă, între oameni înglodați în meschinării și temeri. Oameni asuprindu-se unul pe altul dintr-o neînțeleasă patimă a supremațiilor. Închipuiam cândva să notez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
asigur. Nu poate să uite că Doru ciupea uneori și din parizerul lui... Se întoarse cu o sticlă și două pahare. ― E un vin de Madera, domnule maior. O bunătate! Îl păstrez pentru ocazii sau beau o picătură când sânt răcită. Din fericire, azi nu sărbătorim o gripă. Ciocni cu Cristescu privindu-l în ochi. " Ai instinct, draga mea! Te-ai hotărât exact la timp. Peste câteva zile, Doru ar fi vorbit și planul tău eșua în mod la-men-ta-bil. Recunoaște însă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
nu observase intenția. Continua să plângă cu fața ascunsă în îndoitura cotului. ― Și totuși nu putem continua așa! observă iritat sculptorul. Nemâncați, nedormiți, plus pleașca asta cu înmormîntarea lui Panaitescu. Popa își suflă nasul. ― Eu n-am să merg. Sânt răcit. În capelă e frig, trebuie să stai cu capul gol. ― Ești deștept, papa, dar nu ține! Ori mergem toți, ori nici unul. ― N-ai să-mi dai dumneata lecții, tinere! În ce te privește, faci ce poftești. ― Nu trebuie să ne
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
canarul Începea să cânte și să fluiere, dura Între cinci și zece minute; după care Îi schimba semințele, așternutul și apa. În seara aceea Însă, fu Întâmpinat de tăcere. Se apropie de colivie: pasărea era moartă. Micul trup alb, deja răcit, zăcea pe-o parte, pe așternutul de pietriș fin. La cină mâncă o conservă de pește cumpărată de la Monoprix Gourmet și bău un pahar de vin Valdepeñas mediocru. După o clipă de ezitare, vârî cadavrul păsării Într-o pungă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
gustative corespunzătoare, am Început să sporovăim despre vreme. La Mya, În San José, erau 108 grade Fahrenheit, la mine, - 18 grade Celsius și ningea viscolit. Ea purta o superbă rochie de seară, care-i lăsa brațele și spatele goale, eu, răcit mort fiind, Înghesuisem câteva helănci pe sub smoching. Dar n-a fost să fie! O pană de curent ne-a retezat brutal romanța, iar când am refăcut conexiunea, Mya benchetuia deja de zor pe un alt server culinar, iar contul meu
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
unui os încă lichid, nodul unei încheieturi. Vecinătăți fluide, urme gelatinoase, spută și sânge în marea mucoasei până ce membrana se sparge, îngăduind lumina. În frigul luminos al zilei, învelișul sleiește, îngheață și cade, eliberând mecanica unui corp de oase rigide, răcit, singur : bărbat ! Jefuit de iluzii, înfruntând incendiul zilelor, urletul lor rece, înfometat. În amețeala serii, se clătina camera părintească : scaune desperecheate, dulapul pătat, masa rotundă, pe trei picioare groase, patul bolnavei, lângă care se revăzu șezând pe un taburet scund
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
În genealogia lui Popescu sau, cine știe, poate-i o simplă prietenă. Începe să-mi fie greu să-i Înțeleg pe cei care au cu cinci-șase ani mai puțin decât mine! Oferindu-i În sfârșit fetei ceașca de cafea deja răcită, Îl Întrebă pe elev: — Ei, și, ce-ai aflat? — A fost foarte interesant, zise Popescu și se opri. În tăcerea instalată brusc În cameră după vorbele lui se auzi prima sorbitură a fetei. Evitau să-și Întâlnească privirea, nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
În consecință, nu se sinchisește de ce clevetește lumea, în Asybaris, pe seama lui. "N-au decât să-și bată gura cât vor, i-a zis lui Julius, ștergîndu-și cu o mare batistă cadrilată fața roșie, de rac fiert și pe urmă răcit. Ba chiar îi înțeleg. Se plictisesc, probabil, ascultând continuu vântul care aduce, vara, nori de praf sau emițând ipoteze despre deșertul pe care expedițiile nu reușesc să-l descopere. În Asybaris, băiete, bârfa constituie un medicament". Uneori, când nu se
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
era între nouă și zece dimineața. După ce își trase la repezeală o bluză și niște pantaloni peste cămașa de noapte și își încălță picioarele goale, Phoebe ieși pe coridor să cerceteze. Pyle trecu șchiopătând, cu o tavă care conținea resturile răcite ale unui mic dejun neatins. — Bună dimineața, domnișoară Barton, rosti el sec. — S-a întâmplat ceva? S-au auzit gemetele de durere ale cuiva. — Mă tem că domnul Winshaw suferă consecințele neglijenței mele de ieri. Vătămarea e mai gravă decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
la umbra copacilor de acacia cu coroana largă, În spatele cărora se Înălța un deal bolovănos; În față se Întindea o pajiște până la malul unui râu pietros, În spatele căruia se afla pădurea. Și au stat și și-au băut cocteilurile abia răcite, ezitând să se privească-n ochi cât timp băieții au pus masa. Wilson și-a dat seama că toți băieții se cam prinseseră cum stă treaba și, când l-a surprins pe servitorul lui Macomber uitându-se curios la stăpânul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
american normal, nu mișc. Straniu. După atîtea strădanii. Asta-nseamnă probabil că sufletul sau vezica mi se comprimă. În legătură cu acest desigur inefabil suflet, ce iese prin vîrful capului, povestind În Jurnal despre Întîlnirea sa cu Rudolf Steiner, care era Îngrozitor de răcit, Kafka i se plîngea dezgustat că el (Franz) este un artist Împotmolit În munca de asigurări. Se lamenta În timp ce observa cu silă nasul care curgea Întruna, nările Înroșite, scuamele, ochii umflați și inacceptabila batistă ezoterică a Întemeietorului antropozofiei. Misticul austriac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]