2,217 matches
-
ca un glob luminos de aur. Se zice că dacă-i lumină, e bucurie... Dar și focul degajă lumină și dacă intri în el, te arde. Adorăm lumina, dar fugim de arșița soarelui și ne ascundem la umbra întunecoasă și răcoroasă. Deci până la urmă tot întunericul ne atrage. Ha, ha, ha! Deodată privirea i se opri între cele două cruci din capătul mormintelor. - Cred că între voi două este dezlegarea misterului! - li se adresă el cu convingere. Se aplecă și scormoni
XXVI. MAGIA NEAGRĂ (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1573 din 22 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353974_a_355303]
-
și păsărilor, privirea i se obișnui cu întunericul umbrelor, încât, atunci când deschise în sfârșit ochii, flăcăul nu se mai recunoscu. - Acesta ești tu cu adevărat, îi spuse Sânziana, îndemnându-l să se scalde în lacul din adâncul pădurii. Apa verzuie, răcoroasă și prietenoasă, îi spori puterea. Era pregătit pentru înfruntarea cu Udor. Însoțit de Sânziana, porni spre castelul săpat în stâncă, în care locuia marele vrăjitor. Acum văzu fiul zânei cât de mare era Pădurea Neumblată, nici după două zile de
PĂDUREA NEUMBLATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352981_a_354310]
-
Ce cauți în Pădurea Neumblată? N-ați făcut destul rău? - Iertare, suspină prințesa, voiam să aflu ce s-a ales de salvatorul meu. - Dacă vrei cu adevărat să știi, am să te duc la el. Peștera în care intrară era răcoroasă și umedă. Pe pereți, se prelingeau pârâiașe străvezii, clipocind liniștitor. Pe un pat de Frunze, Ionuț zăcea cu ochii închiși, vegheat de vrăjitorul cel cumplit, Udor. - Cine e? Vrăjitorul se întoarse cu chipul spre nou-venită.Recunoscând-o, își întoarse fața
PĂDUREA NEUMBLATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352981_a_354310]
-
MARE... Autor: Anișoara Gurău Publicat în: Ediția nr. 2011 din 03 iulie 2016 Toate Articolele Autorului A venit frumoasă vară cu alaiul ei de flori, a uitat însă din grabă să mai ia la braț și nori. Nori de ploaie răcoroasă să dea-n fiecare zi, că ne topim de căldură din vară cum vom ieși? Moleșiți ca niște muște, căpiate, fără vlaga căutăm umbră mai deasa, sau piscină mai degrabă. Ne-am bronzat fără de voie chiar la umbră printre vie
CALDURA MARE... de ANIȘOARA GURĂU în ediţia nr. 2011 din 03 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352638_a_353967]
-
a fi doi drumeți, nicidecum sisifici, ci, dimpotrivă, «pe versanții lor periculoși, cu precădere la cunoașterea angelică a extazului», într-o «fericire în doi, fără odihnă...»; de răpciune fiind, eroina lirică a Danielei Gifu simte cum, «prin tufișurile dese și răcoroase», aude „îngânatul trist al iubitului“ «de dincolo de ușa» despărțitoare, constatând că amândoi „jelesc“ «nevoia de ghemuire unul în brațele celuilalt»; de brumărel fiind, „se furișează în pat, lângă trupul bărbatului iubit, «răvășit de căutarea coapselor feciorelnice, precum stropii ploii mocănești
EMISFERELE ANDROGINULUI, BISTURIUL ZEUS-CHIRURGULUI ŞI „CÂNTAREA CÂNTĂRILOR” de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353586_a_354915]
-
lumina lunii. Opri mașina și admiră minute în șir acele înălțimi solitare. Din loc în loc, pe abruptul Caraiman parcă luceau mii de steluțe. Se simțea minunat în mijlocul naturii fără forfota citadină, ci doar cu freamătul pădurii de brad și adierea răcoroasă a vântului. Porni motorul mașinii și coborî fără grabă spre Sinaia. Aici vizitase de curând castelul regal Peleș. Poposi și aici câteva minute, respirând relaxată aerul curat al munților. Își privi ceasul. Era o oră târzie, dar nu se temu
XIX . CAVALERUL NOPŢII (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1529 din 09 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353691_a_355020]
-
ritmic carâmbul cizmelor, Când șuvoaiele -asmuțite Frâmântă cu nesaț țărâna. Tropotesc fuioare de frunze În hlamida cerului Ce-ncepe a melița tumultos Șiroind printre orele zgribulite. Pe colnic, se ițesc Casele cu obloane verzi, Adunate ca la șezătoare. În liniștea răcoroasă, Noaptea circulă tăcută, Adulmecând pe poteci Mlădițele umbrelor moi. Mihaela Oancea Referință Bibliografică: Allegro / Mihaela Oancea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1106, Anul IV, 10 ianuarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Mihaela Oancea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
ALLEGRO de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1106 din 10 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353758_a_355087]
-
nu i se putea impotrivi.Si pentru prima oară, după foarte multă vreme simți că nu vrea să se împotrivească. Zâmbind ,știind,simtind-o el își puse palmă pe abdomenul ei și o trase mai aproape. "Relaxeaza-te" Noaptea era răcoroasă și liniștită ,luminată doar de luna pala ce ieșea și se ascundea printre crengile copacilor.Calul începu să urce ușor poteca îngustă Știa că face ceva nesabuit.Vroia să facă ceva nesăbuit. El ... El nici macar nu știa ce face.Isi
POVESTE DE DRAGOSTE(3) de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 236 din 24 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354073_a_355402]
-
Acasa > Eveniment > Ordinea Zilei > SUB EGIDA LIGII SCRIITORILOR Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 770 din 08 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Articol de Daniel Luca CONEXIUNI BISTRIȚA - TIMIȘOARA Într-o seară răcoroasă de sâmbătă (26.01.2013), atât afară, cât și în sala festivă a Hotelului „Aurora” din Timișoara, un desant destul de important de bistrițeni, scriitori și muzicieni, a reușit să încălzească atmosfera și să aducă un alt suflu unor întâlniri culturale
SUB EGIDA LIGII SCRIITORILOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 770 din 08 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/354575_a_355904]
-
încă. În interior temperatura aerului este de 12-14 grade și umiditatea de 95/98%. În el sunt păstrate circa 30.000.000 de sticle de vin de diferite sortimente. Intrarea în acest labirint subteran se face cu trenulețul. Aerul este răcoros, o adevărată împărăție a vinului, cu legile ei, cu farmecul ei, cu originalitatea ei, cu surprizele ei, ni s-a dezvăluit treptat. Vocea viguroasă a ghidului ne-a ținut curiozitatea trează. Acesta ne-a dat informații fără teama că le
REPUBLICA MOLDOVA, TRANSNISTRIA I de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/354554_a_355883]
-
trec, atunci când, ajunsă în al treilea nivel al visului încrustat în sufletul meu, am ales să rămân lângă cele trei cascade. una mi-a înghițit plânsul și am crezut că mă iubește. alta, mi-a îmbrățișat gândurile, lăsându-și trupul răcoros să-mi atingă venele fremătânde și alta, cea mai frumoasă, m-a așteptat să tac, să o privesc, să o ascult, să-i șoptesc încet, cât e de profundă. nu am putut. atunci, aș fi mințit... acum deschid pieptul larg
UNDEVA, COLORÂND de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 449 din 24 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354696_a_356025]
-
rouă, chiar să mă scald în ea, a răspuns Sya. - Atunci, hai să ne scăldăm! Cu sfială, fata și-a dat straiul jos și îmbujorată s-a așezat lângă el, apoi au început să se scalde în roua parfumată și răcoroasă de pe flori. Fericit, Ynn i-a spus: - Știi că roua ne înzecește puterile? - Nu, n-am știut, dar mi-a plăcut dintotdeauna baia de rouă. Cu glasul aproape șoptit, el a întrebat-o: - Accepți să devenim prieteni nedespărțiți și să
LEGENDA INOROGULUI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347104_a_348433]
-
decurând cu tandre mișcări. Am văzut la orizont curcubeul arc peste verdele crud și o ciocârlie înălțându-se-n zbor, de cerul în cântec se lumina și un soare împănat cu raze arde deasupra pădurii de ulmi în care devin răcoros, izvor de căprioare băut în dimineți de cristal. Mai departe se deschid cărări pe care nu le cunosc. Referință Bibliografică: Imbold / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1037, Anul III, 02 noiembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright
IMBOLD de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1037 din 02 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347207_a_348536]
-
plece, dar se auzi strigată pe nume...se uită... Nu se afla nimeni cunoscut în preajmă. Clar, avea halucinații. Bărbatul din tablou îi întindea mâna și o invita în lumea lui. Nu observase nimeni. Prinse curaj, îi atinse degetele, erau răcoroase. Se trezi într-o cameră întunecoasă, luminată doar de focul din șemineu. Flăcările insinuau pe pereți umbre jucăușe. Mobila grea de stejar, draperiile groase, ferestrele mari...oglinda veche de cleștar, culorile tapiseriilor... înnobilau aspectul încăperii. Îi ofereau o atmosferă plină
TABLOUL de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 305 din 01 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357269_a_358598]
-
bucătărie doar pentru a-și prepara un sandviș și o cafea, pe care le-a servit în fugă, în timp ce-și căuta haine potrivite pentru oraș. Se pare că afară era foarte cald. Avea nevoie de haine de bumbac, răcoroase. A ales un pantalon alb și o bluză bleu de bumbac, sandale albe, ușoare și o geantă albă. S-a îmbrăcat repede, pieptănându-și părul castaniu-roșcat, lejer, spre spate și, înarmată cu o pereche de ochelari de soare, ieși din
ÎN MÂNA DESTINULUI...(10) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357766_a_359095]
-
orășel intrase de mult în preocupările lui zilnice. Altădată, a venit vopsit pe spate cu un „V”, dintr-o vopsea roșie pe bază de „thinner”. S-a dus în fundul curții și a început să se tăvălească pe pământul jilav și răcoros, de durerea pielii arse de diluant. M-am așazat jos, lângă el și i-am luat capul în poală, privindu-i ochi expresivi și plini de tristețe, care mă întrebau, parcă, „de ce lui îi fac rău unii oameni, dacă el
URSU” de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358287_a_359616]
-
alicele. Așa stupefiată și fără grai rămasă, am plecat imediat acasă. L-am așteptat cu sufletul la gură până seara târziu. A venit obosit, clătinându-se, spunându-mi parcă „am ajuns în sfârșit acasă!”. S-a lungit greoi pe pământul răcoros, iar eu l-am controlat cu atenție, dar cred că se culcase special pe partea rănită, ca să nu i-o pot vedea. Privirea lui tristă, ca de animal hăituit, arăta ca după o luptă înverșunată dusă de unul singur, cu
URSU” de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358287_a_359616]
-
-ncă m-aș mai duce, să uit de necaz, ca tot omul bun... Mă gândesc la Isus, la Iesle și Cruce, că-s c-o zi-naintea serii de Crăciun. Și o ploaie fină, se porni afară... Boarea ei, duios, răcoros mă plânge. ...Ah, dea-aș fi acum, ...dac-aș fi în Țară: Stropii fini ai ploii, ce frumos m-ar ninge!... Oamenii din jur, ...vorbesc, ...se salută. Toți grăbesc spre case, cu copii lor. Alții, cu bătrânii, merg cu grijă
NOSTALGIE DE IARNĂ MADRILENĂ! de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 369 din 04 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358440_a_359769]
-
adevărată a moșilor și strămoșilor duși. Totul pare sinistru, dar încărcat de istorie și adevăr. După ce coboară din caleașca trasă de patru cai, obosit de drumul pietruit al domnilor Basarabi de la Domnești la Câmpulung, boierul caută puțină liniște în sufrageria răcoroasă și, după ce aruncă câțiva pumni de apă peste obraji, de la lavoarul din fier forjat, cu migală și artă împletit, se dezbracă, își trage cămașa largă de noapte, lucrată cu pui și arnici și se lasă locului două ore, ordonând servitoarei
POVESTIRE de ION C. HIRU în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357987_a_359316]
-
primenește fântâna precum dragostea o inimă totul este unic totul este legat prin Legea Divină totul se împletește într-un alt mister. Aura mea se interferează cu a ta așa cum munții respiră cerul așa cum frunza în toamnă tulbură pământul cu răcoroși fiori, privește răsăritul, dragostea mea! La fel cum sărutul înflorește prin sărutul pe care mi-l dai. Când inelele noastre de nuntă se ating. O pace înaltă, intră pe ușa inimii mele! Privește asfințitul, dragostea mea! Vino mai aproape! Numără
DOR DE IUBIRE... de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 656 din 17 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358048_a_359377]
-
ce răsplată Îi aduce hotărârea-i neînduplecată. DECEBAL De asatădată câinele e mai îndârjit! El trebuie să știe că pământul daciei e sacru și iubit, El nu rabdă pe dușmani Chiar dacă se numesc ...romani. Munții falnici cu izvoare limpezi, văi răcoroase, Visteriei dă aur și-n câmpuri mănoase Rodesc grâne în holde frumoase. Bogății ce nu au alte țări, De aceea vin din cele patru zări Să ne cucerească, vărsând sânge de-al nostru și-al lor. Slăvit să-ți fie
FLORILE SARMISEGETUSEI, DRAMĂ ISTORICĂ, ÎN TREI ACTE, TABLOUL I de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 325 din 21 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358021_a_359350]
-
Totul e să știi cum să mă iei. Pietrișul meu mărunt și poros, nimic altceva decât lavă solidificată măcinată mărunt, sau, dacă vreți, piatră ponce, ca aceea pe care o folosim pentru călcâie, adună în alveolele sale toată umezeala aerului răcoros de noapte și-o ține în el până vine căldura zilei. Cu greu se descurcă picăturile să iasă de acolo, evaporându-se încet și hrănind vița de vie din soiul parfumat al Malvasíei, care crește aici. Așa de bun e
LANZAROTE – CERERE IN CĂLĂTORIE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1267 din 20 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357506_a_358835]
-
de trăiri, greu de exprimat în cuvinte, care se produc la nivelul scoarței cerebrale. Pe față i se citea că este în dialog cu o lume fantastică, și îi răspund codrii seculari, îl ascultă pietrile bătrânilor munți, îl mângâie undele răcoroase și tămăduitoare ale dorului și iubirii de pământul patriei, iar doina își făcuse aparițaia pe scena diamantină, asemenea unei vestale care întreține focul sacru al nemuririi neamului. Era îmbrăcată în strai regal, iar pe frunte avea diademă cu Luceafărul nostru
DOINĂ DE JALE, COMPOZITOR ŞI INTERPRET GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357489_a_358818]
-
magnifice, căci le vedeam cum se ridicau pline de strălucire și s-au contopit cu albastrul cerului, apoi au trecut peste câmpiile roditoare, dealuri împodobite cu pomi fructiferi și viță-de-vie, au survolat piscurile munților falnici, s-au oglindit în apa răcoroasă a pâraielor de munte, s-au așezat în prispa de dor a țăranului român, alintându-i suferințele, dându-i speranță și încredere.Ce se întâmplase de fapt? Da, iluzionistul fără pereche al sunetelor, virtuozul maestru Gheorghe Zamfir ne-a fermecat
DOINĂ DE JALE, COMPOZITOR ŞI INTERPRET GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357489_a_358818]
-
de frunze roșu-arămiu. În verde-brumat din iarba câmpiei, sub Cerul înnorat și plumburiu. Coșmarul vremii-n suflete pătrunde, să alunge visul fericirii și în hăul infernal să afunde dorință din speranța iubirii. Singurătatea în suflet îmi crește ca nopțile Toamnei răcoroase. Coșmarul ei, speranțe-mi risipește și-ale iubirii vise frumoase. Cu visuri și speranțe năruite mă regăsesc în declinul vieții, ca arbore cu frunze veștejite de bruma nopții și-a dimineții. 2.09.2014 © Maria Filipoiu Referință Bibliografică: TOAMNA REGĂSIRII
TOAMNA REGĂSIRII de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1373 din 04 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358548_a_359877]