3,042 matches
-
arestat vinovatul, să fie supus torturii ca să mărturisească totul. El era, trebuia să fie el. Se răsuci ca să strige ordinul către gărzi, dar mai apoi se abținu, aplecându-se la loc Îndărătul adăpostului izbit de pietrele care se succedau fără răgaz. Ceva, În sinea lui, Îl oprea. Folosirea torturii drept principală procedură pentru obținerea adevărului Îi repugnase dintotdeauna. Nu ar fi recurs niciodată la așa ceva față de un membru al celui de Al Treilea Cer. Însă nu din caritate creștină. Cel ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
se pregăti să administreze lovitura de picior ghibelină. Celălalt, intuindu-i mișcarea, Își schimbă tactica pe neașteptate: ridică brațele până În dreptul pieptului arătându-i palmele și se opri, dându-i parcă de Înțeles că era Încă momentul cuvintelor. Priorul acceptă răgazul tacit ce i se oferea. La rândul său, făcu un pas Înapoi, adoptând o atitudine relaxată. În realitate, se blestema singur pentru că se lăsase copleșit de elanul cunoașterii, ducându-se acolo dezarmat și neînsoțit. Nimeni nu știa unde se afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cea mai mare armată a Pământului, să reîntemeieze puterea romanilor, să facă din Florența centrul lumii, să se așeze printre cei mari, să dicteze noua lege pentru a potrivi soarta oamenilor după cuvântul Evangheliei. Să-l pedepsească pe Bonifaciu. — Un răgaz de o oră În schimbul a ceea ce știi, zise Într-un târziu. Veniero Încuviință Încet. Pentru o clipă, mâna lui se Întinse către hartă ca pentru a o apuca, Însă Își Înfrână gestul. — Îți mulțumesc, messer Alighieri. Învoiala e echitabilă. Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
că succedem pe scara evoluției unor maimuțe antropoide ori că suntem creația lui Dumnezeu? De ce ar fi preferabil Dumnezeu unui om de știință la fel de puternic și de atotștiutor? Roger Howard glisa confuz În retorică. O făcea intenționat, ca să-mi ofere răgazul ingurgitării șocului, sau chiar credea În ce spune? - Există o deosebire, și Încă una fundamentală. Așa e, nu știm de unde venim, cine ne-a creat și cu ce scop. Habar n-avem ce este cu acest Univers În care plutim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
În spirit științific ne obligă la un minimum de rezervă metodologică fie și numai fiindcă șaptezeci de ani, la scară istorică, nu Înseamnă aproape nimic, este complet irelevant. Validitatea unui sistem se verifică În secole. Poate comunismul n-a avut răgazul necesar să-și etaleze calitățile, abia i-a ajuns timpul să-și evidențieze defectele, crizele de creștere, bolile cronice ale copilăriei. Experimentarea unui vis (orice utopie reprezintă, În esență, corporalizarea unui vis) nu se numără, orice s-ar spune, printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de admis, dat fiind numărul enorm de variante cu care intra În concurență - nu era totuși nici absolut imposibilă, așa că... În zilele când necunoscutul cu fizionomie europeană, vorbind o engleză cu vădit accent americănesc, care Îi oferise o săptămână de răgaz pentru a se decide Între SUA și Centru aștepta răspunsul, povestea din urmă cu ani se repetase halucinant În datele sale fundamentale. Detaliile difereau, se-nțelege, dar acest amănunt nu schimba nimic. Acum, Toshiro Fujimori avea două ceasuri electronice - un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ei. Se văzuse asta și din graba cu care mi-a bătut la ușă Înainte de ora stabilită. Dacă nerăbdarea ei ar fi fost mai mare cu numai câteva minute, nici nu m-ar fi găsit În cameră. Abia am avut răgaz să arunc Statutul În fundul unui sertar, fără a fi avut timp să-l fi deschis, când a sosit. Adevărul este că timp aș fi avut, dar m-a Împiedicat un impuls de copil naiv care, căpătând mașinuța dorită, n-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
estompase, lăsând loc unei deprimări calme și resemnate. Nu-mi mai arunca nervoasă, dinainte, foile mâzgălite În fel și chip; le așeza rar, metodic, una câte una, cu mișcări liniștite, melancolice aproape, și cu pauze menite parcă să-mi ofere răgazul necesar pentru a le studia și a mă convinge câtă dreptate adunase În verdictul pronunțat mai devreme: mai multe rezultate posibil corecte, egal: nici un rezultat. Am luat vraful de hârtii pe care mi le Îngrămădise În față, le-am cântărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cămările fără fund ale sultanului, Barzovie-Vodă, spătarul Vulture și tăcutul Broanteș, ieșiră în stradă însoriți de viziriu. Să tot fi fost în jurul orelor zece; strada era animată și pe trotuare curgea o mulțime de lume. Profitând de câteva clipe de răgaz, ieniceri scunzi, câtă frunză și iarbă, se plimbau agale în grupuri, sporovăind de-ale lor. Din sens opus, mai sobri, mai tăcuți, veneau ținând sub braț frâiele cailor spahiii. Câțiva invalizi de războaie ieșiră și ei în poarta caselor, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
voie. Cât oare din măreția binemeritată a atâtor și atâtor eroi de poveste n-ar fi considerabil știrbită dacă, printr-o instanță nelalocul ei, măritul Cetitor i-ar putea urmări zi de zi și mai ales noapte de noapte fără răgaz? Un Romeo săpunindu-se de zor în fața oglinzii sau un Karamazov cercând niște bretele (ca să dăm două exemple destul de blândeî - nu sunt acestea două imagini nepotrivite și fără rost, deși nu imposibile? într-o împrejurare de acest fel ne aflăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
adevăr, trăiau timpuri grele și altele nu tocmai ușoare se vesteau în viitor. Doamna Potoțki se gândea că mâni-poimâni o paște bătrânețea, „acest șoarece care roade verbul a fi”, cum se exprimase o dată, într-unul din rarele sale clipe de răgaz, pan Bijinski. Acesta, la rândul lui, cugeta că degeaba avusese inițial o origine sănătoasă dacă acum îl supărau rinichii; Iovănuț se gândea că dacă se îndoiește de existența lui Dumnezeu, cugetă: iar dacă el cugetă, există; există, de acest fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ghes să plecăm. Să ne luăm deci rămas bun, căci dacă toate drumurile duc la Roma, înspre care, de fapt am pornit, nu toți călătorii ajung acolo. Se sculară în picioare. — Să ne scrieți - spuse emoționată doamna Potoțki. — într-un răgaz oarecare, cu siguranță o vom face - răspunse Metodiu. — Să aveți grijă de hoții de drumul mare. Cu recolta slabă de anul acesta, s-au înmulțit peste măsură - zise pan Bijinski. — Să vă-mbrăcați gros până treceți Polonia, să nu răciți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
plastic, a verbelor care se conjugă numai la trecut, cu precădere la mai mult ca perfectul, a propozițiilor simple formate din subiect, predicat și lector. La fel ca buhul chirurg care înaintea oricărei despicări a bolii în patru are acel răgaz de concentrare în care-și săpunește îndelung netremurătoarele mâini, povestitorul își drege glasul oleacă răgușit, face o gargară cu substantive calme, la locul lor, însoțite de serviabile, credincioase, adjective. Un moment de respiro, un armistițiu: povestitorul scotocește în traistă, scoate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cu cine să mă joc „de-a genunchiul” - urmă povestea sa căpitanul Tresoro, apropiindu-se vertiginos de fundul farfuriei. La înmormântarea lui a venit lume puhoi, în special femeile care, de-a lungul fructuoasei sale vieți, i-au dat fără răgaz târcoale în ideea că străbunicul le va face părtașe uluitoarei sale înzestrări cu bani. Erau acolo, cu nasul în batiste, verișoare de-ale lui, acum niște hoaște bătrâne și ele, cu care pe vremea tinereții străbunicul se juca din priviri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
era nițel cam zbanghiu, ceea ce nu l-a împiedicat să ducă cele mai drepte perpendiculare din câte s-au văzut într-un triunghi dat. — Acestea fiind zise - grăi Radu Stoenescu-Balcâzu - faceți-mi bucuria de a pofti colea în cerdac un răgaz de vreme, până nevrednicele slugi vor prinde niscaiva curcani și bouri, să putem prânzi. în cerdac, pe o masă rotundă din stejar de Borzești, adăstau străchini cu apă călduță pentru ca boierii să-și spele degetele și ghiulurile de praful drumului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
bunătății voastre, îngăduiți-ne, mie, nevrednicului Metodiu, și mai tânărului meu frate întru credință, Iovănuț, să mulțumim cu capetele plecate că din prea plinul, obștescul timp al sfințeniei voastre ați avut veșnic de lăudata îngăduință de a desprinde un mic răgaz pentru a ne primi și asculta păsurile. Nu vom uita aceasta niciodată. Frumos vorbești, padre Metodiu - zise uimit papa. Să aibă acele ținuturi din care-ați purces așa școli bune de retorică? — Școli nu prea sunt - răspunse Metodiu - ba aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
locuințele rezervate în cuprinsul apartamentelor papale situate nu departe de Poarta Sfânta Ana, foarte aproape de clădirea impozantă ce adăpostește astăzi Banca Vaticanului, nu demult obiectul unui notabil scandal financiar ce-și prelungea ramificațiile până în culisele dubioase ale Wall-Street-ului, profităm de răgazul ce ni-l prilejuiesc canicula medievală de-afară și lipsa contemporană de inspirație din noi pentru a răspunde, în cuprinsul acestui episod câtorva scrisori din teancul considerabil strâns de-a lungul anilor pe adresa Ars Amatoriei. Chiar dacă nu toate episoadele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
dar fără de care imperiul dumneavoastră n-ar fi căpătat strălucirea și întinderea de astăzi, cu totul și cu totul meritate. Ești un drăguț - spuse turcul cu modestie. — Și totuși - continuă Metodiu încurajat - îmi vine să mă-ntreb: când oare găsiți răgaz în toiul atâtor campanii să vă mai și odihniți, să mai stați la un pahar de vorbă, să vă - mă iertați - mângâiați legitimele femei, să vă faceți, c-o vorbă de-a noastră, praștie? Rar de tot - spuse turcul - dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
o piatră sau un copac. Să vrei să vorbești despre un bărbat despre care n-a vorbit nimeni, să vorbești despre un bărbat prea obosit să Îți arate cutare sau cutare lucru din micile lui agoniseli de viață. Ai un răgaz acum; căldura umedă a norilor În acest sfîrșit de septembrie se insinuează aproape olfactiv În pereții blocului. Stai la masa de scris și aștepți să se arate marginile unui imperiu agonizînd de la Începutul lumii Într-o placentă. El bătea kilometri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ai dat peste mine. Aș putea să fiu la fel de bine și în altă parte, iar atunci ar fi trebuit să te descurci după capul tău. Dacă stai de vorbă cu mine, nici să-ți mai tragi sufletul n-o să ai răgaz. În orice caz, n-a fost în stare să se împotrivească nici celei mai mici speranțe de ajutor, iar asta pentru tine e rău. Crezi, bineînțeles, că nu am apărut întâmplător. N-ai decât să crezi ce vrei. Dar acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
au oprit în bordură și sania s-a postat de-a curmezișul trotuarului. În cele câteva secunde cât calul s-a redresat și, cu o smuncitură, a tras sania în curte, trecătorii întâmplători s-au putut apropia și au avut răgaz să ne examineze plini de curiozitate. Doi s-au oprit chiar, și acest lucru a deranjat-o vizibil pe Zinocika. Ea s-a depărtat brusc de mine, devenind străină și neliniștită într-un mod jignitor. În timp ce Zinocika a coborât din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
un motor cu mai mulți cai-putere. Arunca scântei din neologisme, fără să-și încetinească ritmul vorbirii, pe care o întărea cu punți din citate în limba latină. Discursul lui îngrijit comunica urechilor noastre tot. Și, deși ne oferea momente de răgaz, deconectându-ne, Stein nu lăsa să cadă în gol nici un sunet. După toate acestea, când termina, el prezenta un rezumat strălucit al celor spuse, sugerându-ne clar că, deși ne povestește tot ce ne povestește, în realitate el, Stein, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
ridică copilul în brațe, încercând să-l liniștească. Privea împietrită spre soțul ei, așteptând. Nu se poate, rosti Cristi încet, ca și cum ar fi vorbit numai pentru el, n-au trecut decât trei ani. Moș Calistrat spunea că vom avea un răgaz mult mai mare. 2 Lumina felinarului agățat de grinda de lemn ce susținea tavanul galeriei, abia izbutea să alunge întunericul. Lămpașul fixat pe frunte îl ajuta mai mult. Lovea cu sete în peretele din față încercând să mărească crăpătura pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
eventualele obstacole ascunse în întuneric. În lumina lunii văzu râpa adâncă despre care îi vorbise bătrânul că mărginește teritoriul vâlvei. Trecură peste ea fără să se folosească de trunchiul răsturnat și se opriră de partea cealaltă. Avem câteva clipe de răgaz, îi spuse Calistrat, ea nu poate trece pe aici. Știu că ai multe întrebări, dar păstrează-le pentru mai târziu. Desigur că avea o mulțime de nedumeriri. Pentru prima dată de când venise în Baia de Sus, începea să aibă îndoieli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ochi! rosti repede comisarul. Eu plec după Cristian. Cred că îți va fi greu să descui lacătul, strigă basarabeanul după el, continuând să râdă. Cheia este în buzunarul meu de la piept, adăugă el, văzând surprinderea de pe chipul bătrânului. În scurtul răgaz pe care îl avusese la dispoziție în minte îi încolțise un plan. Dacă reușea să îi trimită pe cei doi la peștera bestiei, poate că ar fi izbutit să scape. Nu trebuia de cât să îi determine să deschidă capacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]