21,569 matches
-
se oprească și s-o ridice. Din fericire, școala se afla în celălalt capăt al străzii, imediat după colț și drumul nu dură mai mult de cinci minute. O uimi mulțimea de copii adunați în curtea școlii. Își închipui străzile rămase pustii, scrâncioburile legănate doar de vânt, liniștea sinistră a orașului. Tărăboiul, nebunia, își mutaseră sediul între pereții școlilor, în perimetrul din jurul lor. Se ținea de mâna mamei, încercând să facă față agitației din jur. Sanda avusese dreptate. Toate fetițele purtau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
în vedere să nu întârzie. La ora zece dimineață, întreg alaiul se îndrepta spre starea civilă și Luana intra în panică. Soțul ei promisese că va fi lângă ea. Perechi, invitații își făcură loc în sala de oficieri. Doamna Escu, rămasă afară, căuta în lungul străzii mașina bărbatului ei. Se termină oficierea căsătoriei civile și slujba religioasă de la biserică și Ștefan tot nu apăru. Intră în sala de restaurant singură, așa cum fusese în toți anii nenorociți ai căsniciei ei. În acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
bani pentru nuntă. Tânărul refuză categoric, susținând că salariile lor erau suficiente pentru a se descurca singuri. Luana nu dorea să se mai îmbrace mireasă așa că aveau să facă doar cununia civilă, într-un cadru cât se poate de restrâns. Rămasă singură, Sanda nu reuși să se adune. Prevedea un trai chinuit pentru fetița ei, alături de un tânăr impulsiv, lipsit de experiența vieții și de o educație sănătoasă și stabilă în sânul unei familii adevărate. Amintirea lui Ștefan îi sfâșie sufletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
mititel. În jur erau câteva siluete care se jucau prin zăpadă, copii probabil, iar când răsucea globul copiii rămâneau lipiți la locurile lor. Apoi, Întors În poziția dintâi, ningea iarăși, fulgii zburătăceau În jur până ce se așterneau la picioarele copiilor rămași nemișcați. Adam avea să petreacă ore de-a rândul privind lumea aceea miniaturală și Învârtind globul ba Într-o parte, ba Într-alta. Îl așeza pe pervaz și contempla razele refractate ale soarelui, care Îi scăldau pe copii În culorile
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
să nu i se sfarme idolul ca și cum nici n-ar fi fost! Carmina se smulse din locul unde era împietrită și, propulsată de o forță mai tare decât ea, alergă către ieșire. În timp ce cobora în goană scările, ascultă prin ușa rămasă larg deschisă hohotele hidoase ale Ninei, ce-i întunecau mintea. Toată noaptea se perpeli în așternut. Citește, citește, auzea vocea stridentă a Ninei, hai, citește. De jur împrejurul ei pluteau decupaje din reviste, divers colorate. Se chinuia să descifreze măcar titlurile, scrise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
între ele, pășea orbește, furată și ea de marea plăcere de a se asculta vorbind, ce păcat, ea nu-și programase o conduită preventivă de reînnodat prietenia, crezuse că este suficientă simpla ei prezență, a ei, a Carminei, o ambianță rămasă aproape aceeași. Atunci, demult, ea tresărise la vorbele Carminei, se întrerupsese din vorbă, își uitase ideea, se înciudase la gândul că pierduse firul frazei, era ceva important, ceva important, dar ce anume, fir-ar să fie de treabă, își spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să se înțeleagă o plecare precipitată. Apa din cadă, săpunul și șamponul pe marginea etajerei, o bluză trasă din raft, abandonată pe canapea atunci când se hotărâse să îmbrace bluza cea nouă, papucii din mijlocul dormitorului, ușița de la dulapul de încălțăminte rămasă descuiată, și, desigur, martorul ocular, bătrânica de la etajul unu care-i văzuse plecând pe amândoi cu mașina. Pe cine interesa toate astea? Va încerca cineva să înțeleagă ce se petrecuse cu ea? Totul arată că cei doi se grăbeau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
din nou împreună undeva la un han, se plictisise de decorul neschimbat al apartamentului, poate nici o clipă nu se gândise că ar fi bine să moară amândoi acolo în mașină, undeva pe șosea și aceasta fusese doar dorința ei ascunsă, rămasă nerostită? Așa cum arăta acum, neclintit ca o stâncă, ar fi fost imposibil să poată exista în el vreun dram de disperare. Prima senzație avută atunci când traversa plaja imensă către apă a fost aceea că marea și aerul, lipite de jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
până la colțul peretelui unde nu se mai poate vedea, și privirea lui care mă va privi din bucătărie, după ce voi închide ușa în urmă, serioasă, din omul care mă așază în rând cu tot ce e în jur, obiecte, obiecte, rămasă ca într-o fotografie. Hai, nu mai face fața asta, îmi spune Marius, mă conduci la gară? te duc, chiar vrei? adică dacă ai treabă, nu mă conduce, te duc, ce treabă să am... la gară, nu mai face fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
regulă, stai tu liniștit, nu se întâmplă nimic, nu e nimic atât de grav, ba chiar m-ai ajutat să înțeleg. Red își culege cu greu bijuteriile, insignele, șepcile, el în fond e plin de intenții bune, fumează toate țigările rămase, opresc una pentru deliciul singurătății asumate, în sfârșit înțeleg, nu se poate oricum și nici așa disperată nu sunt, spăl tot ce am, mâini, picioare, față, păr, sex, limbă, dinți, pun așternuturile la aerisit și fumez uitându-mă pe geam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
logica textului, pentru corectitudinea reglementării, se impune următoarea completare: „...la nivel județean, respectiv la nivelul municipiului București posturile...” a cadrelor didactice titulare într-o unitate de învățământ pentru completarea normei didactice; b profesorilor debutanți aflați în stagiu practic; c candidaților rămași nerepartizați după concursul organizat la nivelul unității sau al consorțiilor școlare; d pensionarilor, cu respectarea criteriilor de competență profesională. (Din conținutul acestui text rezultă că inspectoratul școlar rămâne cu atribuții de angajator, fapt care intră în contradicție cu celelalte reglementări
LEGEA EDUCAȚIEI NAȚIONALE by Teodora BANAȘ, Dan COJOCARU, Veronica DABU, Ștefan MILITARU, Brândușa POPA, Cristiana RADU, Ioana VOICU () [Corola-publishinghouse/Law/1625_a_2951]
-
ochi și bărbații În creștetul capului. Încerca câțiva pași de step. Alunecă. Se prăbuși În ciuda eforturilor disperate dar și comice de a-și menține echilibrul, oricum precar pe acea porțiune a străzii unde o mână harnică măturase superficial zăpada. Stratul rămas, călcat În picioare de sutele de trecători grăbiți să ajungă acasă cu cumpărăturile de seară, se transformase În patinoar. Puțin a lipsit să fie strivit de un autobuz plin care aluneca grațios dintr-un trotuar În altul, spre Încântarea câtorva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
fu replica sa tăcută, Înecată Într-un căscat prelung. Un mic vârtej negru și sărat se iscă sub pleoape și luă cu sine pletora de argumente pe care Petru Își sprijinea subtila distincție și proiectul propriei sale opere. În golul rămas, răsuna orgolioasă cadența neînduplecată a excepționalului său suflu epic. Adormi cu lumina aprinsă. 30. Steaua Polară, Carul Mare, Carul Mic străluceau la locul lor. Oare cum o fi sus!? Aici pe pământ crăpau pietrele de frig. Spre minus douăzeci. Noroc că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
prezentă În casa din livadă, pe care renunțase În ultima clipă să o mai vândă. Dăduse În schimb casa din Reghin la un preț foarte bun și cu minime investiții Își asigurase aici confortul de care avea nevoie. Din banii rămași, la care se adăuga și câștigul anual pe care i-l aducea vânzarea părții ce i se cuvenea din recolta de mere, putea trăi decent. Pregătirile ei pentru moarte nu s-au dovedit zadarnice, chiar dacă au durat peste douăzeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
zburătoare, clopotnița vânătă a bisericii reformate. Văzându-le Își spunea: e vară și la Apud. Într-o zi Însă vecinii au tăiat mărul ca să scape de omizi, apoi au făcut un Împrumut la CAR să repare casa, iar cu banii rămași au cumpărat un porc pentru nunta Anitei. Anita a născut normal un copil normal pe care l-a crescut singură și lumea a uitat-o. În afară de domnul Fülöp. Pentru că sub ochii săi miopi, pajiștea pe care Anita Își ținuse ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
poți amâna câte ceva, te poți socoti un om fericit. 6. În lumina posomorâtă și Înghețată a amiezii, „Bosnia” semăna cu o mică stațiune montană În care oamenii nu fac altceva decât să schieze și să doarmă În puținul timp liber rămas, să mănânce sau să măture, potecile care leagă casele zugrăvite În culori vii de farmacie, biserică, de poștă și de cele câteva magazine alimentare numite după model unguresc ABC-uri. Între Crăciun și Sfântul Vasile, cinematograful și braseria Phoenix se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
avea nici el, Coriolan. Spre deosebire de alții, Însă, el era de partea bărbaților educați. Când a Întâlnit-o prima oară pe Marta cu vata ei de zahăr În Piața Carolina i s-a părut că o vede pe fata lui Neuhauser, rămasă nemăritată timp de două sute ani. Fundul Martei semăna ca două picături de lapte cu fundul lui Margit, căci doar despre el se vorbea În berării și cafenele și despre Anschluss. Asta e sodomizare curată! Ceva normal, de altfel, la austrieci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
uleiului în apă, la trista rostogolire și dispersare a galaxiei, la margaretele ca niște rotițe zimțate în iarba verde făcând să funcționeze vasta mașinărie a evoluției, la un vârtej de frișcă desfăcându-și brațele spiralate într-o ceașcă de cafea rămasă nebăută, toate astea ivindu-se de undeva în același timp, dar fără a crea confuzie; în perfectă armonie cu frumoasa, aproape traumatica actualitate a substanței, formei, mișcării și luminii din pahar. Îți tăia răsuflarea, era prea clar, prea mult. Ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
era o gaură. O gaură mare și adâncă, un puț de lift. De mult timp căutam gaura aceea, căutam o cale de-a coborî în ea. E fragmentar, schematic. În cea mai mare parte, tot ce mai am sunt senzațiile rămase; în locul faptelor, umbre ale emoțiilor trăite. Știu însă că l-am lăsat pe Fidorous să plece în căutarea acelei găuri și că am angajat pe cineva să mă ajute să o găsesc, pe cineva din ceea ce se numește Comitetul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
pe fund, însă o apă reală, palpabilă, acolo unde fuseseră doar cuvinte. Se întâmplase. Cine știe cum, îmi reușise. Scout și Fidorous îndreptau scânduri la macheta bărcii Orpheus. — Doctore. Se întoarseră amândoi și am ridicat paharul, picurând un strop mic din apa rămasă, așa încât să vadă și ei ce se întâmplase. Fidorous îmi făcu semn să vin la ei, dar apoi... ceva îi reținu atenția. Rămase nemișcat, cu capul înclinat pe-o parte, ascultând. Scout probabil că dăduse să spună ceva, pentru că doctorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
există în orice organizație -, în absența oricărei măsuri pe care conducerea o poate lua pentru a modifica impactul sau probabilitatea riscului. Odată definită reacția la risc, conducerea folosește tehnicile de evaluare a riscurilor pentru a stabili nivelul riscului rezidual - riscul rămas după ce conducerea a luat măsuri de modificare a impactului sau probabilității acestuia. e. Reacția la risc Conducerea identifică opțiunile de care dispune pentru a răspunde riscului și analizează efectele acestora asupra probabilității și impactului unui eveniment, în strânsă legătură cu
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/229_a_296]
-
din '41. Am rămas în custodia lor, din '49 pînă-n '60. Era bine cu Brăduț (mă întreceam cu el "din carte și din nebunii"), dar copilăria mea seamănă cu un trup fracturat: o mînă și un picior în ghips părinții rămași în Moldova. Tata s-a zbătut un an sub anchete. Greutate a avut denunțul unui acordor, stîrnit de rezilierea unui contract. Îl acuza că vînduse, în vreme de război, instrumente ale statului și că "umbla cu di nalea" (ortografia acordorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
și de linie de tramvai, în bodega lui Anton Vidrașcu. Lumea asta pe veci apusă turna atîta tristețe pe linia gurii lui, atîta amărăciune în ochii lipiți de orașul plasat între cele șapte coline, cu o casă-n dealul Tătărașilor, rămasă neterminată. La roșu. Tîrgul pe care l-a iubit și de care nu s-a putut despărți nu i-a purtat prea mult noroc. Sine studio etira (cum inversa dictonul eternul Păstorel, ca să poată rima cu lira). Tata îl mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Io tot am să mor cu botul pe pragul de-acasă. E dispus să dea un dog-show. Jur! Jur cu toată sfințenia care mă caracterizează că am să mor pe pragul tău. Hai să bem o cafea, pehlivane! Reiau pagina rămasă necorectată (deși am semnalat de șase ori greșelile), nu fără să mă gîndesc la odiseea unei antologii Mircea Eliade. Mi-a povestit-o Magda U., în efervescență verbală: "Am predat-o editurii "Junimea" înainte. Uite și consensul, Iordana: pentru noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
în dimensiuni și se apropie lent, obturând tot orizontul. Și prin structura fluidă și luminoasă a ferestrei încep să disting forma mesei mele triunghiulare de praznic, cu cele douăzeci și unu de scaune, pe care se agită frenetic oglinzile ca niște evantaie... Rămasă singură în fața cupelor goale, ochii mi s-au uscat, și-au pierdut strălucirea. Pieptul mi s-a răsucit înăuntru, într-o scobitură. Deschid ușa. Pe prag, zace, sfâșiat, cel mai tânăr dintre sentimentele mele. Cel mai jalnic și mai mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]