1,124 matches
-
puterea băuturii divulgă numele transfugilor, și în sfârșit după o aparentă reușită trecere dintr-o țară în alta, spulberarea planurilor de călugărire ale lui Aleksei, întâmpinat de fratele mai mare de cealaltă parte a graniței și reîntors acasă, cu forța. Rămas singur, fără prietenul său, pe teritoriul Ucrainei ocupat de poloni, Platon caută adăpost la schitul Motreanski, unde rămâne din iarnă și până la sărbătoarea Paștelui acelui an, 1742. Imediat după Paști, însoțit de Alți trei călugări doritori să treacă în Țările
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
a spus: Mi i-am fixat în minte pe absolut toți cei din companie care cîștigau mai mult de un milion de dolari pe an. Am tăiat capul unuia dintre ei într-o fotografie și am lipit capul meu în locul rămas gol. În fiecare zi, priveam fotografia și apoi închideam ochii. Îmi imaginam cum ar fi să aparțin acestui grup de indivizi. Mă întrebam ce mi-ar spune, pe unde aș umbla, ce aș bea, ce aș mînca și, în general
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
dăruit Academiei Române, încă din timpul vieții, una din cele mai valoroase biblioteci, legată în special de epoca mai veche a literaturii noastre. Ioan Mihalache, mitropolitul Naniescu de mai târziu, s-a născut la 15 iulie 1820 în satul Răzălăi (Sorocaă. Rămas orfan, este luat spre a fi îngrijit de unchiul său, arhimandritul Teofilact din Mănăstirea Frumușica. În anul 1831, la vârsta de 11 ani, vine la Iași, stabilindu-se la biserica Sf. Spiridon. După 4 ani de ședere în Iași, unde
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
să se realizeze. Cam în același timp cu Mozart, tânărul geniu al romantismului, Novalis (în acea vreme Friederich von Hardenberg), pentru care "floarea albastră" este simbolul unității finitului cu infinitul, al visului cu realitatea, scrisese în romanul său de început (rămas neterminat, fiindcă Novalis moare la vârsta de 29 de ani) Heinrich von Ofterdingen: "Unde mergem după aceea?". Răspunsul este: "Mereu acasă". Mereu acasă? Unde este, ne întrebăm, casa omului? Și care este calea care îl conduce până acolo, parcursul vieții
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
am îngenuncheat la stâncă unde S-a rugat Domnul cu sudori de Sânge cu câteva ore înainte de a fi judecat. Am privit cu durere tot ce poți vedea cu ochi trupești, m-am rugat, am sărutat stâncă în semn de rămas bun, cu lacrimi și părere de rău că trebuie să plec și poate nu o voi mai vedea niciodată. Regretam plecarea mea de acolo, că nu o să le mai văd. Meditând la tristă despărțire mi-a venit un gând tainic
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
gradele inferioare, în general oameni simpli, nu știau altă limbă, dar puțin mai târziu mi-am dat seama că nici ofițerii de carieră sau mobilizați nu erau nici ei mai breji din acest punct de vedere. Și m-a surprins. Rămas singur, gândurile au început să mă năpădească. Unde sunt de fapt? Ce justificare s-a dat pentru reținerea mea? Comandamentul francez de la aerodromul Schwechat o fi reușit să ia legătura cu reprezentanții Crucii Roșii din Viena, cu Alice Văitoianu, cu
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
pentru mine. Nu vei primi premiul la final. Am crezut în tine, dar mai ales am crezut că tu crezi în mine. De fapt în afară de mine, nimeni nu poate crede în mine. Poate va fi, în curând, și un alt rămas bun, nu îndrăznesc să mă pronunț pentru că întotdeauna gândurile recunoscute atrag realitatea după ele. Ori eu încă nu sunt convinsă dacă doresc sau nu să mi se împlinească acest gând încă nemărturisit. Tabăra Rîmnicu Vâlcea 30 iunie 2002 - Rm. Vâlcea
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
a arăta acțiunea de ―a fugi-: ―a alerga-, ―a o lua la sănătoasa-, ―a se cărăbăni-, ―a-I scăpăra picioarele-, ―a o pârli la fugă-, ―a se duce tot într-o fugă-, ―a o croi la fugă-, ―a-și lua rămas bun de la călcâie-, ―a o șparli-. Se observă că limbajul e presărat cu numeroase exclamații și interjecții. Scrisul lui Creangă e lipsit de metafore, el fiind așa cum afirma Garabet Ibrăileanu, ―unicul prozator român care are particularitatea asta-. Expresivitatea limbii provine
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
dimensiune superioară și echivalează cu o învestire cu implicații mitice. Împietrirea hotărâtă de voința feciorului neutralizează forțele malefice; mineralul care le imobilizează păstrează însă simbolul eroziunii permanente: „... ș-o gînd’it să-ș facă o stîncâ muCidă, șî stîncâ mucidă o rămas, tos tri” (Fundu MoldoveiSuceava). Printr-o înghițire transfigurată trece și Antofiță din Vidros I(11), sugestie dată de cufundarea în apele mitice bogate în pește și vidre, după cum arată și toponimul. Balada începe cu o masă rituală (specifică breslei pescarilor
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
familiei, și atenția mea se va îndrepta spre familia rămasă ca sprijin moral. Lumea cunoscută din jurul meu mă compătimea. Acest lucru nu făcea decât să-mi accentueze durerea ce purtam cu mine. Prin dispariția cuiva am apreciat că nu cel rămas trebuie compătimit pentru că în viață fiind poți încă să te bucuri de soare și lumina lui, de flori, de orice te înconjoară. Cel care dispare este de compătimit, pentru că nu se mai poate bucura de nimic din ceea ce a avut
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
le-a arătat ea. Nu degeaba aveam lângă mine un ghid calificat, care dorea să-mi înfățișeze Parisul în toată frumusețea și splendoarea sa! A plecat cu Alieta și mașina ei, nu înainte de a-mi da și anumite sfaturi utile. Rămas singur, ce puteam face altceva, decât să-mi desfăt privirile cu frumusețile ce mă asaltau la tot pasul! Cu Trocadero și turnul Eiffel ca repere apropiate, am început plimbările de dimineață și de după-amiază. M-am convins că în Paris
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
anticipat foarte bine din imensa literatură franceză ce citise până la plecare, urmând să-l cunoască și mai mult străbătându-l cu autobuzul, mașina ori cu pasul. Într-o după-amiază, când tocmai ne pregăteam de plimbare, Mariana îmi arată bilețelul de rămas bun la plecarea ei din București... Mi-a spus atunci că acest petecuț de hârtie a făcut ocolul Parisului, printre prietenele și cunoștințele ei. Fiecare din aceste cunoștințe și prietene spunea că la plecarea din România a întâmpinat împotrivirea cuiva
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
ei. Fiecare din aceste cunoștințe și prietene spunea că la plecarea din România a întâmpinat împotrivirea cuiva: mamă, tată, frate, soră ori soț, în timp ce eu, la 75 de ani trecuți, nu-mi făceam probleme de ce se va întâmpla cu mine, rămas singur în țară... La vremea aceea îi spusesem că eu, de bine, de rău îmi trăisem viața și nu mai conta viitorul meu, în timp ce ea avea răspunderea pentru viitorul ei și al feciorului său! M-am bucurat că era apreciată
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
făcut într-o familie de români, cu bucate românești, cu program TV din România, încât tot timpul am avut impresia că suntem în țară și nu la Paris. Deși am colindat cu spor străzile și bulevardele Parisului și-mi luam rămas bun de la tot ce vedeam, știind că nu mă voi mai încumeta să mai fac o nouă vizită, nu am întâmplări deosebite, dar știu că am și citit multe cărți valoroase în română și chiar franceză, pe care o înțelegeam
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
operație, a început să plângă de âiul ei. Nu a trecut mult, rana de la coloană s-a adâncit, ea nu a mai mâncat, minunea pe care o așteptam nu a sosit, și în februarie 2 când-o pe drumul veșniciei. Rămas singur, am încercat să mă descurc cum pot . Pentru gătit, învățasem de la soție, în perioada cât a zăcut, tot ceea ce îmi șoptea, explicându-mi, celelalte treburi, spălatul, călcatul, aranjarea lucrurilor, ștergerea prafului, nu-s o problemă pentru mine, necazul mare
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
și se vor împodobi cu cârpe colorate. Atunci când brazii se transportă de la pădure și se ajunge cu ei la limita satului, aci sunt întâmpinați de tineri, prieteni de-ai celui decedat, care pe o melodie tristă cântă un cîntec de rămas bun. în noapte de priveghi de dinaintea zilei în care trebuie să aibă loc înmormântarea, morților care nu au trecut de 45 de ani, un grup de femei bocitoare cântă la fereastra camerei în care se află mortul, o melodie de
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
românești abreviate, cele mai frecvente verbe fiind, foarte curios și încă inexplicabil mie, „a trebui” și „a vorbi”. Mai rar sunt invocate a se duce în forma „dc” sau „pleca” (plc) utilizat și la deconectarea din mediul virtual. Formulele de rămas bun sunt scurte în limba română așa că „pa” și „pup” apar frecvent la despărțirile virtuale. Un obicei bizar este, în mesajele mai elaborate, scrierea literei c, în interiorul cuvântului, cu k. În rest, înlocuirea literelor ș și ț cu sh sau
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
Romanii și Dacii” și “Petru Rareș”. A mai compus numeroase piese pentru pian și voce, lucrări pentru vioară, printre care un concert dedicat lui George Enescu, al cărui prim profesor a fost. Ioan Ivanovici 1845 - S-a născut la Torontal-Banat. Rămas orfan, a fost luat copil de trupă la regimentul 7 Timișoara. șeful fanfarei, descoperind aplecația sa pentru muzică, i.a dat primele îndrumări. În mare măsură autodidact, atât în ceea ce privește compozișia și dirijatul, cât și cunoașterea instrumentelor de suflat,Ivanovici ocupă
PROBE DE EVALUARE LA EDUCAȚIA MUZICALĂ by Marinela Bugeac () [Corola-publishinghouse/Science/91589_a_93185]
-
Galbusera. Femeie cu un temperament forte și de o vastă erudiție, care avea stofă de adevărată fondatoare. Educatoare la Milano. La 29 de ani, s-a transferat la Verona pentru a se îngriji de cei patru fii ai fratelui său rămas văduv. Zelul ei nu se epuiza în acest serviciu. Vizita spitalele, închisorile și «căitele», ținând pretutindeni discursuri și oferind sfaturi și alinare. Avea compasiune față de copiii abandonați și de copilele exploatate. Le dădea tot ce poseda. Gândea să devină soră
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
liftul era defect iar el s-a mulțumit să urce abia până la primul etaj, unde era capela, și a intrat acolo pentru o scurtă vizită. A salutat capelanul, surorile și vreun bolnav, binecuvântându-i pe toți, de parcă pentru un ultim rămas bun. Era pe punctul să plece, când o soră s-a apropiat de el rugându-l cu blândețe dacă putea să urce la etajul de mai sus să vadă, și să binecuvânteze, un căpitan de aviație, bolnav de tbc și
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
vălurindu-se în aerul cald și mai era acolo un labrador auriu, un cățeluș făcând tumbe jucăușe pe lângă piscină, extatic, urmărind o Frisbee, iar cenușa prăfui plăcuțele de Lego din fața ta, iar dimineața mama îți făcea cu mâna în semn de rămas bun și te striga încet și fulgii de cenușă continuară să se rotească în spațiu, copiii alergând după ei, prăfuind clapele de pian la care cântai și cutia de table deasupra căreia tu și tatăl tău vă războiați aruncând cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
și singur autor. Nu era exact că asasinii nu au fost descoperiți. A fost descoperit, căci era unul, dar nu a putut fi prins. Banii i-am încredințat legațiunii ruse - ministru al Rusiei era pe atunci Hitrovo - fiind averea minorului rămas în viață. Iată care este crima din Calea Moșilor.“ În adevăr, pe cât îmi amintesc, asasinul lipovenilor din Calea Moșilor n-a fost niciodată prins. Dar aceasta nu înseamnă că versiunea ce am dat în „Cronica“ din urmă despre o altă
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
vreo oră la Gârceni, unde aveam neamuri, și unde, în mijlocul satului, la drumul mare, avea loc hora obișnuită pe la noi. Am așteptat în căruță, cu hățurile în mână, până când tata a dat ocol pe la rude, cinstind câte un pahar de rămas bun. Nu-și imagina, cred, că era vorba de ultim rămas bun. Am urcat apoi dealul acoperit de o pădure bătrână și am coborât de partea cealaltă a pantei, spre gara de la Băcești. Am așteptat automotorul ( un tren format doar
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
la drumul mare, avea loc hora obișnuită pe la noi. Am așteptat în căruță, cu hățurile în mână, până când tata a dat ocol pe la rude, cinstind câte un pahar de rămas bun. Nu-și imagina, cred, că era vorba de ultim rămas bun. Am urcat apoi dealul acoperit de o pădure bătrână și am coborât de partea cealaltă a pantei, spre gara de la Băcești. Am așteptat automotorul ( un tren format doar din două vagoane, fără locomotivă) vreo jumătate de oră. În acest
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
seriozitate. La această descoperire, toate nasurile cele roșii și vinete se îndreptară spre noi, toți ochii cei spălăciți ne ațintiră cu o nespusă curiozitate, iar noi a trebuit să ne punem pumnii în gură ca să nu pufnim în râs. Am, rămas, deci, mauri drepți și necontestați. Acum trebuie să mărturisesc că ponosul acesta căzut asupra noastră ăl datoram mai mult lui Iacob Negruzzi; el ne colora pe amândoi. Eram, nu e vorba, pârlit și eu de atâta umblare prin vânt și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]