2,166 matches
-
cel slăbănog și bolnăvicios. Tot Tudosca a fost mama fetelor, de ale căror căsătorii Vasile Lupu legase atâtea planuri politice. Familiile domnești vor fi, de acum încolo, integral românești. Gheorghe Ștefan, inamicul lui Vasile Lupu, s-a căsătorit - după o răpire romanțioasă - cu Safta, din neamul Boeștilor. Iorga socotea că prima soție a lui Constantin Șerban, fiul natural al lui Radu Șerban, Bălașa, „nu era din mare neam boieresc”13. După mama ei, Marica, această Bălașa (cu un tată care se
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
anii vienezi ai Ilincăi, de pildele ce i-au stat acolo la îndemână, multe dintre elementele de trai privat de culoare apuseană adăpostite de casele antacuzinești, ca și prețuirea pe care membrii acestei familii au arătat-o constant valorilor civilizației. Răpire de fecioară Dacă ne așezăm în tabăra celor ce manifestă mai puțină neîncredere în legendele adunate de Neculce în Sama sa de cuvinte (chiar scriitorul se „ascunsese” după o declarată facultativitate a credibilității: „Ci cine va vrea să le creadă
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
va hi, iar cine nu le va crede, iarăși bine va hi, cine cum îi va hi voia așa va face”), aflăm din a XXIX-a anecdotă că Gheorghe Ștefan, pe când era boier, a așezat la temelia viitorului cuplu o răpire. Era văduv - ne spune Neculce - acest descendent al Ceaureștilor, „murindu-i giupâneasa” (deși remarcabilul Dicționar al marilor dregători..., întocmit de Nicolae Stoicescu, nu ne vorbește despre o altă soție a viitorului Voievod), poate fiindcă avea nevoie, în text, de apariția
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
pe statutul lui social excelent: „[...] știindú Vasilie-vodă pre tată-sau, Dumitrașcu-logofătul, la atâté domnii boieriŭ vestitŭ, cu orice întemeiate, care nici o casă aicea în țară moșii ca acéle, ocine, sate, curți n-au avut”), a optat pentru această manieră haiducească (răpirea dezvoltase în Franța veacului al XI-lea o adevărată industrie cu rezultate interesante și avantaje pentru rudele apropiate ale fetei „răpite”) de a-și procura soția. L-a împins, poate, firea sa senzuală (un istoric deslușea această trăsătură pe cunoscutul
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Mesele și petrecăriili ceștii domnii de-abiia la vreo domnie să se hie prilejit, nu fără mare desfrânăciune la lucruri peste măsură curviei”), care l-a făcut să ignore - n-ar fi fost primul caz - acea poruncă a Bisericii care interzicea răpirea. Sfântul Vasilie cel Mare oprește, prin canonul 22, căsătoria prin răpire, socotind-o nelegitimă: „Iar de va lua cineva pe una liberă, trebuie a i se lua și a se da la ai săi, și a se lăsa în socotința
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
hie prilejit, nu fără mare desfrânăciune la lucruri peste măsură curviei”), care l-a făcut să ignore - n-ar fi fost primul caz - acea poruncă a Bisericii care interzicea răpirea. Sfântul Vasilie cel Mare oprește, prin canonul 22, căsătoria prin răpire, socotind-o nelegitimă: „Iar de va lua cineva pe una liberă, trebuie a i se lua și a se da la ai săi, și a se lăsa în socotința rudelor, ori părinți de vor fi, ori frați, sau orice fel
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de va lua cineva pe una liberă, trebuie a i se lua și a se da la ai săi, și a se lăsa în socotința rudelor, ori părinți de vor fi, ori frați, sau orice fel de ocrotitori ai fetei...”. Răpirea este condamnată și de alte canoane: 67 apostolic, 27 al celui de-al IV-lea Sinod ecumenic, 92 și 98 Trulan și 11 Ancira 29. Este greu de știut care ar fi fost reacția rudelor (răpirea pare să fi fost
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de ocrotitori ai fetei...”. Răpirea este condamnată și de alte canoane: 67 apostolic, 27 al celui de-al IV-lea Sinod ecumenic, 92 și 98 Trulan și 11 Ancira 29. Este greu de știut care ar fi fost reacția rudelor (răpirea pare să fi fost una autentică, nu o înscenare), căci Safta nu era deloc o „giupâneasă săracă”, ci coborâtoare din familia Boeștilor. Soră cu Ștefan Boul (care va ajunge mare vornic) și cu Pătrașcu Boul (ginere și cumnat de Voievozi
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
pentru a stinge orice urmări) va fi rezervată văduvei. Tudora și copiii ei vor fi surghiuniți dincolo de Olt. Era ziua de 22 decembrie a anului 1799... Și văduvele puteau fi răpite Este adevărat că, atunci când evocă - în titlurile paragrafelor specializate - răpirile, codurile de legi românești de la jumătatea secolului al XVII-lea vorbesc despre „răpirile de féte” sau „de fecioare”. Raptului, însă (din care nu putem exclude nici violul), posibilă „etapă” a drumului spre prostituție - plasat, prin urmare, între delictele grave și
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
vor fi surghiuniți dincolo de Olt. Era ziua de 22 decembrie a anului 1799... Și văduvele puteau fi răpite Este adevărat că, atunci când evocă - în titlurile paragrafelor specializate - răpirile, codurile de legi românești de la jumătatea secolului al XVII-lea vorbesc despre „răpirile de féte” sau „de fecioare”. Raptului, însă (din care nu putem exclude nici violul), posibilă „etapă” a drumului spre prostituție - plasat, prin urmare, între delictele grave și deplasându-se dinspre „civil” (în fapt, un „canonic” al Bisericii - răspunzătoare timp îndelungat
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
cuvântul luării în căsătorie, con l’opportunità del sacerdote, pentru a pune capăt acestei rătăciri, ei cer să se permită și laicilor să-i poată uni în căsătorie”392), dar frecvența lor pare să fi fost considerabilă. Poruncile Bisericii interziceau răpirea. Sfântul Vasile cel Mare oprea, prin Canonul 22, căsătoria prin răpire, socotind-o nelegitimă: „Iar de va lua cineva pe una liberă, trebuie a i se lua și a se da la ai săi, și a se lăsa în socotința
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
pune capăt acestei rătăciri, ei cer să se permită și laicilor să-i poată uni în căsătorie”392), dar frecvența lor pare să fi fost considerabilă. Poruncile Bisericii interziceau răpirea. Sfântul Vasile cel Mare oprea, prin Canonul 22, căsătoria prin răpire, socotind-o nelegitimă: „Iar de va lua cineva pe una liberă, trebuie a i se lua și a se da la ai săi, și a se lăsa în socotința rudelor, ori părinți de vor fi, ori frați, sau orice fel
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de va lua cineva pe una liberă, trebuie a i se lua și a se da la ai săi, și a se lăsa în socotința rudelor, ori părinți de vor fi, ori frați, sau orice fel de ocrotitori ai fetei ...”. Răpirea este condamnată și de alte canoane: 67 apostolic, 27 al celui de-al IV-lea Sinod ecumenic, 92 și 98 Trulan și 11 Ancira 393. Răpirea autentică - prin violență ori prin seducere (în legătură cu care nu se puteau naște suspiciuni privind
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ori părinți de vor fi, ori frați, sau orice fel de ocrotitori ai fetei ...”. Răpirea este condamnată și de alte canoane: 67 apostolic, 27 al celui de-al IV-lea Sinod ecumenic, 92 și 98 Trulan și 11 Ancira 393. Răpirea autentică - prin violență ori prin seducere (în legătură cu care nu se puteau naște suspiciuni privind conivența „părților”) - și cu un „autor” corect definit - „Răpitori se chiamă aceia ce vor apuca de vor răpi muiarea cuiva cea de cinste, de-ș vor
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
universului violenței sexuale și violenței în genere, purtător concomitent al brutalității și vulnerabilității, producător de teamă și rușine (erau puține în vremea veche plângerile în legătură cu violurile - „silnicii”, le ziceau cei din Veacul de Mijloc), era un succedaneu aproape obligatoriu al răpirilor. Indicator credibil al stării de sensibilitate, al acelei sensibilități la o violență care perturba intimitatea, pudoarea, macula, năștea repulsie, călca legile moralei, încorpora păcatul și participa din plin la conturarea (diversă) a imaginii femeii, violul adună suspiciuni și prejudecăți (cele
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
mame ale unor fete aduse în situația de victime. Se întâmpla uneori ca „soțiile”, incriminate în „capul” citat în paragraful precedent, să fie chiar slujitori ai Bisericii (opriți prin dispoziții stricte - Antim Ivireanul le cerea preoților ca, în cazurile de răpire, „acel obiceaiu rău ce au unii de trag fétele oamenilor de fug cu dânsele fără de știrea părinților unile cu voia lor, altele fără voia lor”, pe răpitori [„pe unii ca aceia”] „să nu-i cununați, nici la bisérică să-i
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
După 1900, pe la amiază, Banchetul (1982), Îngerul cu șorț de bucătărie (1992), Fărădelegea vaselor comunicante (1997), scrieri confesive - Trei oglinzi (1987), volum care cuprinde pagini de jurnal din 1946 - sau eseistice, așa-zise „note de drum” sau „impresii de călătorie” - Răpirea lui Ganymede (1975), și, sub raportul „conținutului”, Ulise și umbra și, în sfârșit, opere cu statut incert, mixt sau hibrid - Paltonul de vară, roman, dar și jurnal, și „repertoriu”, și culegere de proze scurte. De fapt, mai toate scrierile lui
SIMIONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289687_a_291016]
-
București, 1969, vol. II: Bibliografia generală, București, 1970, [vol. III]: Jumătate plus unu, București, 1976, [vol. IV]: Breviarul (Historia calamitatum), București, 1980, [vol. V]: Toxicologia sau Dincolo de bine și dincoace de rău, București, 1983; După 1900, pe la amiază, București, 1974; Răpirea lui Ganymede, București, 1975; Nesfârșitele primejdii, București, 1978; Învățături pentru Delfin, București, 1979; Banchetul, București, 1982; Ulise și umbra, București, 1982; Redingota, București, 1984; Licitația, București, 1985; Trei oglinzi, București, 1987; Asediul locului comun, București, 1988; Îngerul cu șorț de
SIMIONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289687_a_291016]
-
la o stare de insatisfacție față de sine. În oricare dintre aceste situații, prin originea lor egoistă, aceste sentimente fac ca individul să sufere, să se simtă o persoană-limită, izolat În raport cu ceilalți, lipsit de satisfacții și având, În final, sentimentul unei răpiri a libertății sale. Situațiile-Închise ale vieții, strict individuale, sunt trăite de persoană În trei planuri: somatic, sufletesc și În câmpul conștiinței, ca sentimente morale. O Încercare de a clasifica situațiile Închise este posibilă numai prin raportarea lor la tipurile de
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
și disprețul, care sunt sentimente opuse prieteniei. Din punct de vedere psihologic, fiecare persoană din aceste cupluri se va considera frustrată, abandonată, devalorizată moral și sufletește. Separarea și apoi despărțirea definitivă sunt resimțite ca niște eșecuri, ca o pierdere, ca răpirea unui bun sufletesc și moral În care s-a crezut, care a fost construit În timp și În care fiecare dintre cei doi parteneri au proiectat idealuri comune. Eșecul legat de separarea temporală sau de despărțirea definitivă are implicații sufletești
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
la București, este numit secretar al Comisiei pentru publicarea documentelor Hurmuzachi. Această funcție a păstrat-o trei decenii, timp în care a tradus și a îngrijit apariția unor documente în limba germană referitoare la istoria românilor și a publicat broșura Răpirea Bucovinei după documente autentice. În aceeași calitate a supravegheat tipărirea, în 1878, a lucrării lui N. Bălcescu, Istoria românilor supt Mihai-Vodă Viteazul. Ca o recunoaștere a activității din comisie, la 22 martie 1882 scriitorul e ales membru corespondent al secției
SLAVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289719_a_291048]
-
nr. 49 din 7decembrie, pp. 390-391 șnesemnateț „Indianul și mâncătorul de oi”, nr. 1; „Șerpele cu zurgălăi. Șerpele Boa Constrictor. Șerpele orb din insula Ceilon”, nr. 7; „Corespondenție În Persia”, nr. 9; „Vânarea elefanților sălbatici pe insula Ceylon”, nr. 14; „Răpirea de femei În Ost-India”, nr. 15; „Hurii pe cămile”, nr. 18; „Tiutiunul sau tabacul”, nr. 28; „Indienii cei vechi și a lor zidiri”, nr. 36; „Ucidere de fete În India”, nr. 37; „Ananasul”, nr.43; „Cvardia de femei a lui
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
atribuim lui Honigberger (sau cel puțin cuiva aflat Între corespondenții săi transilvăneni sau munteni)6. Moartea soțului Însă, după ritualul satș devine o irevocabilă „peisitanasie” - persuasiune către moarte Îndeobște exclusă din explicațiile călătorilor, deși exista un interes general pentru sacrificii, răpiri, pruncucidere, reincarnare, cu exemple din Lahore sau din Bengal, la 1840-18411. Acumularea altor articole asemănătoare - În primul rând despre arderea cadavrelor la Gange -, În care sursele și tonul devin mai familiare, s-a petrecut după 1870. Numai Între 1874 și
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
timp i se joacă piesele pentru copii Ciufulici și Motanul încălțat (ultima scrisă în colaborare cu Adrian Maniu), alta, Verde Împărat și zmeii, fiindu-i tipărită în 1924. Îi mai apar plachetele Flori și fluturi (1924), Jucării (1927) și traducerile Răpirea de Paul Bourget, Ditirambe către Dionysos de Friedrich Nietzsche și Odaia ceasornicului de Georges Duhamel. În deceniul al patrulea e prezent în „Cuvântul liber”, „Vitrina literară”, „Europa”, „Viața de azi”. De sub tipar îi ies volumele de poezii Înfrângeri (1934), Paisie
SILVIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289672_a_291001]
-
1958; [Scrieri], vol. I: Poezii, pref. Dan Grigorescu, București, 1994, vol. II: Păcală, București, 1994, vol. III: Salba fermecată, pref. Valeriu Râpeanu, București, 1996, vol. IV: Jucării, pref. Simion Bărbulescu, București, 1998, vol. V: Igrasia, București, 2000. Traduceri: Paul Bourget, Răpirea, București, [1926]; Friedrich Nietzsche, Ditirambe către Dionysos, București, [1927]; Georges Duhamel, Odaia ceasornicului, București, [1931]. Repere bibliografice: *** [Camil Petrescu], „Flori și fluturi”, „Săptămâna muncii intelectuale și artistice”, 1924, 2; Lovinescu, Scrieri, IV, 668; I. Plugaru [Ion Pas], „Înfrângeri”, „Șantier”, 1934
SILVIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289672_a_291001]