1,687 matches
-
se află o bucată dreptunghiulară de mătase galbenă. E un exemplar al decretului imperial. Mă îndrept spre bărbat și mă așez în genunchi. Îmi spun numele și vârsta. Îi zic că tata a fost din clanul Yehonala și că e răposatul taotai din Wuhu. Omul cu barbă mă măsoară din priviri: Ai haine mai bune? întreabă el după ce m-a privit îndelung. — Nu, domnule. Nu am voie să las să intre în palat pe cineva care arată ca un cerșetor. — Păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
meșterește. Îmi place-al lor mezin fiu, care nimic având a face, Întins lângă pârâu, la semințe de lotus stă și desface. Cine o fi trăit aici înaintea mea? mă întreb. Trebuie să fi fost una dintre concubinele imperiale ale răposatului împărat Tao Kuang. Sigur îi plăceau la nebunie picturile. Stilul e simplu, revigorant. Mă minunez de contrastul dintre decorul impresionant și imaginea umilă. Pictura îmi amintește de căldura propriei mele familii. Îmi aduc aminte când eu, sora și fratele meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
păsări. La ora asta, eunucii vin ca să dreseze păsările imperiale, care provin din întreaga țară. După o peroadă de dresaj, cele mai bune vor fi trimise împăratului Hsien Feng, iar acesta le va trimite la rândul său ca daruri concubinelor răposatului său tată, la palatele lor. Eunucii le învață să cânte, să vorbească și să facă giumbușlucuri. Majoritatea sunt păsări exotice și au nume caraghioase, precum Învățatul, Poetul, Doctorul sau Preotul Tang. Acelea care execută ceea ce sunt învățate, primesc drept răsplată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
că atunci când se plimbă prin grădină, ea seamănă cu un bețiv. De fapt, asta e din cauză că se teme să nu care cumva să calce pe furnici. Atunci când le calcă din greșeală, își cere scuze. Eunucii au fost martori la asta. Răposata noastră soacră o numea „cea mai blajină ființă“. Stăm și ne bem ceaiul, în timp ce conversația dintre Nuharoo și Majestatea Sa continuă. În numele grijii pe care mi-o poartă, Nuharoo propune să-mi trimită patru dintre slujnicele ei: — E pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
responsabil de generarea unei treimi din venitul nostru anual. Hart raporta că întâmpinase de curând o puternică rezistență la colectarea venitului vamal intern. Mulți oameni influenți refuzau să se despartă de banii lor, inclusiv cel mai de încredere general al răposatului meu soț, Tseng Kuo-fan - Tseng Tăietorul de Capete, eroul care i-a potolit pe răsculații din Taiping. Tseng pretindea că nevoile regiunii sale impuneau ca el să păstreze tael-ii, și nu guvernul central. Hart descoperise că registrele sale contabile erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
lungă pentru ca împăratul Hsien Feng să meargă fără să fie însoțit. Neirosind nici o ocazie de a se da mare din nou, prințul Yee sare cu altă sugestie: — Sunt sigur că oricare dintre noi va fi fericit să o însoțească pe Răposata Sa Majestate. Mi se permite mie această onoare? — Îl vreau pe Su Shun, zice Nuharoo și îi dau lacrimile. El este omul cel mai de încredere al soțului nostru. Cu Su Shun alături de Majestatea Sa, sufletul ceresc se va odihni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
care locuiau mulți dintre credincioșii săi. S-a auzit plângerea că Su Shun era ministrul desemnat de Hsien Feng. „Dacă Su Shun nu are nici o calitate și merită o pedeapsă atât de aspră, ar trebui să ne îndoim de înțelepciunea Răposatei Sale Majestăți? Sau ar trebui să suspectăm că testamentul Majestății Sale este încălcat?“ Yung Lu a menținut revolta sub control. Am cerut ca prinții Kung și Yung Lu să păzească execuția lui Su Shun. Am subliniat că trebuia să fim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
o revoltă. Știam că va trebui să acționăm. Trebuia să ne repliem și să facem pasul decisiv. Sugestia mea a fost ca Nuharoo și cu mine să emitem o declarație sub jurământ în care să afirmăm că înainte de moartea sa, răposatul nostru soț l-a numit în particular pe prințul Kung ca sfătuitor principal al lui Tung Chih. În schimbul acestei invenții, Kung urma să propună Curții ca eu și Nuharoo să conducem alături de el. Influența sa trebuia să îi încurajeze pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
au dat rod, e firesc să nu vrei să mori. Cât de mult îl iubise pe acel om! Nu mai contenea cu plânsul, peste trupul neînsuflețit al lui Hanbei. Nu-și împreuna mâinile, nu se ruga, dar rugile sale către răposat erau nesfârșite. Kanbei, care aflase despre starea lui Hanbei de la fiul său, tocmai sosise. Am ajuns prea târziu? întrebă el, neliniștit, șchiopătând cât putea de repede. Îl văzu pe Hideyoshi, așezat lângă pat, cu ochii roșii, și trupul rece, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Aceeași opinie se găsea în sufletele tuturor celor de față, iar cuvintele lui Niwa le exprimau cele mai intime sentimente. Această neglijență era punctul cel mai slab al lui Katsuie. Simplul factor că întârziase și nu participase la lupta pentru răposatul lor stăpân nu avea nici o scuză. După ce o spuse în fața tuturor, Niwa își exprimă, fără rezerve, acordul cu propunerea lui Hideyoshi, spunând că era atât justă, cât și adecvată. Când Niwa termină de vorbit, atmosfera din marea sală se schimbase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cu un grup de samurai aspri, doamnă. Îndemnată astfel să se retragă, Doamna Oichi plecă în propriile ei apartamente. Katsuie o luă drept aroganță, dar Inuchiyo o făcuse în semn de simpatie față de Oichi, în care îl vedea pe Nobunaga, răposatul ei frate. — Te ridici la înălțimea vechii dumitale reputații. Am auzit că ai o îndelungată experiență, comentă Katsuie. — La sake, adică? — La mult, mult sake, adică. Inuchiyo râse din toată inima, clipind din singurul său ochi, în lumina lumânărilor. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mamei sale cu cuvintele „m-am întors acasă“? Nu, rămân aici. Shobei, du-te tu. — Ar fi îngrozitor! — De ce? — Ca eu să fiu trimis acasă viu într-un asemenea moment, n-ar fi tocmai o plăcere pentru mama noastră. Iar răposatul nostru tată trebuie că-și privește și el azi fiii, de pe lumea cealaltă. Nu picioarele mele vor merge azi înapoi spre Echizen. Atunci, vom muri împreună! Cu sufletele unite într-un legământ al morții, cei trei frați rămaseră, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
rog să le înapoiezi. Nu ți se potrivesc? — Sunt haine pe care le-ar purta un pedestraș. Faptul ca eu, nepotul Seniorului Katsuie, să fiu văzut îmbrăcat cu ele de către oamenii din capitală, n-ar fi decât o rușine la adresa răposatului meu unchi. Or fi zdrențuite hainele pe care le am pe mine, însă, chiar dacă mai sunt murdare din luptă, prefer să fiu plimbat cu ele. Dacă, însă, Seniorul Hideyoshi îmi va permite să port un kimono nou, aș dori ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Sfânta mănăstire a fost întâi făcută și zidită de Zota fost vistiernic și nu a terminat-o, ci a rămas de multă vreme... pustie și începuse și biserica să se risipească și era un lucru pustiu și pietrele cădeau. Iar răposatul Vasilie voievod când s-a ridicat la domnia Moldovei, dacă au văzut că sfânta mănăstire cade în mare pustiire, a început să dreagă... și a făcut turn, și chilii, șo trapeză, și pivniță de piatră și vii, cu cerdac mai
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
Curții domnești. --Dacă sfinția ta îmi dă voie, am să spun ce hotărăște vodă: “Facem știre... cui i să cade a ști că,... după cercetare ce-au făcut domnie sa Matei Ghica vodă pentru două haznale ce sintu făcute de răposatul Grigorie Ghica vodă aice în orașul Eșilor, precum să vădu, una pe denainte feredeilor (băilor n.n) și alta pe denainte Curții i Porții domnești. Și pentru ca să rămâie vecinică pomenire... au adus și oameni meșteri suiulgii de la Țarigrad, anume Dima
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
împărăteștilor poronci, nu s-au putut a să mai însărcina iarăși țara și cu plata acestor bani”. --Un an mai târziu, adică la 24 iulie 1796, Alexandru Ioan Calimah confirmă o danie din 15 martie 1761 “cu iscălitura și pecete răposatului întru fericiri părintele domniei meli Ioan Teodor voevod”. Locul dăruit se întindea: “din gios supt Curte domnească, undi au fostu și heleșteul domnescu,... cu iazul și cu vadul și dimpreună cu tot șesul... Bahluiului... și din iaz în gios... și
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
acele case le-am dat nepoatei mele Ileana”. --Care-i “biserica ungurească”, dragule? --Biserica Catolică. Uite-o colo, în stânga noastră. Și acum să vezi numai cum se pot lega lucrurile. La 26 iunie 1690 (7198), găsim un zapis al Anei “logofeteasa răposatului Solomon logofătul”, care spune: “Fac știre precum am vândut niște case din Iași carele am avut schimbătură cu doamna Ducăi vodă cu locuri de casă ce mi-au îngrădit la Biserica Albă”. --De unde până unde vine vorba despre Biserica
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
cu doamna Ducăi vodă cu locuri de casă ce mi-au îngrădit la Biserica Albă”. --De unde până unde vine vorba despre Biserica Albă? --Asta o aflăm din zapisul întocmit la 15 iunie 1695 (7203): de “Doamna Anastasia a fericitului răposatului domnu Ducăi vodă ce-au fostu domnu Țărăi Moldovei și Ucrainei”, care spune: “Facem știre cu acest adevărat zapis și carte a noastră că,... gândit-am întru inima noastră pentru svânta Mitropolie cea bătrână a țărăi, din târgu din Iași
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
agiutându-ne de o am obârșitu și o-mpodobitu, și o am îndzăstratu... socotit-am și pentru țintirimul acei svinte mitropolii pomana noastră să hie mai largu și mai deschis” Ia să vedem ce mai spune doamna Anastasia: “Avându Anița logofeteasa răposatului Solomon Bârlădeanul... niște... case, carile fiind penpregiurului aceștii svinte mitropolii... și alt loc ce iaste din vale, despre Ulița Feredeului... Și luând domniia noastră acele locuri de casă... le-am datu aceștii svinte Mitropolii”. Cred că ai fost cu luare
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
piatră în târg în Eși, din sus (la nord n.n) de Feredei...” --Îmi place cum scriau grămăticii vremii - a apreciat zâna de lângă mine. --Facem ce facem și ne tot întâlnim cu prea fericiții mitropoliți. De această dată, Anisia, soția răposatului Șeptilici comis, și cu feciorul ei Ion, vând la 15 august 1694 (7202), o casă mitropolitului Sava... “pe Ulița Feredeilor,... care casă iaste alăture cu stâlpii mitropoliei ce se cheamă Beserica Albă”. După numai cinci ani însă, adică la 25
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
1664 partea de târg dinspre Mitropolie a ars și apoi că “din gios” de Mitropolie “au fost pitărie domnească”. Și dacă de la fostul jitnicer am aflat de “pităria domnească” din zapisul făcut la 1 octombrie 1683 (7192) de “Alexandra spătăroaia răposatului Iordachie ce-au fost spătar mare”, prin care vinde niște case doamnei Anastasia văduva lui Gheorghe Duca voievod, aflăm că “ Aceste casă de piiatră orânduite de-au fostu temniță și măriia sa doamna făcându Beserica Albă Mitropolie... mai bine să
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
o asemenea întrebare. Dar să nu ne lăsăm copleșiți de aceste amănunte, ci să mergem mai departe. --Dacă așa ți-i voia, am să-ți spun că dintr-o copie după zapisul din 5 iulie 1800 al armencei “Dochița, soața răposatului preut Andrieș”, care împreună cu feciorul ei Sava a vândut “un loc de două dugheniță cu tot locul lor aflate aici în Ieși, la Podul Vechiu” lui Izrail sân Cerbul jâdov “ca să ni plătim pe undi sântem datori și să săvârșim
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
are decât o singură ușă spre miazăzi (deasupra) căreia este zugrăvit chipul Sf. Sava, potrivit obiceiului tuturor bisericilor din această țară... Zidurile și temelia ei sunt masive, cu două turle mari turcești.... Ele sânt unice în toată această țară, căci răposatul care le-a clădit, pe nume Ianachi, era de felul lui din Constantinopol”. --Până ce nu leșin de foame și de sete, sunt curios să aflu ce spui de o afacere ca cea care urmează. La 1752 (7260) în luna
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
n.n) ei”. Cele patru dughene vândute de Micuța au locul “denapoia dughenelor până în ulicioară ce vine de la Cizmari, cari dughene sântu pre Ulița Tărbujenească”. Cumpărătorul este Iorga “neguțitoriul”. La 30 iunie 1689 (7197) găsim un “zapis de la Despa,... giupâneasa răposatului Dimii ce au fost cămăraș”, în care scrie că “au vândut... o casă de pe Ulița Trapezănească... cu locul ei și cu pivniță și cu grădină... agăi Mihăilă și jupânesii sale”. --Acum am să-ți spun, cucernice părinte, că la 15
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
întreb. Până nu-i prin preajmă vreun „doftor” nu aveai motiv să mă întrebi. Așa că vrei-nu vrei, trebuie să-mi spui despre ce „doftor” îi vorba. Apoi de „dumnealui giupânul Moisi doftorul” îi vorba în zapisul întocmit de „Iorga sin răposatului Caraiane ce-au fost vornic de tîrgu de Iași”. Acesta, la 15 septembrie 1662 (7171), spune: „Am vândut a mea dereaptă ocină și moșie, casele mele ce mi-au rămas în târgu în Iași, pre Ulița Strîmbă, lîngă Podul Vechiu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]