1,548 matches
-
un anumit segment de timp, pusă într-o lumină difuză care tinde să crească și să învăluie prezentul: „nu mai aud nimic din tot ce-mi spui / de vină o fi muntele sau vântul / sau poate gândul nopții ce-l răpui / și nerostit se-ntoarce-n zori cuvântul // și nu mai știu nimic din tot ce faci / de vină o fi visul ce mă arde / sau poate e iubirea ce-o îmbraci / în necuvinte-nchise în petarde // o toamnă se așterne peste
RECENZIE LA CARTEA AURICĂI ISTRATE PETARDE RECI (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 855 din 04 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344758_a_346087]
-
explică îndeajuns vizibila simpatie pe care autorul lor izbutise să o provoace, în ciuda extrem de scurtei lui activități, curmată în fașe de împrejurările atât de nesigure și agitate încât drama sa personală va deveni aproape un simbol pentru destinul tânărului creator răpus înainte de realizarea așteptată”. ( Geo Șerban: Bogdan Amaru, vol. „Ispita istorie”, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1980, pag. 202). „A îndurat frigul și foamea, de dragul unui ideal, când i-ar fi fost de-ajuns să-și împrumute o simplă șiră a
ANIVERSARE -BOGDAN AMARU, ARTICOL DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 832 din 11 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345820_a_347149]
-
Theodor Vogt și rămăsese entuziasmat. Îi rămăsese gândul la secretarul care-i făcuse înscrierea. „Ce credea el că mă încurcă?” Îi pusese o întrebare cu șic: „Denumirea școlii în care studentul a urmat ultimul trimestru?” „Școală particulară în București!”- îi răpunsese el sigur. „Sunteți neamț, cumva?” - mirat de limba germană pe care o vorbea perfect. „Nu, domnule, sunt român, am certificatul de calicie-n buzunar!” - glumise el. Și dăduse să scoată din buzunarul pardesiului legitimația, împăturită, pentru a i-o prezenta
EMINESCU LA VIENA- ÎNTÂLNIREA CU VERONICA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347746_a_349075]
-
zmei, de fapt niște cai fioroși, gata-gata să-mi înghită toți pionii!... Însă pionii mei, copiii mei de suflet, nu mă ascultă: cu toții se îndepărtează de zidul castelului meu, ajung până aproape de tabăra adversă unde sunt de îndată capturți și răpuși cu cruzime. Rămân aproape singur, într-un câmp primejdios. Căci și regina mea tocmai a fost ademenită într-o capcană și s-a prăpădit! Văd piesele grele adverse zburdând în jurul meu, amenințându-mă de peste tot. Doar turnurile mele mai luptă
ELEGII PE TABLA DE ŞAH de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347340_a_348669]
-
morminte și se ia la bătaie cu oștenii. CĂPITANUL ARNĂUTU: Nu-s ființe umane! Inima! Loviți-i în inimă! Unii cu săbiile le taie capetele, iar alții în urma lor le străpung inimile cu țepușele. În cele din urmă vampirii sunt răpuși. Oștenii îi aruncă în coșciuge și îi acoperă cu pământ. Odată treaba terminată vânătorii se privesc unii pe alții cum sunt mânjiți de sângele împroșcat de la vampiri. CĂPITANUL SASU: Să căutăm un izvor să ne spălăm. Oștenii încalecă și se
REGATUL LUI DRACULA (III) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1120 din 24 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347368_a_348697]
-
cel mai mare împărat era Napoleon. Codul lui de legi, organizarea administrativă, toate erau concepute, elaborate, menite să confere cetățeanului demnitate și dreaptă judecată. După strălucitele campanii comparabile doar cu cele antice, cine a rănit vulturul? Cum a putut fi răpus leul? A fost sau nu învins? Răspunsul real îl voi afla chiar azi, « acum și aici », la Waterloo, localitatea unde a avut loc bătălia decisivă purtată în 18 iunie anul 1815, la trei ani după insuccesul campaniei din Rusia, care
WATERLOO de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 740 din 09 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348719_a_350048]
-
dorit să mor. Lăsam gândurile să reconstituie monologul și intrigă, iar eu cu imaginea pendulei ce oscila între alegerea vieții sau morții, atunci, în nopțile de vară priveam colinele Ierusalimului și în imaginația mea surescitată se profila forma unei păsări răpuse cu aripile desfăcute, încă tremurătoare, gata să atingă rănile din mine. Urcăm de astă dată spre Maale Hahamisha într-o ploioasă și rece zi de noembrie, pe o ceață deasă care ne-a prins la Abu Gosh, în bătrânii și
SECRETUL LUI RODIN de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348618_a_349947]
-
Comus Lucretius. -Exclus, Comus prietene, spuse Ponțiu Pilat. Un centurion din solda mea, pe nume Gaius Cassius l-a împuns cu sulița în coastă așa cum fac de obicei legionarii pe câmpul de luptă pentru a se asigura că dușmanul este răpus definitiv. Și sunt destui martori care au văzut asta. -Deci nu e nici un dubiu, spuse magistratul. -Absolut nici unul, întări Ponțiu Pilat. Ca să nu mai spun despre suferințele care le-a îndurat dreptul acela înainte de a muri! Chiar crezi că un
AL ZECELEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348754_a_350083]
-
iar noi am continuat examenul în liniște. Cecilia și-a dat restanța în septembrie și a luat-o cu nota maximă, adică „șase”. Marele ei noroc a fost că zbirul de Grănicescu a căzut la pat taman în perioada aceea răpus de o gripă puternică. Așa a reușit Cecilia să nu rămână repetentă. ianuarie 2013 Referință Bibliografică: Grănicescu și Cecilia / Cristea Aurora : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 746, Anul III, 15 ianuarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Cristea Aurora
GRĂNICESCU ŞI CECILIA de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348840_a_350169]
-
Toate Articolele Autorului CÂINII NIMĂNUI Umblă câinii prin oraș, Fiindcă n-au niciun sălaș! Calcă totul în picioare, Parcă sunt la vânătoare! În haite, bine organizați, Pui, femele și bărbați! Dacă n-ai baston în mână, Ești gata să te răpună! Nu se vede vreo măsură, Pentru astfel de adunătură! Referință Bibliografică: CÂINII NIMĂNUI / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 753, Anul III, 22 ianuarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
CÂINII NIMĂNUI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 753 din 22 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348868_a_350197]
-
Ș i totutși eu iubesc florile, iubesc iarba, Ș i pe sfioasele căprioare le iubesc Ș i abia mai respir de atîta frumuseșe Presărată peste sufletul meu pămîntesc! C ÎND BATE VÎNTUL Cînd bate vîntul pe cîmpia rece, Copacii cad răpuși de umbra lor; Timpul din viață-n moarte se petrece, Ca ploaia presărată dintr-un nor. Ș i cad zăpezi în zilele amare, Troienele se-nalță asasine. Noi trecem vii prin zilele în care Ne pierdem și mai triști în
DEFINITII POEME de CRISTINA LILA în ediţia nr. 424 din 28 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346852_a_348181]
-
ne-a amuțit, pe unii pentru vecie. Aurel Covaci, devenit în 1962 soțul meu, mi-a propus să nu vorbim, să îngropăm în adâncul nostru această cutremurătoare taină. „Pasărea cu clonț de rubin" Familia poetului a știut adevărul de la început. Răpus pe patul de la Spitalul de Urgență, el le-a mărturisit tatălui său și câtorva prieteni apropiați că a fost împins între vagoanele tramvaiului și că-l cunoștea pe executant. Singura mărturisire, din zorii zilei de 10 decembrie, dictată lui Aurel
MOARTEA LUI NICOLAE LABIŞ de STELA COVACI în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346793_a_348122]
-
A doua zi caută iar ce ieri nu le-a ajuns, În pre’multa mareție orgoliul e străpuns... Din vina trecutului mai caută o măreție, Trufia bată’o vina bravează-n acea beție, De-a fi ‘prea’...dar, a cădea răpus de ea, Din a orgoliulu-i balast ce-l presupunea! Sugrumând umilința apare un cerc vicios, De a fi prea cerbec, umilind bolnăvicios Prea 'umilul orgoliu'.. al semenilor umili, Acuzând c-ar fi modestie la cei senili... Înfruptând din orgolii șansa
DICTAREA MINŢII... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1239 din 23 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346922_a_348251]
-
ani de-atunci. De fapt, în Constanța au mai avut loc și alte evenimente în aceeași zi... S-a tras cu armele automate în zona Casei de Cultură a Sindicatelor, unde a căzut victimă o fetiță de până în zece ani, răpusă de gloanțe în fața blocului, pe casa scării unde locuia. Această întâmplare mi-a relatat-o un nepot, care a apărut și el alături de zeci de alți tineri, cu troleibuzele sau cu camioanele pline cu manifestanți, în fața gării. Cine a organizat
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1239 din 23 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346915_a_348244]
-
frunte ca să se apere, dar și-a revenit instantaneu. „Afurisita de ea!... nu are de gând să mă lase? S-a pus pe capul meu. Ce și-o fi zis ștrengărița?...” Parcă o aud strigând: „Pe el că l-am răpus. Acum e-al meu. Nu mai scapă!” A mai avut puterea să glumească căci, în timpul zilei, dacă-l apucau înțepăturile, la fel îi zicea primului întâlnit, cu aceleași vorbe de șagă, fără să-și piardă cumpătul. - „Vericule, se ține scai
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
perechi . Avea o inimă cât Harta României, Iar inima-i pulsa în ritmul bucuriei, Că niciodată durerea nu și-a spus-o, Deși era lovit; știa, dar nicăieri n-a scris-o . Iubea pe Eminescu și a murit cu El Răpus de mulți ereți ca albul porumbel . Ce este un simbol ? Ce este porumbelul ? E dintre noi românii cu mult mai mult român Basarabeanul nostru, MăriaSa poetul - Grigore Vieru . ION I. PĂRĂIANU Referință Bibliografică: Un simbol - poezie de Ion I. Părăianu
POEZIE DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 818 din 28 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345467_a_346796]
-
Cred că o să-i dea și lui drumul". Multe întâmplări din sclavia petrecută la ruși a mai povestit unchiul Ion la toți ghioroienii și... nu după prea mulți ani, a părăsit această lume cu războiul ei blestemat... război care a răpus milioane de oameni, a lăsat văduve, mame îndoliate și copii orfani. În amintirea acelei zile de la Turnu Severin am scris o poezie (TRINU-I TRIN, NU ESTE OM) pe care... când o citesc simt că ochii mi se umplu de
TAINA SCRISULUI (45) – SCRISOAREA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 819 din 29 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345473_a_346802]
-
Racu sau Gărla Brăilei... și se-ntindeau departe către Isaccea, cu ghiolurile și smârcurile pline de papură și trestie cotrobăite de tot felul de haimanale, evadați din pușcării de drept comun sau condamnați politici ce sfârșeau în cele din urmă răpuși de iernile aprige sau de câinii instruiți ai milițienilor. Lascu era șeful de post, și el îi aducea în cătușe pe amărâți, păziți îndeaproape și de un câine mare cât un vițel, câine - lup, bine instruit căruia îi spunea Laica
O TOAMNĂ CA ATÂTEA ALTELE..., AUTOR IOAN GHEORGHIŢĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376779_a_378108]
-
Secolul Luminilor, pământul e ca o inimă, inocent, indecent, dar mult prea bun pentru noi, pe când e omul la mijlocul vieții, lui i se pare că se-nvârt planeții. Iar el plutește în jurul propriei origini. Un strop amar îl poate chiar răpune. S-at bucura cu un sărut fugar. Aduce spaime noaptea, de ești singur, Aduce fericire de ești tu. Din noapte fă o viață, poți? Fără de saț trăim, dar care foame Este mai mare decât dorul de viață? BORIS MARIAN Referință
CĂUTĂTORII DE AUR de BORIS MEHR în ediţia nr. 1414 din 14 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376831_a_378160]
-
pe foaie, visând că totul e așa, precum, fatidicul blestem, ca m-oi întoarce-acasă, să nu te mai pot iubi vreodată. Respir încet și rar, precum un tren marfar, plin de speranțe, garat într-un triaj, lugubru, ruginit de timp, răpus de întuneric, măcinat de ploi, acide, aduse de umbra ta, pe trotuarele murdare, traversate de oameni, ce-și caută tristeți, lăsate la-ntâmplare de dirijori isterici, purtând sub braț, orchestre ireale, așteptându-ne pe noi, îmbrăcați în haine, de gală
FRUMUSEȚE A PĂCATULUI INFINIT de COSTI POP în ediţia nr. 2166 din 05 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376932_a_378261]
-
trist priveghi de toamnă muribundă, Stropit de ea cu-o lacrimă frivolă, Sălașul fără viață se inundă, Vărsându-și conținutul în rigolă. Doar șuierări mai aminteau cri-cri-ul, Răsfăț sonor din duse luni de vară, Iar frunze ude-nlocuiau sicriul, Măiastrului răpus lângă vioară. *** Referință Bibliografică: Mergeam pe sub castani / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2141, Anul VI, 10 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ovidiu Oana Pârâu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
MERGEAM PE SUB CASTANI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2141 din 10 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376970_a_378299]
-
pentru a nu ieși din ascultarea față de patriarhul Iustin și nu l-au interesat treptele înalte ale ierarhiei bisericești. Mai presus de a fi egumen, arhimandrit sau episcop, a fost tot timpul un adevărat călugăr. Până ca boala să-l răpună, programul său era după tipicul pravilei călugărești. Când se petreceau întâmplări nu tocmai plăcute, Vlădica Gherasim zicea că trebuie să le ducem toate cu răbdare și cu credință. Când cineva greșea, îl pomenea pe Mitropolitul Sebastian Rusan al Moldovei și
LA ÎMPLINIREA A DOISPREZECE ANI DE LA NAŞTEREA SA IN VIAŢA CEA CEREASCĂ ŞI VEŞNICĂ A ÎMPĂRĂŢIEI PREASFINTEI TREIMI… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2166 din 05 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376938_a_378267]
-
în: Ediția nr. 2116 din 16 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Între cer și pământ mai caut răspuns, O toamnă în care dureri am cules Iar tu fără urmă să pleci ai ales Și toarce-n neliniști un vers nepătruns. Răpus de poveri într-un dor ne`nțeles Mai tremur în palma tăcerii ascuns, E rece pustiul în care-am ajuns Căci doar amăgirea suspină-n eres. Cum lunec spre iarnă cătând propriul Eu Rămân prizonier, iar tu un destin, Mi-
ÎNTRE CER ŞI PĂMÂNT de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376981_a_378310]
-
dragostei chemare! Nu plânge! Nu plânge...va veni o vreme Când rănile ce dor acum Le vei uita și-ai să zâmbești Și va fi soare iar pe drum... Iar dorul care te apasă Și inima îți sângerează Va dispărea răpus de timp Și de iubirea ce urmează... Nu plânge...ochii Mei nu pot Să-ți vadă lacrima uitată Și nici suspinul ce străpunge Prin ea din inima-nghețată... Hai, nu vrei să zâmbești din nou Căci mâine e o nouă
OMAGIU DIVIN 23 de MARIA LUCA în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376999_a_378328]
-
-o zgribulită, săracă și uitată, la limanurile natale.”, scria ]n ziarul său, la acea dată CEZAR PETRESCU. Dar suferința poate deveni, până la urmă, și cel mai bun profesor al sufletului, cu toate că îi contorsionează acestuia până la destructurare fibra, încercând să îl răpună cu orice chip, ori că îi răpește fără discernământ vlaga, conducându-l, finalmente, până la miezul greu identificabil al Tainei. În lipsa durerii profunde, cu siguranță că Omul ar rămâne un simplu lunatic al statisticii, orbecăind într-o continuă mișcare haotică înspre
ELOGIUL DEMNITĂŢII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377758_a_379087]