1,169 matches
-
de arme și subordonați, care și acum mă divinizează. Acest general Sokolovici (de altfel, n-am mai trecut cam de mult pe la el și n-am văzut-o pe Anna Feodorovna)... știți, dragă prințe, când tu însuți nu primești, o rărești cumva și cu vizitele pe la alții. Și totuși... hm... mi se pare că nu credeți... De altfel, de ce nu l-aș introduce pe fiul celui mai bun prieten al meu, al tovarășului meu din copilărie, în această fermecătoare familie? Generalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mamei i-a spus numai ca să aibă plăcerea de a-i sfâșia inima. Și de ce nu moare? Ia spune-mi, rogu-te! Doar și-a luat angajamentul că moare în trei săptămâni, iar la noi chiar s-a îngrășat! A rărit-o și cu tusea; ieri seară mi-a spus că nu mai scuipă sânge când tușește. — Alungă-l. Nu-l urăsc, îl disprețuiesc, rosti Ganea cu mândrie. Bine, îl urăsc, fie! strigă el deodată cu o furie neobișnuită. Asta i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
darurile. Oamenii sunt leneși și nechibzuiți. Tuturor le place grozav bârfa, ins] unora le lipsea complet discreția, iar lucrurile luau amploare. Morală și etică au avut o mulțime de utiliz]ri publice și private, constituind o referinț] în atacarea, ap]rărea sau judecarea unui anumit comportament. Relațiile s]n]toase ajut] la evitarea multor conflicte; am motive suficiente s] m] aștept că un comportament de un anumit tip s] fie bine primit sau că altul s] provoace antagonism. Ins], aparent, viața
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
adesea, un amestec confuz de exemplu pentru a descuraja alte acțiuni de acest fel, sentinț] de condamnare, ap]rare și respingere a delictului care l-a plasat pe autor în afara societ]ții. Nic]ieri oamenii nu acționeaz] consecvent pentru ap]rărea vieții celorlalți, ci jongleaz] oportunist cu „factori cunoscuți și relevanți” sau cu limitele recunoașterii pentru a decide prelungirea sau neprelungirea unei vieți amenințate. În anii ’30, tribul Nuer din Sudan respectă dușm]nia ancestral], prin care rudele pe linie masculin
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
din provoc]rile lumești. Nu poate fi negat faptul c] aceast] tendinț] se contureaz] la yoghini și asceți și c] influențeaz] gândirea etic] indian]. Aparent, dharma aproape c] nu mai este necesar]. Așa cum spune virtuosul Yajnavalkya, justificându-și astfel hoț]rărea pripit] de a renunța la averea și la cele dou] soții ale sale: Nu de dragul soțului, soției, copiilor, s]n]ț]ții, zeilor, Vedelor, al st]rii de brahman sau de kshatriya etc. sunt acestea prețioase, ci de dragul Eului, toate
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
din Mah³bh³rata, pare a fi mai decisiv] în afirmațiile ei etice - și, probabil, din acest motiv, a avut un impact atât de extraordinar asupra gândirii hinduso-indiene. Gita se plaseaz] la jum]tatea distanței dintre dou] tradiții opuse: Nivritti (abstinent]), c]rărea auster] a anti-acțiunii (purtând ecourile ascetismului nevedic), si Pavritti (activ]), îndeplinirea îndatoririlor sociale și morale. Fiecare a avut la vremea să ramificații etice, iar codurile și regulile lor se aflau în competiție și conflict. În timp ce Gita este recunoscut] pentru ingeniozitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
eronat drept „r]zboiul sfânt”, jihadul are o conotație mult mai vast], care include lupta cu mijloace pașnice, cum ar fi predicarea, educarea, iar într-un sens mai personal și interiorizat, lupta pentru purificarea sinelui. Cand se refer] la ap]rărea armat] într-un r]zboi dus în mod corect, Coranul specific] condițiile pentru r]zboi și pace, pentru tratamentul prizonierilor și rezolvarea conflictului, subliniind faptul c] scopul principal al cuvântului lui Dumnezeu este acela de a invita și de a
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
din partea marelui teolog musulman Sunni Al-Gazăli (m. 1111). Acesta din urm], prin intermediul operei sale, The Incoherence of the Philosophers [Incoerenta filosofilor], a încercat s] reprezinte filosofii ca fiind contradictorii, antiscripturali și, în unele cazuri, susțin]tori ai ideilor eretice. Ap]rărea lui Ibn Rushd constă în concepția să potrivit c]reia Coranul se bucură de utilizarea reflecției și a rațiunii, iar studiul filosofiei era complementar abord]rilor tradiționaliste ale islamismului. El susținea c] filosofia și Islamul au scopuri comune, dar mijloace
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
alții, asemenea omului care moare pentru prieteni sau tar], este philautos, un iubitor de sine, în m]sura în care „el pretinde o parte mai mare din ceea ce este bine pentru el”). Era evident c] singurul mijloc valabil pentru ap]rărea unor asemenea calit]ți într-o societate care - în ciuda afirmațiilor m]rețe f]cute de c]tre personalit]ți publice, precum cele ale lui Pericle, din discursul funerar care îi este atribuit de c]tre Tucidide - continuă s] atribuie o
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
utilizarea rațiunii naturale, unii dintre filosofii Antichit]ții au ajuns la concluzii cu privire la modul de viat] potrivit ființelor umane, care coincideau cu p]rți ale înv]ț]turii morale creștine. Aceast] coincident] a ajuns mai tarziu o tem] în ap]rărea filosofiei și a studiului scriitorilor p]gani, pe care scolastica o oferea când era acuzat] c] cercet]rile sale primejduiau credință. Descoperirea din filosofia grec] care îi interesa pe P]rinți era cea a gândirii practice (rațio practică) sau a
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
extinde și a comenta pe marginea scrierilor lui Toma din Aquino și ale lui Aristotel, contribuind și la tradiție prin încercarea de a o adapta circumstanțelor modificate. Dominicanul, Francisco de Vitoria (1480-1546), de exemplu, consideră legitim] utilizarea violenței pentru ap]rărea societ]ții și, în consecinț], a avansat doctrina „r]zboiului drept”. Aceeași problem] a f]cut parte din etică normativ] propus] de iezuitul Francisco Suárez. El a fost poate cel mai distins dintre toți ibericii tomiști, deși, în timp ce era un
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Montaigne (1595), punctul culminant constituindu-l opera lui Kant (1785), a lui Reid (1788) și a lui Bentham (1789). 2) În cea de-a doua etap] a sa, filosofia moral] modern] s-a preocupat în special de elaborarea și ap]rărea tezei conform c]reia oamenii își pot conduce singuri viața, precum și de formularea de obiecții și alternative la aceast] tez]. Perioadă debuteaz] odat] cu asimilarea lucr]rilor lui Reid, Bentham și Kant și se încheie în cea de-a treia
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
nu e greșit în sine, ar fi mai avantajos s] nu fac acest lucru în condițiile în care toți ceilalți nu îmi vor face r]u. O astfel de convenție este reciproc avantajoas] - nu trebuie s] irosim resurse în ap]rărea propriei persoane sau a propriet]ții și putem pune bazele unei cooper]ri stabile. Deși a face r]u nu este greșit în sine, fiecare persoan] are de câștigat prin acceptarea convenției care definește aceast] acțiune ca fiind greșit]. Conținutul
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
cât mai puțin posibil. Deși convențiile sociale nu sunt de fapt contracte, putem vedea în negocierea convențiilor reciproc avantajoase un proces de stabilire a unui „contract social”. Și, cu toate c] acest contract social nu își propune drept obiectiv ap]rărea noțiunilor tradiționale ale obligației morale, el va include unele dintre constrângerile considerate de c]tre teoreticienii clasici datorii naturale - de exemplu, datoria de a nu fură sau datoria de a împ]rți corect beneficiile cooper]rii. Convențiile reciproc avantajoase înlocuiesc
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
acestora) decât greșelilor generale sau ale altora. Recunoașterea importanței evit]rii greșelilor nu îmbrac] forma unei obligații sau a unei libert]ți de a reduce greșelile altora. În consecinț], p]strarea virtuților proprii este cu mult mai important] decât ap]rărea virtuților și chiar a vietii celorlalți. Nu este posibil s] salvezi o viat] prin minciun], chiar dac] aceasta ar împiedica moartea (prin inducerea în eroare a criminalului care intenționeaz] s] ucid] și alți oameni nevinovați). îi. Natură și structura constrângerilor
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ființ] rațional]. Atunci când, potrivit principiilor deontologice, alegem moartea a cinci persoane pentru una singur], nu ne facem oare vinovați de lipsă de respect pentru cele cinci? În sfârșit, chiar dac] ar fi posibil] g]sirea unor argumente plauzibile în ap]rărea caracterului restrâns și limitat al formul]rilor deontologice sau a unei explicații pentru limitarea respectului, o întrebare r]mane inc] f]r] r]spuns: de ce trebuie considerat respectul ca fiind ceva ce dep]șește condiția sporirii bun]st]rii celorlalți
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
acest gen este în opoziție cu teoria datoriilor prima facie, pentru c] toate datoriile sunt de tipul prima facie; nu exist] ceva mai puternic de atât, care s] poat] fi considerat atu. Ross ar putea aduce unele argumente în ap]rărea să. Ar putea s] ne aminteasc] faptul c] exist] multe cazuri în care oamenii iau în mod greșit drept atuuri considerente c]rora nu ar trebui s] li se permit] s] aib] acest statut. De exemplu, un avocat care descoper
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
r]spunsul Dorotheei privind modul în care ar trebui s] procedeze, nu are nimic a face cu aprecierea utilit]ții și a intereselor sau cu rezolvarea conflictelor între drepturi, ci cu propria ei personalitate. Argumentul adus de utilitariști în ap]rărea teoriei lor este acela potrivit c]ruia o persoan] ar trebui s] își formeze un bun caracter, întrucat calit]țile morale sporesc utilitatea general]. Un asemenea argument omite esențialul. S] presupunem c] majoritatea oamenilor ar avea un caracter admirabil. S
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
la proprietatea de a fi o ființ] complex] și la cea estetic]. Plantele au posibilitatea de a posedă aceste propriet]ți și dac] posedându-le, animalele dobândesc valoare moral], același lucru este aplicabil și în cazul plantelor. Esențial] în ap]rărea eticii vieții este stabilirea valorii intrinseci a propriet]ților la care se face referire. Ce argumente pot fi invocate în ap]rărea unei etici a vietii care se orienteaz] înspre o etic] universal]? Capacitatea de a fi o ființ] complex
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
dac] posedându-le, animalele dobândesc valoare moral], același lucru este aplicabil și în cazul plantelor. Esențial] în ap]rărea eticii vieții este stabilirea valorii intrinseci a propriet]ților la care se face referire. Ce argumente pot fi invocate în ap]rărea unei etici a vietii care se orienteaz] înspre o etic] universal]? Capacitatea de a fi o ființ] complex] nu se reg]sește în cazul rocilor, dar o tr]s]tur] conex], aceea de sistem complex, se reg]sește în cel
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
c] am dreptul s] folosesc violență pentru a m] ap]ra, ci acelora care mi-ar nega acest drept. Numeroși pacifiști ar r]spunde c] ei resping r]zboiul și nu toate tipurile de violent]. Rezult] de aici c] autoap]rărea individual] poate fi justificat], desi r]zboiul nu. Este dificil s] credem, totuși, c] respingerea absolut] a r]zboiului poate fi bazat] în mod coerent pe altceva decât interzicerea absolut] a aumitor tipuri de acte implicate în orice r]zboi
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
r]zboiului drept - ofer] argumente pentru utilizarea violenței în r]zboi care nu contrazic nici justific]rile de bun simț pentru utilizarea violenței de c]tre indivizi și nici justific]rile pentru utilizarea violenței de c]tre state în ap]rărea intern] a drepturilor. Așa cum violență utilizat] de forțele de poliție poate fi legitim] cu condiția ca ea s] serveasc] scopuri drepte și bine precizate, și utilizarea de c]tre state a violenței împotriva ameninț]rilor externe poate fi legitim] în
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
detaliate aici. Vom analiza, totuși, cele mai importante aspecte ale lor. Principla component] a teoriei jus ad bellum, de exemplu, este cerință că r]zboiul s] fie declanșat pentru o cauz] dreapt]. Adepții acestei teorii susțin în unanimitate c] ap]rărea statului este o cauz] dreapt] pentru r]zboi; dincolo de aceasta, acordul înceteaz]. Alte cauze drepte ar putea fi ap]rărea unui alt stat împotriva unei agresiuni externe nejustificate, recuperarea drepturilor (adic] recuperarea a ceea ce a fost pierdut din cauza unei agresiuni
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
este cerință că r]zboiul s] fie declanșat pentru o cauz] dreapt]. Adepții acestei teorii susțin în unanimitate c] ap]rărea statului este o cauz] dreapt] pentru r]zboi; dincolo de aceasta, acordul înceteaz]. Alte cauze drepte ar putea fi ap]rărea unui alt stat împotriva unei agresiuni externe nejustificate, recuperarea drepturilor (adic] recuperarea a ceea ce a fost pierdut din cauza unei agresiuni externe care nu a fost stopat]), ap]rărea drepturilor umane fundamentale împotriva abuzurilor unui guvern și pedepsirea agresiunilor nejustificate. Dac
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
zboi; dincolo de aceasta, acordul înceteaz]. Alte cauze drepte ar putea fi ap]rărea unui alt stat împotriva unei agresiuni externe nejustificate, recuperarea drepturilor (adic] recuperarea a ceea ce a fost pierdut din cauza unei agresiuni externe care nu a fost stopat]), ap]rărea drepturilor umane fundamentale împotriva abuzurilor unui guvern și pedepsirea agresiunilor nejustificate. Dac], așa cum am susținut, drepturile statelor deriv] din și nu pot dep]și drepturile indivizilor care alc]tuiesc acel stat, atunci dreptul național la autoap]rare ar fi suma
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]